Iosif Țon – Citate

1

„Creștinismul este înainte de toate o problemă a fiecărui individ. Fiecare om trebuie să aleagă pentru sine. Așa s-a răspîndit creștinismul în primele secole: în mod individual, de la om la om. Abia cînd creștinii au devenit majoritari și cînd împăratul a devenit creștin, creștinismul a fost impus întregii populații. Dar impunerea creștinismului este o contradicție în termeni, deoarece creștinism înseamnă acceptarea de bunăvoie și în libertate a ofertei pe care o face Dumnezeu prin Isus Cristos.” (p. 88)

Adevărata credință, Societatea Misionară Română, 1988

2

„Uniunea Baptistă s-a format relativ târziu, în 1920, și de la acea dată și până în anul 1955 ea și-a păstrat caracterul pe care îl au toate Uniunile Baptiste din lume, și anume, acela de organ reprezentativ, consultativ și de asistență mutuală.

De la congresul Uniunii ținut în toamna anului 1955, această Uniune și-a schimbat fundamental caracterul. Aceasta cu toate că Statutul de funcționare al Uniunii a rămas același ca și până atunci, cu toate că bisericile nu i-au dat Uniunii un mandat ca să-și schimbe atribuțiile și funcțiile. Congresul din 1955 marchează începutul dezertării de la principiile cele mai sfinte și mai esențiale ale credinței noastre. […]

Noi nu suntem un cult centralizat, unde hotărârile să se ia de la centru şi de acolo să se impună bisericilor, noi suntem o uniune de biserici libere şi independente, care se autoguvernează, și ea nu are dreptul statutar, deci legal, de a le impune bisericilor locale vreo hotărâre pe care ele nu aleg liber să o accepte.” (p. 61-62)

Confruntări, Editura Cartea Creștină, Oradea, 1999

3

„Cea mai mare piedică este mentalitatea secularizată. Astăzi au loc treziri spirituale extraordinare în țări ca Argentina, Brazilia, Mexic, Mozambic și China. Toate sunt însoțite de eliberări și de vindecări care sunt dincolo de puterea minții noastre secularizate de a crede. De exemplu, sunt documentate sute de cazuri de vindecare de orbi din naștere și circa șapte sute de învieri din morți. Dar câți dintre noi le pot crede?

O constatare elementară este aceasta: Cu cât sunt oamenii mai needucați, cu atât ei pot crede mai puternic în minuni și între ei se întâmplă minuni. Explicația nu stă în a spune că sunt primitivi și atât. Explicația stă în faptul că educația modernă este secularizată, adică de la primele clase primare le formează copiilor mentalitatea că lumea materială este cea reală și că ea se conduce după legi de cauză-efect și, deci, minuni nu se mai întâmplă.” (p. 60)

Manifestul Împărăției lui Dumnezeu, Editura LuxMundi, Arad, 2012

4

„În septembrie 2010, fiica noastră Dorotea a fost vindecată miraculos de o boală incurabilă extrem de chinuitoare (alergie la gluten) printr-o consiliere de trei ore făcută prin telefon cu ea de Nelu Demeter. Unii și-au bătut joc de faptul că am lăsat ca o asemenea minune să mă ducă la o schimbare radicală în gândirea mea în problema eliberărilor și vindecărilor. Dar eu am avut curajul să mă duc la Băile Felix, la Nelu Demeter, să-l întreb ce face și de ce face ceea ce face.

Mi-am adus aminte de vorba lui George Călinescu, criticul român din vremea tinereții mele, care a spus că „Numai oamenii mici nu-și schimbă niciodată convingerile!” Și am avut curajul ca în domeniul acesta al miraculosului să-mi schimb concepțiile.” (p. 67)

O evanghelie completă, Editura LuxMundi, Arad, 2012

5

„Randy Clark și Bill Johnson reprezintă o nouă trezire spirituală în istoria creștinismului. Ei adună laolaltă tot ceea ce a fost câștigat în trezirile anterioare de la Reformă până astăzi. Prin faptul că fac din învățătura lui Isus despre Împărăția lui Dumnezeu centrul atenției lor, ei dau creștinismului un țel nou: să ucenicizăm națiunile și să creăm în ele o cultură nouă, o cultură ce reprezintă voia lui Dumnezeu de a aduce Cerul aici pe pământ și de a face ca toul pe pământ să fie ca în Cer.” (p. 46)

