Balcan-isme

Din interviul de luni seara la Radio Cireșarii cu pastorul Laurențiu Balcan, Pătrățosul penticostalilor, interviu ce se va difuza din nou azi, 26 august, la ora 18.10.

“Visez la o biserică apostolică adevărată, pentru că eu, în concepții și în trăirea mea, sînt un penticostal convins, dar visez la o biserică apostolică adevărată; uitîndu-mă la ce e în jurul meu, văd că ne îndepărtăm de principiile bisericii apostolice.”

“De ce visez? Pentru că dacă n-aș visa, probabil că aș dormi și eu, ca majoritatea.”

“Întotdeauna cînd prezint poate ceva negativ, încerc să ofer o scuză, eventual o soluție, încerc să arăt că penticostalii nu-a chiar atît de răi cum par, în alte medii și din alte surse. Se merge pe o chestie interesantă în bisericile penticostale – să nu știe nimeni, exact ca struțul cu capul în nisip, cînd de fapt toată lumea știe cum suntem, nu?”

“Aproape tot ce scriu e spontan. Dacă am inspirație scriu, dacă nu am inspirație nu scriu, s poate vedea, din postările mele, urmărind data, că am perioade chiar foarte lungi în care nu scriu pe blog. Sînt poate săptămîni care trec fără ca eu să scriu ceva, pentru că (…) am o viață de păstor, am o viață de familie, blogul pentru mine nu-i o prioritate. Dacă am timp scriu, dacă nu… eu, cel puțin, nu am de pierdut.”

“Am observat o tendință a cititorului creștin de a accesa foarte mult articolele de scandal, care aduc, așa, a cancan, tabloid, au predispoziție spre lucrurile acestea.”

“Eu tot timpul m-am raportat la oameni într-un mod simplu, exact cum sînt eu, le-am vorbit direct, dar nu m-aștept ca ei să mă abordeze ca pe-un păstor, pentru că eu pe blog nu vin neapărat în postura mea de păstor, vin ca un om simplu – Laurențiu Balcan scrie din cînd în cînd ceea ce îi trece prin cap.”

“În primul rînd, comentatorul creștin e un anonim. Dacă aș sta să inventariez comentariile, majoritatea sînt semnate de către anonimi. Unii își dau nume foarte ciudate: eu, altul, tu, sfîntul și așa mai departe. Probabil pocăiții încă nu au curajul de a-și asuma ideile. Vor să se exprime, vor să afle ceva, dar le este încă teamă să-și spună numele, să spună ce gîndesc, să-și asume responsabilitatea a ceea ce gîndesc. Preferă să fie anonimi, să spună tot ce le trece prin cap, că-i bine, că-i rău, jignesc în stînga și-n dreapta, dar e ceva ciudat, și nu știu dacă e doar o observație a mea, probabil și ceilalți bloggeri ar putea să spună lucrul ăsta: comentatorul creștin e un anonim. E trist lucrul ăsta.”

Publicitate

Sorin Sabou despre Convenția Baptistă de Sud

„CBS a trecut printr-o organizare de tip General Motors, la una de tip Shoping Mall. Ambele sunt falimentare sau pe cale de a fi închise.

La începtul secolului 21 este nevoie să ne desprindem de sub influența gândirii manageriale și să revenim la o viziune teologică asupra tot ceea ce suntem și facem ca și biserică.”

SorinSabou.com

Post-8 martie

Acum, că a trecut inconturnabilul 8 martie, poate ar trebui, totuşi, să reflectăm, cu seriozitate, asupra unor formule cu totul exagerate, precum: Inima unei femei este cea care face lumea să se învârtă.

Perspectiva biblică asupra antropologiei feminine este clară:

– Dumnezeu i-a zis femeii: „Dorinţele tale se vor ţinea după bărbatul tău, iar el va stăpîni peste tine.” (Genesa 3:16)

(Bărbătuşul a fost blestemat fiindcă a ascultat de glasul nevestei şi a nesocotit porunca lui Dumnezeu.)

– „După cum Biserica este supusă lui Hristos, tot aşa şi nevestele să fie supuse bărbaţilor lor în toate lucrurile.” (Efeseni 5:24)

– „Nevasta să se teamă de bărbat.” (Efeseni 5:33)

– „Bărbaţilor, purtaţi-vă şi voi, la rîndul vostru, cu înţelepciune cu nevestele voastre, dînd cinste femeii ca unui vas mai slab, ca unele care vor moşteni împreună cu voi harul vieţii, ca să nu fie împiedicate rugăciunile voastre.” (1 Petru 3:7)

– „Nevasta nu este stăpînă pe trupul ei, ci bărbatul. Tot astfel, nici bărbatul nu este stăpîn peste trupul lui, ci nevasta. Să nu vă lipsiţi unul pe altul de datoria de soţi, decît doar prin bună învoială, pentru un timp, ca să vă îndeletniciţi cu postul şi cu rugăciunea; apoi să vă împreunaţi iarăşi.” (1 Corinteni 7:4-5)

The Blogging Church

În cartea Conversaţii libere. Despre cum reuşesc blogurile să schimbe comunicarea dintre companii şi clienţi am găsit şi un exemplu despre o biserică.

Biserica Fellowship din Dallas, fondată în 1990, are zece slujbe diferite în fiecare sfîrşit de săptămînă la care participă 20.000 de oameni. Brian Bailey a lansat blogul Leave it Behind (după o piesă a formaţiei U2), într-un an blogging-ul ajungînd să acopere aproape orice aspect al bisericii, demonstrînd beneficiile nenumărate ale comunicării deschise.

“El distinge trei zone unde blogurile şi-au făcut simţită influenţa la biserica Fellowship:

Internă. Aici au avut loc cele mai dramatice schimbări. Blogging-ul a îmbunătăţit comunicarea la toate nivelurile. Viziunea bisericii a adăugat transparenţă în procesul prin care iau naştere ideile.

Personală. Bailey consideră că blogging-ul îl face mai înţelept, expunându-l unor idei noi. Mai mult, el a devenit mai cunoscut şi scriind în fiecare zi a devenit şi mai coerent. Ca şi alţi bloggeri, el recunoaşte că a învăţat cum să îi asculte şi pe cei cu păreri diferite.

Comunitate. Deschiderea oferită de bloguri a dat oamenilor un simţ de apropiere faţă de biserică, fie că e vorba de membri, ‘doar oameni curioşi aflaţi în căutare, sau lideri ai altor biserici cu care schimbăm idei şi sfaturi’.”

The Blogging Church, o carte despre impactul noii tehnologii în lumea creştină, a apărut în 2007.

