Posts Tagged ‘chitara’

Pătrăţosu se întoarce

23 decembrie 2008

Ieri am observat, cu emoţie, că Octavian Baban a mai scris un articol pe blogul lui. Ultimul fusese în… iulie. Despre Liviu Olah. Dar ce articol! L-am reţinut în lista celor mai bune postări pentru Premiile Thymos pentru bloguri evanghelice (ediţia a II-a).

Astăzi, emoţiile au fost de 10 ori mai mari, atunci cînd m-am oprit din editarea revistei confesional@ (numărul 11-12) pentru a deschide Google Reader, cu ajutorul căruia monitorizez blogosfera evanghelică (450 bloguri). M-am frecat la ochi – da, era scris clar în faţa ochilor mei:

mariuscruceru.ro

Va’s’zică, iar e MariusCruceru la liber… Că blogul a fost lansat acum 6 luni, dar era privat, se intra cu parolă (pătrăţoşi au fost, pătrăţoşi sînt încă, şi-or fi fi cît neamul omenesc…).

Am făcut o emisiune de 10 minute aproape aşa cum am vrut să fac dintotdeauna (şi nu am apucat): răsfoind blogurile şi spunînd în cuvinte, în acelaşi timp, ce descopăr pe ele.

Nu am avut timp să-l explorez pe MariusCruceru, dar am văzut că sînt postări cu muzică de chitară (cu luni în urmă apreciam astfel de postări propuse pe blogul Pătrăţosu).

Mi-a reţinut atenţia o serie de postări Paşi exegetici, în care se fac următoarele consideraţii:

“Exegeza este o artă şi o ştiinţă în acelaşi timp. Partea de ştiiţă poate fi teoretizată, arta… ţine de talent, intuiţie, creativitate, puterea de a crea asocieri, sinteze etc. Nu toţi teologii sînt exegeţi, nu toţi pastorii sînt exegeţi (asta se simte imediat în amvoane, nu-i aşa?), dar asta este realitate. Noi la şcoală îi învăţăm pe toţi studenţii cum se face, dar unii nu vor face niciodată pentru că Dumnezeu nu le-a pus talantul în traistă. E simplu. Şi Iacov ne sfătuieşte: Să nu fiţi mulţi învăţători.”

Am apucat să citesc Pasul 6 – Meditaţie şi rugăciune, din care citez:

“De obicei astfel de chestiuni lipsesc din manualele de exegeză. Părerea mea este că o predică ar trebui terminată joi seara. Vineri este zi de post, zi în care te rogi, te smereşti, îţi pomeneşti comunitatea pe nume înaintea Domnului, gîndindu-te la destinatari.”

Şi Pasul 7 – Împărtăşirea, din care citez:

“Cred că majoritatea manualelor de exegeză se opresc înainte de acest pas. […] Lectura mea asupra textului din 1 Impăraţi 19 creează un alt text, schimbă peisajul şi personajul. Propun o lectură diferită, iar prin lectura diferită textul vechi în care Ilie este personajul pozitiv, care are o revelaţie pe munte, devine un text nou în care Ilie este personajul negativ, iar ‘revelaţia’ este o ‘acoperire’ de fapt.”

Aşadar, o să am şi mai mult de lucru… Întrebîndu-mă: Pătrăţosu se întoarce? Sau despătrăţoşenizarea Crucerianului?, ipoteza de lucru cu care aş porni în anul 2009 – la adresa autorului cărţii “Întoarcea din Oglindă” –, este:

ecraotnî es usoţărtăP