Puncte de cotitură în istoria creștinismului, Editura LuxMundi, Arad, 2012

6

„În Vechiul Testament nu găsim nicăieri practica botezului. Noul Testament însă începe cu botezul. Lucrarea Domnului Isus este deschisă sau inaugurată prin lucrarea lui Ioan Botezătorul. Și însuși numele ne spune că lucrarea Lui a început cu propriul Său botez. Dintr-o dată avem următoarea semnificație: Întregul Vechi Testament deci nu depune nicio mărturie despre botez. Scrierea Vechiului Testament a fost încheiată cu patru sute de ani înainte de Domnul Isus. Teologii au numit perioada aceasta perioadă interbiblică. Botezul ca practică în Israel a apărut în acea perioadă de patru sute de ani de la încheierea scrierii Vechiului Testament și până la apariția Domnului Isus, în perioada aceea interbiblică.” (p. 144)

Predici ocazionale: sărbători, Editura Cartea Creștină, Oradea, 2008

7

„Astăzi poporul român este privit rău în Europa. Motivul pentru care aproape că suntem plasați pe ultimul loc între țările europene este stricăciunea noastră morală și comportamentală. Nu este cazul să mai stăruim asupra acestui aspect. Important este să știm că există posibilitatea „convertirii”, adică a transformării întregii națiuni. […] Singurul lucru care mai rămâne de făcut este să convingem poporul român să accepte mesajul şi oferta lui Dumnezeu făcută prin Fiul Său, Domnul nostru Isus Cristos.”

O ţară ideală. Cultura Împărăţiei lui Dumnezeu, Institutul European, Iaşi, 2014

8

„Religia pe care ne-a dat-o Domnul Cristos este, în esența ei, o relație personală cu Dumnezeu, fără o altă mediere decât cea a lui Cristos Însuși. De la această religie a relației personale directe cu Dumnezeu s-a produs o alunecare pe ritualuri și spre ritualism. Într-o lume în care toate religiile erau bazate pe ritualuri n-a fost greu să se producă o asemenea alunecare. Cu alte cuvinte, putem spune că de la înălțimea divină a relației personale cu Dumnezeu s-a căzut în abisul ritualurilor păgâne. Așadar, ortodoxia este căderea din creștinism în păgânism.” (p. 222)

Căderea în ritual, Editura Cartea Creștină, Oradea, 2009

9

„Suferința și martirajul trebuie să fie percepute ca două dintre cele mai bune mijloace prin care Dumnezeu Își realizează scopurile cu omul. Atât suferința, cât și sacrificiul de sine în slujba lui Cristos produc acele trăsături de caracter care îl vor aduce pe copilul lui Dumnezeu în asemănarea cu Cristos. Acesta ar trebui să fie scopul nostru, deoarece caracterul cristic este cerința esențială ca să putem stăpâni împreună cu Cristos.” (p. 446)

Suferință, martiraj și răsplătire în cer, Editura Cartea Creștină, Oradea, 1999

10

„Cărţile prorocilor, toate câte sunt, sunt adunate în Scriptură. Ele alcătuiesc cea mai adâîncă, mai profundă prezentare a lui Dumnezeu făcută în istorie. Cărțile prorocilor trebuie să ne vorbească mereu, fiindcă pentru noi au fost scrise, spune Petru. Nu numai pentru noi, pentru toată omenirea și pentru toate generațiile. Imaginați-vă acum așa: Dumnezeu l-a trimis pe Ieremia, pe Isaia, pe Osea, pe Daniel, pe Ezechiel, pe toți ceilalți și le-a spus cum i-a spus lui Ezechiel: „și dacă nu te ascultă, zi-i înainte și pune în scris, scrie în carte ce-ți spun Eu.” Și Dumnezeu știa ce face, știa că El formează prin acești oameni o învățătură care va fi pentru toată omenirea. Nici prorocii aceia nu-și dădeau seama ce instrumente importante erau ei în mâinile lui Dumnezeu, că ei vorbeau pentru omenirea întreagă. Prin cuvintele lor Dumnezeu vorbea tuturor națiunilor de pe pământ, dar nu celor din vremea lor, ci celor de mai târziu, mult mai târziu.” (p. 220)

Trăind prezentul în lumina viitorului, Editura Cartea Creștină, Oradea, 2002

11

„Reţine aceste legi ale dragostei:

1. Dragostea este o problemă de voinţă. Eu aleg pe cine iubesc şi pe cine nu iubesc. De aceea, Dumnezeu mă judecă și mă pedepsește dacă nu iubesc sau dacă urăsc.