Pustane (25): Fundătură (politică)

“Sunt până în măduva oaselor împotriva amestecului Bisericii în politică. Am ca argumente practica bisericii primare şi, unul mai recent, dezastrul bisericii penticostale suedeze care, din biserică naţională ce trimitea mii de misionari în toată lumea, a dat totul pe o mână de miniştri în guvern şi azi au bisericile de vânzare. Un ultim argument, la fel de tare ca şi celelalte, este orientalismul perfect al politicii dâmboviţene ce nu lasă nici o şansă de reuşită corectitudinii, coerenţei şi decenţei. […]

Fundătura în care ne găsim nu e prielnică pentru Biserică. Politică în România s-a făcut doar 100 de ani, din 1848 până în 1948. Atunci am fost mari şi tari în lume, doar atunci ne-am îndreptat coloana vertebrală. Ce-a fost înainte şi după nu se poate numi politică, ci circ, balet pe sârmă şi gimnastică. Se poate scrie o istorie a gafelor noastre politice, a deciziilor greşite, a compromisului, a penibilului în joaca noastră de-a Constituţia.”

Vladimir Pustan: Imposibila nuntă

Pustane (13): Săracu’

“Săracul în duh sau cu duhul e omul nemulţumit spiritual. Într-o lume întoarsă pe dos, în care oamenii sunt nemulţumiţi material, dar foarte mulţumiţi de propria persoană, săracii în duh sunt excepţii luminoase. Autosuficienţa spirituală este cancer în trupul bisericii. […] Va veni o vreme când de la cel ce crede că are se va lua, ca să nu mai aibă nimic. Iar cei care n-au crezut că au vor moşteni Împărăţia…”

Vladimir Pustan: În căutarea fericirii – II. Sărăcia care îmbogăţeşte

Pustane (7): Paranoia

“Am devenit paranoic. Mi-e frică de orice evanghelizare la care participă şi sfinţi, că mă paşte primejdia să rămână nemântuiţii la uşă. În biserica noastră îmi dau sufletul să chem prieteni şi să pregătesc predici bune. Câteodată apuc să-i botez. După aceea îi pierd pentru că vine echipa de sfinţi care mi-i duc prin cercuri ezoterice, cu învăţături obscure de unde ies fie farisei, fie căldicei cu buletin, fie critici perfecţi.”

Vladimir Pustan: Biserica ursuleţului Pooh

Evenimente februarie 2009

Petrică Vrăbioru la Biserica Limanuri Bune din Roma, 5-8 februarie
Iosif Ţon la Biserica Baptistă Română din Charlotte, 5-10 februarie
Instruire cu învăţătorii avansaţi, Buteni, 7, 14, 21, 28 februarie
Concert Decean la Cluj, 7 februarie
BER: Întâlnirea învăţătorilor de şcoală duminicală din judeţul Constanţa, Constanţa, 7 februarie
Adi Gliga în Italia, 8 februarie
Evanghelizare la Biserica Poarta Cerului din Timişoara, 8-14 februarie
Evanghelizare la Biserica Penticostală Nr. 1 din Dej, 8-15 februarie
Paul Negruţ la Hickory Romanian Baptist Church, 9 februarie
Turneu Continental în România (1), 12-15 februarie
Adi Gliga în biserici din România, 12-22 februarie
Turneu Continental în Republica Moldova, 16-20 februarie
Evanghelizare la Biserica Baptistă Maranata din Arad, 19, 20, 22 februarie
Turneu Continental în România (2), 21-28 februarie
Ziua Naţională de Rugăciune pentru România, 22 februarie
Seminar despre consiliere la Alba Iulia, 23-27 februarie
Conferinţa anuală a liderilor din bisericile baptiste din Banat, Lugoj, 23-27 februarie
Jessy Dixon în concert la Bucureşti, 27 februarie
Adunarea generală anuală a Comunităţii Baptiste Timişoara, 28 februarie

Pustane (6): Înfometare

“O grămadă de creştini sunt înghesuiţi în biserici-ghetou, înfometaţi programat. Li se dă să mănânce o dată pe an în vestita săptămână de evanghelizare. Mâncare nu, ci direct desert. În restul anului se aud maţele tulburate de foame. O luptă surdă pentru amvonul de la care, mai apoi, să nu spui nimic. Foamea duce la pierderea puterii de a naşte…”

Vladimir Pustan: Scrisoare dintr-o biserică-ghetou

Trei citate (25)

Brennan Manning, Semnătura lui Hristos, Editura Aqua Forte, Cluj-Napoca, 2008

“Cuvântul profetic cheamă neabătut Biserica să se întoarcă la puritatea Evangheliei şi la scandalul Crucii. În numeroasele sale episoade, Pavel întăreşte faptul că a-l urma pe Isus înseamnă a apuca pe drumul ce urcă spre Golgota. Drumul Calvarului va fi presărat cu scheletele eurilor noastre, cadavrele iluziilor că deţinem controlul şi cioburile fariseismului, ale spiritualităţii egocentrice şi ale lipsei de libertate. Marea necesitate a timpului nostru este ca Biserica să devină ceea ce rareori a fost: trupul lui Hristos cu faţa întoarsă către lume, plin de iubire pentru ceilalţi, indiferent de religie ori cultură, dăruindu-se din belşug într-o viaţă de slujire, dând speranţă unei lumi apăsate de teamă şi prezentându-se ca o alternativă reală la rânduiala lumii actuale.”

“Semnul Său nobiliar este Crucea şi numai Crucea. Este semnătura Celui Înviat. Hristos plin de slavă este identificabil cu persoana istorică a lui Isus din Nazaret doar ca Om al Crucii. Semnătura lui Isus este într-o asemenea măsură fundamentală pentru istoria mântuirii, încât Pavel nu ezită să spună: ‘Căci n-am avut de gând să ştiu […] altceva decât pe Isus Hristos şi pe El răstignit’ (1 Corinteni 2:2). Când Pavel soseşte în Corint, este proaspăt întors din Atena, descurajat de încercarea lui nereuşită de a câştiga de partea sa comunitatea grecească apelând la teologia naturală. În faţa locuitorilor acestui depravat oraş-port al Corintului, unde imoralitatea sexuală era în floare, Pavel a renunţat la o abordare înţeleaptă, propovăduind, în schimb, nebunia Crucii.”

“De fiecare dată când Duhul lui Dumnezeu intră în vieţile noastre – în miezul zilei, al săptămânii sau al vieţii – este pentru a vesti, într-o anumită formă, că vremea unei vieţi trăite pe furiş a trecut. Vântul care a suflat cu putere în ziua de Rusalii simboliza faptul că ceva nou şi minunat urma să se petreacă prin puterea lui Dumnezeu. Întocmai cum un grup de ucenici timizi, evazivi şi neajutoraţi au fost transformaţi în nişte mărturisitori lipsiţi de frică şi coerenţi, la fel se întâmplă şi cu noi. Când suntem cuprinşi de puterea unei mari iubiri, căpătăm forţa curajului de a risca. Duhul Sfânt ne eliberează de limitele autoimpuse şi ne trimite pe apele unor oceane încă neexplorate.”

Pustane (3): D’aia

“…să ai surpriza de a-l vedea pe el sau pe ei, îmbrăcaţi în costume ţepene, cu sau fără cravată, care-ţi spun, uitându-se chiorâş la blugii tăi şifonaţi din dubă, că ai venit degeaba. Că toţi tinerii din oraşul acela sunt evanghelizaţi, că ei şi-au făcut datoria ca biserică, că Evanghelia a ajuns deja la marginea pământului şi că eu fac umbră pământului, tăind frunze la câinii săturaţi de bucatele tari şi alte asemenea prostii. Îţi dai seama că eşti pe nicăieri, oricum miroşi a lup singuratic, de ce n-ai făcut evanghelizarea prin biserică? Pentru că nu voiam să recite şi nevastă-ta o poezie şi nici sora Geanina, care ţi-e nepoată, să cânte guiţat o cântare şi că mă enervează corul vostru în care sopranele au material mai mult în batic decât în fustă.”

Vladimir Pustan: Marginea şi buricul pământului

Premiile Thymos pentru bloguri evanghelice (2008)

Blogul anului: Persona

“Persona este un blog dinamic şi interesant, dar mai ales consistent. Oricine vrea să dobândească o perspectivă amplă (şi neideologizată) despre mediul confesional evanghelic autohton nu trebuie să rateze interviul în 14 părţi despre evanghelicii din România. De asemenea, la fel de interesante şi consistente sînt şi alte seriale, precum: Exerciţii de înţelegere (16 părţi), Evanghelicii între liberalism şi fundamentalism (4 părţi), Despre patologia religioasă a societăţii româneşti postcomuniste (2 părţi) sau interviurile cu Dănuţ Jemna (12 părţi), Radu Gheorghiţă (6 părţi), Voicu Bojan (5 părţi).

Fie că scrie despre vizitele (de lucru) în India, Kenya, Tailanda, fie că abordează critic, uneori chiar pamfletar, fenomene şi evenimente din societatea românească, bloggerul ieşean ne seduce printr-un condei exersat şi generos. Nu uită să pună anunţuri despre reuşitele unor tineri precum Mihail Neamţu, Daniel Fărcaş, Adonis Vidu, dar şi să ne atragă atenţia asupra unor documente importante precum Declaraţia de la Zürich sau Manifestul Evanghelic.” (Alin Cristea, 19 iulie 2008)

“Îl consider a fi unul dintre cei mai buni cunoscători ai spaţiului confesional neo-protestant din România. […] Nu ştiu ca altcineva să fi avut în România un aşa impact (pe termen lung) în mediul evanghelic după 1989 (poate doar Iosif Ţon) precum Dănuţ Mănăstireanu, mai ales prin capacitatea sa relaţională, prin standardele sale înalte şi prin încurajarea diferitelor proiecte individuale şi colective. În mod deosebit, ţin să subliniez că este un om al dialogului, te simţi respectat în dialog cu el şi dacă nu e de acord cu tine sau ştie că ai căzut în slăbiciunea ipocriziei.

Nu pot decît să regret că spaţiul confesional evanghelic din România i-a oferit atît de puţin, în comparaţie cu ce i-a oferit el. Nu m-aş mira dacă într-o zi, într-o istorie nefardată a baptiştilor din România, voi fi nevoit să scriu că, asemenea atîtor Mari Români, şi Dănuţ Mănăstireanu a fost mai apreciat în străinătate decît în patria lui şi va trebui să fie recuperat de cultura romană precum Richard Wurmbrand. […]

Dănuţ Mănăstireanu a contribuit decisiv la formarea unor tineri precum Marius Cruceru, un alt condei de viitor al evanghelicilor (dar, din păcate, rătăcit deocamdată în subteranele politicianismului baptist) şi la promovarea unor proiecte importante ale anilor noştri de tranziţie (de exemplu, a contribuit la înfiinţarea editurii Logos din Cluj).

Dănuţ Mănăstireanu are doctoratul în teologie (Ph. D.) la London School of Theology – Brunel University, 2005, din 1999 e Director pentru Credinţă şi Dezvoltare pentru regiunea Europei de est şi a Orientului Apropiat a organizaţiei World Vision International, din 2005 predă ca Adjunct Faculty un curs de Formare spirituală într-un program de masterat la Eastern University din St. Davids, Penn, SUA. […]

Este preşedintele Societăţii Academice a Românilor Evanghelici, iniţiată de curînd în vederea creării unei colectivităţi cu caracter academic în cadrul comunităţii creştine evanghelice din România, din conducere mai făcînd parte doi prieteni ai săi din Iaşi, Dănuţ Jemna, Dr. în statistică, liderul bisericii Străjerul, şi Dorin Dobrincu, Dr. în istorie, unul dintre cei care a contribuit la forma finală a Raportului Comisiei Tismăneanu.” (Alin Cristea, 30 noiembrie 2007)

Premiul pentru Blogul anului constă în 3 cărţi:

Thy Kingdom Come. How the Religious Right Distorts the Faith and Threatens America – Randall Balmer, Basic Books, New York, 2006

Rick Warren: “The lessons and insights we need for tomorrow – both encouraging and painful – are found in yesterday, It”s why effective leaders always study history, and it’s the reason I read Randal Balmer. You won’t agree with everithing, but you will learn and grow.”

Tony Campolo: “Randall Balmer knows Evangelicalism inside and out. He writes with the ambivalence of a jilted lover who still cares very much about the movement but who is broken-hearted due to its subversion by right wing politics. The Kingsom Come is a must-read for anyone who wants to know what happened to us.”

Harry S. Stout: “Balmer writes wiht the power and censure of a prophet – and no prophet is honored in his own country. A must read for all those who are curious about the evolution of the Religious Right into one of the most formidable – and flawed – political forces in America today.”

The Myth of a Christian Nation. How the Quest for Political Power is Destroying the Church – Gregory A. Boyd, Zondervan, Grand Rapids, Michigan, 2005

Brian McLaren: “For all of us are rediscovering the centrality of Jesus’ message of the kingdom of God, The Myth of a Christian Nation provides a powerful and needed critique of contemporary religious discourse.”

Tony Campolo: “…adresses a major concern of evangelical Christians who are fearful that patriotic zeal is being confused with Christianity and that Christianity is being used to legitimize a socio-political system that ought to be biblically critiqued. We’ve needed this book.”

The Radical Reformission, Zondervan, Grand Rapids, Michigan, 2004

If the unchurched in the United States ever formed their own country, it would be the world’s eleventh most populous nation. Tragically, most of our present approaches to reach them are not working. What will work? Nothing short of a radical change in how we share the gospel with men and women in our post-Christian culture – what Driscoll calls a “reformission”.

“At the heart of reformission are clear distinctions between the gospel, the culture, and the church,”, says Driscoll. With humor and frankness, he unpacks what that means in practical, earthy terms. Expect to have your assumptions challenged and your comfort zone streched. Because preaching the gospel to all world requires that you actually go into the world, reaching out without selling out, and that requires courage. Humility. Sound biblical roots. And a commitment to love what God loves: people, not traditions.