2. Dragostea se învață. Dragostea nu este un lucru simplu. Trebuie să știu cum să iubesc, cum să-mi manifest dragostea. Și în acest domeniu trebuie să cresc mereu, să-mi îmbunătățesc modul de manifestare a dragostei o viață întreagă.

3. Dragostea nu este irațională, ci este rațională. Dragostea poate fi înțeleasă, și ea poate fi cunoscută din Cuvântul lui Dumnezeu. Citind Biblia văd cum iubește Dumnezeu, văd cum se manifestă dragostea lui Dumnezeu în Isus Cristos și cum dragostea aceasta trebuie să devină propria mea dragostea. Citind pasaje ca 1 Corinteni, capitolul 13 și învățându-le, înțeleg rațional ce este dragostea.

4. Dragostea este o putere care crește nu în măsura în care mă străduiesc să cuceresc dragostea cuiva, să atrag spre mine dragostea cuiva, ci în măsura în care învăț să dăruiesc eu dragostea.

Filmele, literatura și reclamele te învață numai cum să fii mai cuceritor, adică prin ce mijloace să stârnești dragostea celuilalt. Biblia te învață cum să dăruiești tu dragostea și cum să crești în această dragoste care se dăruiește pe sine până la sacrificiu.” (p. 286-287)

Predica de pe Munte vol. 1, Editura Cartea Creștină, Oradea, 2000

12

„După ce a ascultat mai multe din predicile mele, un bătrân credincios din Ploiești mi-a spus: „Noi am văzut numai jumătate din Evanghelie, aceea a mântuirii prin har, prin credință. Dumneavoastră ne deschideți ochii să vedem și a doua jumătate, aceea a trăirii după Evanghelie.”

Fiţi oameni!, Editura Cartea Creştină, Oradea, 2001

13

„Vreau să vă spun că a fost un act de mare curaj, de mare eroism pentru fratele Paul şi pentru fratele Gheorghiţă ca în toţi aceşti ani să se roage pe nume pentru mine.

Nu ştiu dacă ştiţi că fratelui Gheorghiţă i s-a spus că ar putea să fie ales președintele cultului dacă ar face o declarație împotriva mea. El a spus: „Eu nu mă lepăd de prietenul meu!” Și vreau să vă spun că anul trecut în toamnă o organizație de la Washington, o societate, care dă în fiecare an un premiu pentru cineva care a luptat pentru libertate religioasă în țara lui, a hotărât ca pe anul acesta [1990] premiul să-i fie acordat fratelui Nicu Gheorghiță.” (p. 2)

Bucurie negrăită şi strălucită: este ea a ta acum?, Editura Cartea Creştină, Oradea, 2010

14

„Cândva, prin mai sau iunie 1977, cineva de a Europa Liberă a avut ideea să ia una dintre cărțile lui Lenin, scrisă înainte de Revoluția bolșevică din 1917 și să arate că Lenin a promis acolo că sistemul comunist va realiza opt lucruri mari și bune prin care va crea o societate minunată și prosperă.

Autorul emisiunii a analizat pe rând cele opt promisiuni arătând foarte clar că sistemul comunist, o dată instalat la putere, acționează inevitabil exact inversula celor lucruri promise de Lenin. Astfel, sistemul produce inevitabil centralizarea puterii, dictatură, stat polițienesc, înăbușirea creativității și sărăcirea întregii populații (în loc de societate democratică, liberă și prosperă).

Expunerea a fost pentru mine o revelație. Îndată mi-am zis: „Stai să vedem consecințele acestei situații.” Milioane de oameni au îmbrățișat comunismul, crezând că ca produce o societate ideală. Acuma aflăm și vedem cu ochii noștri că produce o societate-închisoare și o viață săracă și mizerabilă. Dar națiunile nu se sinucid! Națiunile se trezesc și schimbă direcția. Deja toată lumea urăște comunismul! Trebuie doar un „ceva” care să le facă să se trezească, ceva de genul strigătului copilului din poveste: „Împăratul este gol!”, și toată lumea să se lepede de minciună și să îndrăznească să spună adevărul. Atunci am avut viziunea că națiunile de sub comunism se vor trezi și pur și simplu vor arunca sistemul comunist la coșul de gunoi al istoriei ca pe una dintre cele mai nebune idei ale omenirii. […]