La cele trei secţiuni principale, fiecare premiu constă în 3 cărţi oferite de Editura Aqua Forte din Cluj-Napoca:

Cu sufletul în viaţă – Philip Yancey

Această carte este una terapeutică. Este o vastă confesiune în care autorul vorbeşte despre cărţi, oameni şi faptele lor. Vorbeşte despre treisprezece mentori spirituali, dintre cei mai neaşteptaţi, care l-au ajutat să se tămăduiască şi, surprinzător, să-şi păstreze vie flacăra credinţei.

Călătoria inimii – John Eldredge

John Eldredge, în această inedită colecţie de meditaţii pe tema inimii, a dragostei, propune o călătorie pe un tărâm insuficient explorat. Cartea pare o acţiune de comando spiritual, ce îşi propune recuperarea unei comori extrem de preţioase. O lectură plină de sens pentru fiecare din cele 365 de zile ale anului.

Semnătura lui Hristos – Brennan Manning

Cartea aceasta îi are ca destinatari pe cei dispuşi să vadă creştinismul nu ca pe un cod moral, ci ca pe o relaţie de iubire. Pe cei care sunt gata să nu uite că a-l urma pe Hristos răstignit este o invitaţie directă la a trăi o viaţă de sublimă nebunie. În ultimă analiză, cartea este adresată celor ce-şi doresc cu adevărat să aibă înscrisă semnătura Lui pe cartea vieţii lor.

Cea mai interesantă postare: Conferinta Lambeth 2008 – Anglicanismul la rascruce – 1

“Un prieten îmi spunea recent, cu o oarecare ironie: „bun moment ţi-ai ales să devii anglican”. El făcea o aluzie destul de transparentă la criza prin care trece în prezent anglicanismul. Răspunsul meu a fost pe măsura comentariului său: „mă întreb, i-am spus, dacă a exista vreodată un moment potrivit pentru ca cineva să devină anglican”. Prin aceasta făceam aluzie, la rândul meu, la începuturile nu prea nobile ale acestei biserici. Mă refer la evenimentul petrecut în anul 1534, când regele Henry VIII, revoltat de refuzul papei de a-i aproba divorţul de Catherina de Aragon, şi căsătoria cu Anne Boleyn, a semnat Actul de Supremaţie Regală, care consfinţea separarea de Roma a Bisericii Angliei.

Desigur, a reduce începuturile anglicanismului la acest eveniment nefericit ar fi o mare nedreptate. De fapt el a fost ocazia, mai degrabă decât cauza unui proces de reformare a Bisericii, cu care începuse cu traducerea Bibliei în limba engleză de către William Tyndale şi cu activitatea altor reformatori.

În 1989, regretatul teolog american Robert E. Webber publica o carte numită Evangelicals on the Canterbury Trail. Why Evangelicals Are Attracted to the Liturgical Church. Această carte descrie trăsăturile esenţiale ale spiritualităţii anglicane, alături de mărturiile a şase evanghelici care, la capătul pelerinajului lor spiritual s-au regăsit pe ei înşişi în tradiţia acestei biserici. Deoarece aceasta este în mare măsură şi experienţa mea, voi încerca să descriu mai jos câteva dintre lucrurile care m-au atras pe mine spre anglicanism.”

Cea mai importantă ştire: Inaugurarea Bisericii Baptiste Teofania (nr. 10)

“A urmat apoi momentul artiştilor, care au contribuit la înfumuseţarea clădirii bisericii Teofania: Iurie Cojocaru, Titi Mereu şi Liviu Mocan. Acesta din urmă a început cu o veste proastă: evanghelicii construiesc biserici urâte, din două motive: teama de idolatrie şi indiferenţa faţă de frumuseţe. Totuşi, în Vechiul Testament găsim că Dumnezeu însuşi a poruncit ornarea cu elemente estetice pline de simboluri a Cortului Întâlnirii şi a Tempului din Ierusalim. Liviu Mocan a realizat din calcar amvonul şi o sculptură de pe peretele din spatele acestuia. Pe amvon se poate desluşi o aripă frântă, iar pe cealaltă lucrare, un orizont străpuns de formă, în timp ce alte forme se află sub acel orizont. Forma care ţâşneşte prin orizont reprezintă învierea. Astfel, persoana care stă la amvon, se găseşte, simbolic, între acest pământ, cu o aripă frântă (de la Cădere), şi înviere.”

Cel mai bun comentariu (al unui vizitator): xfinger, La Rotundu, 27 octombrie 2008, 3:18 am

“Aspectul important de mentionat pentru anul 2008 este faptul ca unele bloguri au cistigat / cistiga in coerenta, consistenta si maturitate. In sensul acesta, subliniez postarile gen ’serial’ – dar coerent si consistent de pe mai multe bloguri: cred ca in anul 2008, pentru Oscarul / Premiile Thymos ale blogurilor evanghelice, stelele vor fi ‘greii’ care s-au impus la capitolul seriale. […]

Pina la sfirsitul anului 2008 mai sint doar 2 luni, si-o sa … ninga cu articole pe bloguri. M-astept ca cei care in 2008 au inceput sa se impuna ca fiind ‘greii’ blogosferei evanghelice romanesti sa-si dovedeasca consistenta si coerenta pina la finele anului. Altminteri, or mai apare unele articole ici-colo care-or atrage atentia, ca cireasa de pe tort; anul acesta insa, e un tort mai consistent si mai delicios decit cel al infantilului an 2007.”

Alte 50 de premii

10 premii: Cântec pentru neliniştea inimii (Vladimir Pustan) şi Agendă ABCR 2008
10 premii: Mesajul pierdut al lui Isus (Steve Chalke) şi CD colinde vol. 5 RVE “Lumină în întuneric”
10 premii: Darurile spirituale (Don & Katie Fortune) şi Comentariu Ev. După Ioan (Beniamin Fărăgău)
10 premii: Promisiunile măreţe ale lui Dumnezeu pentru tine
10 premii: 3 reviste – Impuls, Lydia, Voia lui Dumnezeu în familie

Cântec pentru neliniştea inimii – Vladimir Pustan, Editura Fabrica de Vise, Beiuş, 2006

Vladimir Pustan: “Ce vă pun înainte sunt crâmpeie din ceea ce noi numim viaţă, dar puse cap la cap nu spun nimic. Adevărul nu-i înălţător când vine din bucăţi. […] Amatorismul de care dau dovadă nu mă deznădăjduieşte, pentru că toată hămăleala aceasta de înşirări de litere vine din interior, şi atunci nu eşti stupid niciodată.”

Agendă ABCR 2008

Cunoscuta agendă editată de Asociaţia Bărbaţilor Creştini din România e un util instrument cotidian de disciplină mentală prin gândul zilei, cu formule inspirate precum:

Nu te ruga pentru oportunităţi. Roagă-te să fii pregătit când oportunităţile vor veni.
Maturitatea nu vine odată cu vârsta, ci începe cu acceptarea responsabilităţii.
Cel mai mare lucru pe care un tată îl poate face pentru copiii lui este s-o iubească pe mama lor.
Poţi dobândi prin dărnicie ceea ce nu poţi cumpăra cu bani.

1. dorupope
2. recitirea
3. clujulevanghelic
4. brasovulevanghelic
5. barzilaiendan
6. inethos
7. ionatan
8. penticostalul
9. vaisamar
10. blog.punctul

Mesajul pierdut – Steve Chalke, Editura Scriptum, Oradea, 2007

N.T. Wright: “Noua carte a lui Steve Chalke este înrădăcinată în erudiţie, dar stilul ei clar şi viguros o face accesibilă oricui şi tuturor. Mesajul ei este direct şi captivant: Isus din Nazaret a fost mult mai provocator în vremea Lui şi rămîne mult mai relevant pentru vremea noastră decît am îndrăzni să credem.”

CD colinde vol. 5 RVE “Lumină în întuneric”

Interpretează: Cristian Văduva, Claudia Azgur, Marius Liveanu, Coca Saroni, Frăţiorii, Corul Universităţii Emanuel, Corul de tineret al Bisericii Baptiste Emanuel, Corul Deo Gloria.

11. stiricrestine.wordpress.com
12. moldovacrestina
13. hunedoaraevanghelica
14. adamaica
15. simplulgand
16. cllodvl

17. roseinthedesert
18. mersulvremurilor
19. addsalu
20. adventisttm

Darurile spirituale – Don & Katie Fortune, Editura Metanoia, Timişoara, 2006

Don & Katie Fortune ne explică cum cele şapte daruri motivaţionale enumerate în Romani 12:6-8 sunt, de fapt, secretul înţelegerii forţelor motivaţionale din viaţa noastră, forţele pe care le care Dumnezeu le-a creat în noi pentru a ne ajuta să-I slujim Lui pe deplin. Vei descoperi de ce gândeşti şi acţionezi aşa cum o faci.

Comentariu Evanghelia după Ioan – Beniamin Fărăgău, Editura Risoprint, 2008

Cartea, în curs de apariţie, e constituită din două părţi: Adevăratul Hristos şi Adevărata viaţă, fiecare avînd cîteva capitole rezultate din analiza Evangheliei după Ioan.

21. romoflorin
22. ambasadorul
23. statu
24. tornafratre
25. trezirespirituala
26. ciprians
27. nazireat4him
28. aurelmateescu
29. centruldeistoriesiapologetica
30. agorachristi

Promisiunile măreţe ale lui Dumnezeu pentru tine – Editura Life, Oradea, 2008

900 de promisiuni ale lui Dumnezeu aranjate pe categorii: pentru cele mai profunde nevoi, pentru situaţii dificile, pentru viaţa creştină, pentru mântuire, despre Isus, despre binecuvântările lui Dumnezeu, despre viaţa în Duhul Sfânt.

31. rodicabotan
32. shalomshalom
33. jurnalulflorentinei
34. alapa
35. camix
36. pasi
37. mtipei
38. amintiricusfinti
39. calatorru
40. bibliaprinobiectiv

3 reviste: Impuls, Lydia, Voia lui Dumnezeu în familie

41. reper
42. mariusmotora
43. danharabula
44. teologeanu
45. calvinisti
46. bulzan
47. soclu
48. alaxandra
49. claudiuvdobra
50. miculteolog

Premiile vor trimise, în limita timpului şi a resurselor financiare, pe măsură ce vor fi revendicate prin comunicarea adresei (complete, în România) prin email la: alinpm@yahoo.com

Pustane (1): Iarna – vara sufletului

„Iarna – vara sufletului. Trăim plenar doar o lună de februarie urmată de 11 luni de iarnă spirituală. Noi suntem pocăiţi doar atunci când nu trebuie jertfit. Vine primăvara şi apoi vara şi cine mai are vreme de biserică? Începe munca, iarba verde, plimbarea prin parc, concediile, piscina, iar lucrul. Creştinism sezonier se numeşte chestia asta. ‘Cu harul şi pacea Domnului, biserica este liberă până la iarnă.'”

Vladimir Pustan: Iarna – vara sufletului

Mess: Vasile Tomoiagă – Alin Cristea (06.01.2007)