Ajuns în Statele Unite, am început să spun tuturor: „Comunismul se va prăbuși în curând, în mod brusc. Eu pregătesc oameni pentru ziua aceea.” Lumea mă credea naiv și exaltat. Dar eu am investit totul pentru realizarea acestei viziuni.” (p. 10-11)

Mesaje transmise la Radio BBC și Radio Europa Liberă, Editura Cartea Creștină, Oradea, 2005

15

„Ca să trăim ca oameni de caracter, ne trebuie o părtășie vie, reală, personală cu Dumnezeu. O părtășie regulată, zilnică, prin citirea Bibliei, prin meditație, prin rugăciune. Dar această părtășie cu Dumnezeu este reală numai dacă venim la Dumnezeu într-un spirit de umilință, recunoscându-ne incompetența, goliciunea și dependența totală de El, de Dumnezeu. Părtășia cu Dumnezeu este reală numai dacă venim la Dumnezeu gata ca El să ne vorbească despre noi înșine și despre defectele noastre și dacă-L lăsăm să ne corecteze și să ne schimbe. Părtășia noastră cu Dumnezeu este reală dacă Îl lăsăm pe Dumnezeu să ne învețe cum să ne cerem iertare de la cei cărora le-am greșit, dacă-L lăsăm să ne spună cum să ne umilim și cum să facem primul pas spre împăcare, dacă-L lăsăm pe Dumnezeu să ne învețe cum să uităm de noi înșine și să începem să ne jertfim pe noi înșine pentru alții, chiar și pentru cei ce ne-au făcut rău sau pe care nu-i putem suferi.” (p. 91)

Spiritualitate și caracter creștin, Editura Cartea Creștină, Oradea, 2007

16

„Dumnezeu e drept, cinstit, milos, bun, iertător, îngăduitor și El îmi zice: „Eu te scot de unde ești, dar Eu vreau să te fac cum sunt Eu: drept, cinstit, milos, bun, iubitor, îngăduitor. Nu te iert dacă nu accepți să devii ca Mine.” Dumnezeu mă scoate de acolo, mă spală, numai dacă eu accept transformarea. Dacă tu crezi că te poate ierta, dar să rămâi cum ai fost, te înșeli singur.” (p. 221)

Umblarea cu Dumnezeu, în unire cu Domnul Isus Cristos, sub călăuzirea Duhului Sfânt, Editura Cartea Creștină, Oradea, 2006

17

„Întâi de toate, apostolul Petru compară botezul cu arca sau corabia lui Noe. Prin corabia aceasta, Noe a ieșit dintr-o lume condamnată, a trecut prin ape și a ieșit dincolo de apele potopului într-o lume nouă. Prima semnificație a botezului este trecerea dintr-o lume condamnată la pieire într-o lume nouă, în care nu mai este condamnare.

În Coloseni 1:13 citim că noi am fost în împărăția întunericului, dar Dumnezeu ne-a strămutat în Împărăția Fiului dragostei Sale. Botezul e transferul dintr-o lume în cealaltă.

În al doilea rând – spune Petru – botezul este o mărturie a unui cuget curat. […]

În al treilea rând, botezul este un legământ, un angajament. […]

În al patrulea rând, botezul este o moarte. […]

În al cincilea rând, botezul este o înmormântare. […]

În al şaselea rând, botezul este semnul învierii la o viață nouă. […]

Şi, în sfârşit, lucrul cel mai important dintre toate, al şaptelea, este că botezul este unirea noastră cu Cristos.” (p. 306-307)

Momente profunde: predici la evenimente speciale, Editura Cartea Creștină, Oradea, 2009

18

„Cuvântul ebraic ce denumea bunătatea lui Dumnezeu este hesed. Echivalentul lui românesc este „mărinimie”: generozitatea copleșitoare și de neconceput pentru mintea umană, care Îl face pe Dumnezeu să stea țintuit pe o cruce în locul nostru, ca să ne poată declara nevinovați și ca El să rămână totuși drept! Aceasta este esența caracterului lui Dumnezeu!” (p. 42)

Bunătate: o teologie bazată pe învățătura Domnului nostru Isus Cristos, Editura Cartea Creștină, Oradea, 2010

Publicitate