VT: ai postat cateva materiale pe Masa Rotunda, care pentru unul mai tanar ca mine cad ca din cer
VT: adica se vede ca in spatele multor afirmatii stau multe alte neafirmatii pe care le stii
AC: da
VT: si pentru noi, restul, stam si ne miram oare ce o fi in spatele cortinei ?
VT: ce zic e ca se pune public franturi de informatie, care nu poate fi inteleasa de catre public, decat daca se intregeste cu restul
AC: da, este un aspect interesant al vietii in general
AC: niciodata nu ai toate informatiile
AC: dar incercam cu ce avem
VT: din unul din mesajele tale am inteles ca tu si Marius va cunoasteti, stiti multe uni despre altii, dar noi nu, si totusi asistam la o discutie privat-publica intre voi
VT: ma refer acuma strict la mirarea cu care citesc eu unele posturi
VT: nu la continut
AC: Ceea ce a fost / este intre mine si Marius are de a face cu spatiul public
AC: Marius are o pozitie oficiala
VT: ok; numai ca multi, foarte multi de la masa nu stiu nimic
VT: nici eu de altfel
AC: eu un de lider de opinie
AC: dar nici nu se pot spune prea multe
AC: de aceea eu incerc sa folosesc cit pot de mult sursele oficiale
VT: si atunci, cand se pune cate o chestie de asta, daca se vrea publica, ma gandesc ca o scurta introducere ar fi buna, sau o indrumare spre alte resurse
AC: nu prea avem timp, energie
AC: ne concentram pe conflict
VT: stiu, adica, e de inteles;
VT: dar tu esti un om meticulos
AC: asa se zice
VT: si ma astept la putina continuitate; oricum, e greu, ca ramificatiile-s multe si de neinteres pentru multi
VT: dar un sumar poate e de dorit
AC: Marius e unul dintre vicepresendinte Comunitatii Baptiste de Oradea (Bihor-Satu Mare), presedinte fiind Florin Negrut
AC: fratele lui Paul Negrut, presedintele Uniunii Baptiste
AC: rectorul Universitatii Emanuel
AC: pina de curind presedintele Aliantei Evanghelice din Romania
AC: pastor la Biserica Baptista Emanuel din Oradea
AC: Marius e unul dintre mercenarii lui Paul Negrut
VT: multumesc de promtitudine, nu ceream neaparat sa stiu acuma
VT: exprimare destul de apasata ‘mercenar’
AC: probabil singurul dintre mercenari care mai poate fi recuperat
AC: despre mercenari am scris acum 4 ani, cind au fost manipulari la alegerile de la COmunitate
VT: si cum s-ar defini irecuperabilitatea la restul ?
AC: asa ca nu m-au iertat
AC: sint mai in virsta, bagati in rahat etc
AC: iar Marius Cruceru e si talentat
AC: cred ca e un moment important acesta
VT: ok; multumesc pentru scurtele clarificari;
AC: inca nu am citit articolul lui Marius Cruceru
VT: legat de iesirea la lumina a colaboratorilor ?
AC: da
VT: tu esti mai in varsta ca mine si stii mai multe; eu ma uit mirat
AC: stiu
VT: de fapt, nu mi-ar veni sa cred, de multe ori
AC: de aceea spatiile de dezbatere sint importante
AC: ca mai apar informatii
VT: si cum intelegi dorinta fratelui Ton de a nu discuta aceste lucruri pe Masa ?
AC: hm… e complicat
AC: de fapt cred ca Iosif Ton a vrut sa se discute astfel de chestiuni pe Masa Rotunda
VT: ai ceva si impotriva dansului ? el si-a facut mea culpa demult
AC: pai nu prea si-a facut
VT: aici eu doar intreb, nu presupun
AC: nu am citit Eseul lui
VT: o sa te adaug in lista, daca imi permiti
AC: cineva, un tinar care a citit Confruntari, carte scrisa mai demult de Iosif Ton, si a citit Eseul de pe Masa Rotunda, Eu si Securitatea, m-a intrebat de ce nu a scris in Confruntari
AC: despre ce lista e vorba?
AC: Messenger?
VT: da
AC: ok
AC: E mare nevoie macar de o marturisire publica
AC: dar nimeni nu a facut-o inca
AC: dar se vede ca oamenii ar vrea sa scape de aceasta povara de pe suflet
VT: asta e mare pacat intr-adevar; sa aiba curajul ca si Papa Ioanl Paul al II-lea, care a cerut iertare in numele bisericii pentru multe rele pe care le-a pricinuit in istorie
AC: in primavara sint alegeri la Comunitati si apoi la Uniunea Baptista
AC: ma tem ca atit initiativa lui Iosif Ton, cit si altele, precum cea a lui MArius Cruceru, au de a face cu momentul acesta politic
VT: din experienta proprie insa, stim ca „sorry seems to be the hardest word”
AC: da, am primit un mesaj ofensator din partea lui Ioan Pop
VT: inseamna ca e o ‘ora astrala’ pentru evanghelicii romani
AC: as vrea
VT: cu evidentul sens figurat
AC : o piatra de hotar
VT: mai biblic
VT: inseamna ca e nevoie si de multa rugaciune
AC: dar cred ca o sa induram multa rusine
AC: da
VT: „felul acesta de demoni nu iese numai cu post si rugaciune”, daca nu au iesit pana acuma
AC: iar tinerii sint vulnerabili in asemenea momente ale adevarului
VT: nu imi dau seama cum as fi eu
VT: te rog sa explici
AC: tinerii sint mai categorici
AC: inca se gindesc la teluri marete
AC: nu au experienta de viata
AC: ma refer la pacat si iertare
AC: au de obicei o perspectiva scurta asupra istoriei crestinismului
AC: in astfel de momente ale vietii trebuie sa fii mai solid
AC: mai pe picioarele tale
AC: pentru a suporta socul
VT: asa am impresia si eu, legate de mirarea ce o simt, ca e cam scurta perspectiva mea
AC: prezenta mea pe Masa Rotunda e importanta, dar imi creeaza mult disconfort
AC: trebuie sa fiu intelept
VT: ai multi ‘dusmani’ ?
AC: am citiva
AC: nici nu-ti trebuie multi
VT: mi-e frica sa am dusmani; de ce esti o persoana importanta (daca esti) in lumea evanghelica ?
VT: din Romania
AC: pentru ca am o perspectiva mai ampla
AC: si destule informatii
AC: si am dezvoltat forme de transmitere a informatiilor
AC: newslettere, reviste, discutii pe liste
AC: si am abilitati de exprimare
VT: esti membru normal al unei biserici ?
AC: normal???
VT: adica, sper ca nu esti anatemizat pe undeva
AC: si daca sint?
VT: pai ar fi pacat
AC: pentru cine?
VT: pentru mine;
AC: de ce?
VT: din scurta si sumara noastra corespondenta virtuala, imi pari o persoana crestina agreabila
AC: probabil pe Messenger…
VT: da, doar atat
VT: si din mesajele pe care le-am citit pe Masa
VT: si unele articole pe care le-am mai frunzarit pe adoramus, sau din newslettere
AC: Cum ti-am spus, acum 4 ani am scris un articol de atitudine despre manipularile de la alegerile de la Comunitate
AC: au incercat atunci sa ma articuleze, dar nu au reusit
AC: au reusit insa anul trecut
AC: Asa ca am primit PRIN POSTA instiintarea ca nu mai sint membru in biserica PROVIDENTA, in care eram membru-fondator
AC: nu a discutat comitetul cu mine si nici nu a ajuns cazul meu in fata bisericii
AC: se intelege, nu-i asa, ca e vorba de abuz?
VT: asta e grav
VT: absolut
AC: asa ca eu ce sa-ti spun?
AC: sint membru NORMAL?
VT: si nu ai aderat la alta biserica ?
AC: pai de ce sa ader la alta biserica?
AC: m-a dat biserica afara?
AC: am facut ceva reprobabil?
AC: am condus operatiunile de schimbare a comitetului
AC: asta am facut
AC: si de protejare a bisericii fata de manipularile celor de la COmunitate
VT: si nu s-a discutat cazul tau mai sus ? ca doar e inaceptabil
AC: unde mai sus?
VT: nu stiu
AC: Comunitatea e condusa de Florin Negrut, Uniunea de Paul Negrut
AC: iar Comunitatea si Uniunea nu inseamna „mai sus”
AC: sint forme de asociere a bisericilor
AC: nu de ierarhie
VT: si nu ai ajuns sa discuti personal cu cei care te-au ‘lucrat’ ?
AC: ?
AC: glumesti
VT: pai nu trebuie rezolvate conflictele intre frati?
AC: acum 4 ani, cind am sunat la Universitatea Emanuel sa mi se spuna de ce nu imi dau legitimatie la biblioteca, mi s-a inchis telefonul.
VT: chiar daca ei au procedat nebiblic si neprincipial
AC: Fostul meu coordonator de grupa
AC: Iar pe hirtia pe care am primit-o acasa scrie ca am fost audiat de Comisia de Disciplina a Comunitatii
AC: ceea ce e MINCIUNA
AC: eu le-am cerut sa imi puna intrebari si ei nu au vrut
VT: imi pare foarte rau sa aud asta si sa stiu de astfel de abuzuri si conflicte intre noi
AC: pai anul trecut mi s-a intors mina la spate si am fost pus cu fata la perete
AC: frate din comitet
VT: si acuma mai participi la vreo adunare ?
VT: ma refer biserica
AC: nu in sensul in care ma intrebi
VT: multumesc pentru timp; o sa opresc calcul curand; sper sa mai vorbim; salut
AC: salut

Persona – 200.000

Blogul lui Dănuţ Mănăstireanu a depăşit pragul de 200.000 de vizite.

Momentul coincide cu Premiile Thymos pentru bloguri evanghelice, ediţia a II-a, în cadrul cărora blogului Persona i se acordă, din partea Asociaţiei Thymos, premiul pentru Blogul Anului (2008).

Postări şi pagini cu peste 1.000 de vizite:

Acest blog – 4.288
Securisti – 3.333
Informatori – 3.163
Urmariti – 2.438
Amintiri cu Liviu Olah – 2.382
Avertizare – 2.370
Argument – 2.061
Dictionar – 1.961
Beniamin Faragau implineste 60 de ani – 1.527
Poveste de groaza cu mafioti romani si sclavi chinezi – 1.524
Drumul spre iad este pavat cu intenţii – 1.161
Barack Obama Presedinte – 1.033
Biserica si abuzul sexual – 1.023

Biserica Penticostală Făclia din Baia Mare

Primul serviciu divin va avea loc duminică, 1 februarie 2009, ora 10.00 la sala Milenium, Str. Vasile Lucaciu nr. 2 (fosta judecătorie).

www.pasi.ro

Concert de Crăciun – Bistriţa

Luni, 22 decembrie, Biserica Betesda din Bistriţa organizează un Concert de Crăciun la Casa de cultură „George Coşbuc” din localitate.

Bistriţa Evanghelică

Concert de colinde la Teatrul Dramatic din Galaţi

Biserica Emanuel din Galaţi a organizat duminică, 21 decembrie, la ora 9.30 şi la ora 11.30, la Teatrul Dramatic din Galaţi, un Concert de colinde, scenetă şi mesaj biblic.

www.ecrestin.ro

Concert de colinde – Betel Cluj

Duminică, 21 decembrie, ora 18.00, la Biserica Baptistă Betel din Cluj, str. Răvaşului nr.4-6, va avea loc o seară de colinde.

Întîlnirile bisericii se transmit live audio şi video pe site-ul Radio Betel.

Colinde, colinde

În atmosfera Crăciunului intrăm într-un fel sau altul – nicidecum prin muzica de la mall-uri, unde zumzăitul cărucioarelor şi al caselor de marcat (şi al creierelor noastre mustind a contabilicească achiziţie a bunurilor de consum) nu e deloc un bun catalizator pentru chimia inexprimabilă ce are loc în noi în zile ca acestea, în fiecare an.

Eu am intrat în atmosferă acum două zile, citind, iarăşi cu ochii bulbucaţi şi cu inima (în)frîntă, un poem de Crăciun scris de Ioantan Piroşca.

Apoi, astă seară, am mai făcut un pas în lumea asta creştin-crăciunească ascultînd colinde închinate Pruncului în interpretarea corului de tineri de la Biserica Baptistă Emanuel din Oradea (cor care mîiine aniversează 10 de ani de activitate).

Şi-am închis ochii, şi-am murmurat şi eu versuri alin(t)at-colindate, şi-am tremurat ritmat din pantofi încînt de ritmuri moderne şi de ACEEAŞI veche veste bună. Fă, Domne, inima-mi iesle pentru Tine, să mă-ndur şi eu de Tine-n scutece cum Te-ai îndurat şi Tu de Mine înfăşat în spini şi-n durerile păcatului.

alinat fost-am, ascultînd, din nou, poveştile Naşterii în balade contemporane şi armonioase, pre tinereşti voci glăsuite-n măiastre cîntări…

analist neostoit, am regretat că n-au răsunat colinde româneşti, ci doar americănoase aranjamente, care fain au umplut spaţiul sonor prin cîntul celor peste 100 de tineri…

urbană fiinţă ce sînt, am apreciat evenimentul creat, şi-aş fi vrut să fie mii de concetăţeni să audă, să asculte, să rezoneze, să bată cu pantofii metrul muzical şi cu inima Ritmul Istoriei…

foto-(i)mobilizat, ce-am mai pozat şi-am înregistrat – parc-am vrea să prindem clipa, s-o înfăşurăm în staniol vizual, de ne facem, pe noi înşine, nişte brazi împodobiţi ce se uscă după eveniment…

surprins însă am fost de autentica acţiune a unui băieţel de a-mi curta fetiţa…

Dirijorul corului: Titus Tonea.

Să fie bine primită truda lui aici, jos, de oamenii plăcuţi lui Dumnezeu, şi sus în ceruri, în locurile preaînalte!

Ascultaţi o piesă din concert: Oradea Evanghelică

Colocviul Dumitru Cornilescu VII – Impresii rotund rotunjite

Oglindă rotundă rotunjoară,
Oare ce-ar trebui să (nu) ne doară?

Primul lucru evident despre colocviile Cornilescu este că au un nivel ridicat de prezentare şi transmitere a informaţiilor. La fel cum este evident că participanţii, pastori şi lideri evanghelici din vestul ţării, se află la diferite stadii de percepere şi manevrare a informaţiilor care sînt oferite în cadrul acestor întîlniri. Fiecare ediţie a colocviului a trezit interesul pentru domeniul abordat (hermeneutică, teologie, istoria bisericii etc.), însă sesiunile de cîte o oră şi jumătate sînt obositoare.

Traducerea (deşi cu traducători excelenţi, precum Radu Gheorghiţă) uzează capacitatea de recepţie a participanţilor, dar mai ales dinamismul conexiunii ideilor. Probabil o oră ar fi un timp mai potrivit pentru fiecare dintre cele 5 sesiuni ale colocviului. Asta DACĂ românii ar fi mai disciplinaţi în a respecta ora de începere a fiecărei sesiuni şi mai receptivi la modalitatea în care este structurat materialul prezentat.

Un alt aspect evident este faptul că o bună parte din participanţi sînt interesaţi de astfel de întîlniri, din diferite motive, făcînd efortul, de două ori pe an, să se deplaseze, din oraşe precum Arad, Timişoara, Cluj, pentru 2-3 zile, dar şi participînd în diverse moduri la dinamica întîlnirilor, de a căror organizare se ocupă Aurel Burtic din Oradea.

Pe un Rotund ca mine îl doare, desigur, că un astfel de eveniment, aflat deja la a şaptea ediţie, nu are încă un site sau un blog. Dar cred că pe alţii, care ar vrea să ştie mai multe şi să folosească, cu ajutorul Internetului, oportunitatea prezenţei în România a unor renumiţi profesori evanghelici din străinătate, îi doare şi mai tare. De fapt, în condiţiile tehnicii actuale, (mi-)am şi pus întrebarea de ce nu s-ar putea transmite direct pe Internet un astfel de eveniment de importanţă majoră din viaţa evanghelicilor din România.

De reţinut apetitul participanţilor pentru cîntare (şi rugăciune – doară-s păstori!), în cadrul părtăşiei în închinare la începutul întîlnirilor de dimineaţă. Andrei Ormanji şi Răzvan Reşte au pregătit aceste momente, de departe cele mai populare, la care participau cu rîvnă mai toţi.

Cel mai cald moment din cele trei zile mi s-a părut a fi marţi dimineaţa, cînd a fost salutată sosirea lui Emil Bartoş (care nu şi-a pierdut simţul umorului: “mă acomodez cu revenirea în ţară… mda, mi-au lipsit Băsescu, Gigi Becali…” – hohote de rîs).

Pauzele de cafea (suc, sărăţele, dulciuri etc.) constituie întotdeauna, ca şi prînzul şi cina, momente relexate, importante, memorabile, eficiente pentru iniţierea de relaţii şi/sau cultivarea lor. Într-una dintre aceste pauze, cineva m-a abordat în legătură cu posibilitatea folosirii mai eficiente a Internetului de către evanghelici, ceea ce mi-a prilejuit un mic moment de exaltare, înjghebînd rapid un plan de conferinţă: Alin Cristea despre prezenţa evanghelicilor pe Internet, Vasile Tomoiagă despre posibilităţile tehnice oferite de Internet, Beni Husarciuc despre cum se poate face promovare pe Internet. Mai rămîne de văzut cine o să o organizeze (prima dată, că după aceea poate fi preluată, multiplicată, dezvoltată, comentată etc.).

În ceea ce priveşte structura ultimei ediţii a colocviului, îmi exprim şi eu, precum i-am auzit şi pe alţii, părerea de rău că nu a fost mai mult timp pentru mărturisirile de credinţă baptiste. Dacă despre celelalte crezuri şi mărturisiri de credinţă din primele 16 secole avem ocazia să mai citim în limba română, despre mărturisirile de credinţă ale evanghelicilor nu avem informaţii prea bogate, cu atît mai puţin comentarii (competente, precum ne-a oferit reputatul istoric american care ne-a cultivat spiritul în aceste zile).

Baptiştii de Sud din Statele Unite au formulat o mărturisire de credinţă în 1925, pe care au completat-o în 1963 şi în 2000, ultima dată adăugînd articole referitoare la teologia teismului deschis şi la probleme morale în domeniul sexualităţii şi familiei.

Am reţinut o astfel de precizare în urma unei întrebări puse de cineva despre cît de des apar şi sînt completate mărturisirile de credinţă. Sesiunile de discuţii sînt benefice, întrucît participarea e efectivă, atît din punct de vedere al întrebărilor şi completărilor, cît şi din punctul de vedere al interesului manifestat de participanţii la colocviu.

Astfel, răspunsul profesorului Thomas Nettles la întrebarea dacă crezul ar trebui rostit de întreaga comunitate creştină adunată la închinare a fost afirmativ. O altă întrebare, despre Spurgeon, a condus la unul dintre cele mai interesante momente ale colocviului, cînd ni s-a prezentat, pe scurt, contextul în care Spurgeon s-a separat de Uniunea Baptistă din Anglia.

Un alt moment interesant a fost cînd, răspunzînd unei întrebări, profesorul Thomas Nettles a făcut precizări clare despre principiul regulator (Scriptura ca regulă, toate elementele necesare ale închinării sînt precizate în Scriptură) al ramurei reformate şi principiul normativ (Scriptura ca normă, ca ghid) al ramurei luterane.

O altă precizare importantă a fost în legătură cu formularea crezurilor baptiste. Vrem să fim ca biserica primară?, a fost replica profesorului. Nu, deoarece oricare biserică (prezentată în Apocalipsa) din perioada timpurie a avut problemele ei. Dacă vrem să formulăm o mărturisire de credinţă, aceasta trebuie să aibă la bază învăţătura apostolilor. Crezul niceean (315) a avut la bază crezul apostolic (formulat oficial abia în secolul VIII).

Ca şi la celelalte ediţii, prelegerile au fost înregistrate de către Radio Vocea Evangheliei Oradea (director: Daniel Burtic), astfel că participanţii la colocviu au posibilitatea să reia materialul şi să-şi completeze notiţele. Poate că aici ar fi momentul să menţionez că în România evanghelică nu există bunul obicei de a analiza critic evenimentele, nu se fac retrospective care să ne ajute la a distinge între ce ar trebui să ne doară şi ce nu ar trebui (prea tare) să ne doară. Rotundă oglindă oglinjoară…

De asemenea, librăria RVE a fost prezentă cu un larg spectru de cărţi. Din care au lipsit însă cel puţin 3: Cele 7 legi ale învăţării (pe care a recomandat-o Aurel Burtic, atunci cînd a prezentat cele două cărţi sponzorizate, împreună la 1 leu: Păstorind caii şi După cum fierul ascute fierul) şi Dicţionar de termeni teologici şi Dicţionar de studii biblice.

Pentru mine întîlnirea de lîngă Oradea a însemnat şi iniţierea în muzica formaţiei Decean, pe care am ascultat-o, întîmplător, în maşina unui pastor. Mi s-a precizat însă că e vorba de cea mai liniştită piesă a formaţiei. :)

Am avut şi ocazia să particip la o partidă de fotbal pe miniterenul de lîngă Hotelul Perla, unde a avut loc colocviul. De 13 ani de cînd sînt în Oradea mă tot întreb, cu astfel de ocazii: pe-aici prin Bihor se joacă şi fotbal? Că rar văd – mă refer, desigur, la partidele astea instituite spontan – o minimă strategie (de exemplu, să nu tot tragi de la distanţă la poartă dacă portarul respectiv apară de fiecare dată), conducător de joc, amplasare echilibrată a echipei şi, ceea ce mi s-ar părea absolut necesar, jocul ÎN ECHIPĂ. Dacă eşti gras (a se citi: rotund) şi te mişti mai greu, sau nu dai cu vreo doi-trei de pămînt, ci vrei să joci elegant, rişti să ajungi un fel de paria sportiv.

Din păcate, astfel de partide relevă şi ceva din mentalitatea caracteristică unor lideri şi enoriaşi evanghelici: fugi-fugi înainte-înainte, aruncă mingea la grămadă, nu pasa celui care s-a poziţionat mai bine decît tine, las’ să alerge el mai bine şi să-ţi paseze, dar, cel mai important, e, iarăşi, fugi-fugi înainte-înainte, desigur. Cît mai mult efort (vizibil), ca şi cum ai transpira la predica amvonală, nu lăsa timp de reflecţie, să nu apuce cumva vreunul să gîndească cu adevărat. Că doară de-aia “jucăm”, să ne “împlinim-pătrăţoşim”, nu să ne “rotunjim”…

Dacă se nimereşte să mai fie încă o conferinţă în aceeaşi perioadă, la acelaşi Hotel Perla, cum a fost acum, iată că se iveşte ocazia să mă întîlnesc, în pauzele de cafea şi de masă, şi cu cîţiva de acolo, schimb cîteva cuvinte, mai arunc o provocare, actualizăm datele de contact, ne mai propunem ceva pentru viitor etc.

Pentru mine rămîne memorabil acest colocviu şi pentru un “accident” spontan-benefic: mi-au CĂZUT ochii în Marcu 2:14-17, făcîndu-mă să meditez la ce semnificaţie are Casa lui Levi, “post de prim-ajutor” unde Doctorul consultă pe cei care au nevoie de alin(are).

Şi cîte n-au mai fost şi s-ar mai putea scrie…

Oglindă rotundă-rotunjoară,
Oare ce-ar trebui să (nu) ne doară?