https://romaniaevanghelica.wordpress.com/2011/05/09/sondaj-limbaj
După aproape 50 de voturi:
Considerați că expresia „paraziții păduchioși din biserică” poate fi folosită de Alin Cristea?
Categoric nu, e o expresie vulgară – 15 voturi
Nu, dar dacă o folosește doar o dată îl iertăm – 5
Da, dar îl rugăm să nu exagereze – 8
Oricum face ce vrea el – 10
Alin Cristea ăsta e întreg la minte? – 8
Other – 3
Domnule pastor Daniel Brânzei,
Regret enorm că mă puneți în situația să vă spun, public, cum i-am spus și pastorului Marius Cruceru:
Sînteți laș, nu puteți purta o polemică.
Cred că de data asta o să fie clar că nu am deloc de gînd să trec peste acest episod jenant pe care l-ați generat din motive despre care cred că nu vă interesează doar pe dvs., ci și pe noi, cititorii blogului / blogurilor dvs.
Postarea dvs. din 18 august încă poartă titlul: Beniamin Poplăcean a colaborat cu Securitatea.
De asemenea, prima dvs. propoziție e ciudată: „O inițiativă a Uniunii Baptiste de la București ?”
Desigur, nu e atît de ciudată precum cea a lui Mariusc Cruceru:
„Nu se înțelege cînd și de care președinte a fost solicitată cercetarea. Aia este problema.” (comentariu, pe blogul lui, în 19 august, 10:03 pm)
Vă reproșez 3 chestiuni:
1. Titlul postării dvs. nu e titlul știrii inițiale, ci e titlul deformat pus de Ziare.com. Afișînd acest titlu, ați luat locul instanței, care încă nu s-a pronunțat. Ca să nu mai vorbesc de faptul că ați fost indus în eroare și nu văd că ați fi recunoscut încă acest lucru.
(Marius Cruceru însă dă de înțeles că ați fost indus în eroare: „mare este ispita titlurilor.. . cred ca si Daniel a cazut in acesta ispita. Poate ca eu am un pic mai multa experienta. Atit. Dar si eu pot cadea si am cazut alta data la fel de usor.” – comentariu pe blogul lui în 23 august, 7:15 am)
2. Propoziția referitoare la Uniunea Baptistă nu are prea multă legătură cu textul știrii. Ar trebui să avem mai multe detalii despre acțiunea Uniunii Baptiste. Încă nu avem. Dar ce e clar e că este vorba de acțiunea CNSAS.
(Dacă doriți să puneți în discuție acțiunea Uniunii Baptiste, atunci consider că trebuie ALTFEL să procedați, de exemplu scriind o postare în care ridicați această chestune.)
3. La 5 zile de la postarea dvs. încă nu ați indicat sursa știrii pe care ați preluat-o.
Spre deosebire de dvs., CHRIST 4RO, care a preluat același titlu deformat, a afișat comentariul meu:
Sursa este NewsIn, unde titlul este:
CNSAS cere instantei sa constate ca un reprezentant al cultului baptist a colaborat cu Securitatea
Titlul postarii, la fel ca si titlul deformat al articolului (preluat) pe Ziare.com, este problematic, avind in vedere ca instanta nu s-a pronuntat inca.
Cu dezamagire,
Alin Cristea
DAR nu și-a cerut scuze cititorilor pentru titlul deformat și pentru că nu a indicat sursa știrii, nu a schimbat titlul, nu a avut nici un demers reparatoriu.
Pentru cei care își folosesc mintea mai degrabă pentru suspiciuni și prejudecăți decît pentru a trudi pentru aflarea adevărului, precizez că nu am nici un fel de legături cu Beniamin Poplăcean. De asemenea, nu mă interesează acum dacă, cînd, cît și de ce ar fi colaborat cu Securitatea.
Acum mă interesează atitudinea față de știrile pe care le citim, adică: (1) Trebuie să acordăm o minimă încredere demersului jurnalistic și (2) în același timp trebuie să avem la dispoziție date care să ne permită să verificăm măcar o bună parte a știrilor, dacă nu chiar pe toate. Aici intervine, desigur, și chestiunea credibilității. Unele instituții și publicații au credibilitate, altele mai puțină.
Acum mă interesează ca dvs., ca pastor, să dați dovadă de curaj și să vă recunoașteți greșelile pe care le-ați făcut în chestiunea amintită. Dacă nu veți face asta, și dacă Marius Cruceru nu face asta, atunci pun în discuție legitimitatea demersurilor dvs. și ale lui Marius Cruceru cu privire la chestiunea colaborării.
Cu alte cuvinte, dacă pînă și Daniel Brânzei și Marius Cruceru sînt așa de confuzi și lași (referitor la faptul că nu pot purta o polemică în public), atunci la ce mai folosește, pentru mediul confesional evanghelic, să se afle care pastori au colaborat (și de ce) cu Securitatea?
Ce speranțe le mai putem da generațiilor care acum sînt la vîrsta adolescenței și tinereții?
Mare miză, nu-i așa?
Asta e declarația mea de „necolaborare” cu dezinformațiile: Aici stau, şi nu pot face altfel.
Cu 2 bloguri cu cel puțin 100.000 de accesări:
Marius Cruceru
La patratosu – 979.000
Marius Cruceru – 307.000
Daniel Brânzei
Barzilai-en-Dan – 470.000
Dezvăluiri – 106.000
Vasile Tomoiagă
Clujul Evanghelic – 257.000
Sunt discromat și vreau șofer – 111.000
Alin Cristea
La Rotundu – 137.000
România Evanghelică – 100.000
Stimate pastor Daniel Brânzei,
Ați schimbat titlul postării dvs. care AFIRMA că Beniamin Poplăceanu a colaborat cu Securitatea.
Ați fi putut pune semnul întrebării, dar tot v-aș fi acuzat de tendențiozitate. Vă reproșez gradul scăzut de informație al postărilor dvs. Și vă reproșez, așa cum reproșez oricui, faptul că nu ați pus ghilimele cînd ați preluat articolul. Și nu ați menționat sursa primară: NewsIn, nu Ziare.com, care a deformat titlul articolului.
Acum ați pus titlul: „O inițiativă a Uniunii Baptiste de la București ?”
Păi din text nu reiese că ar fi o inițiativă a Uniunii Baptiste de la București (neinspirată formulă, Uniunea Baptistă nu e „de la București”, adică înainte era Uniunea Baptistă „de la Oradea”? Vă jucați cu vorbele…).
Din text reiese că este acțiunea CNSAS.
Așadar, consider al doilea titlu aproape la fel de nepotrivit ca și primul, dar, cu siguranță, mult mai nepoluant decît primul. Prin primul aduceați atingere unei persoane (îmi place să cred că am făcut ceea ce aș vrea să facă și alții pentru mine), prin al doilea observ că vreți să aduceți atingere unei instituții.
Mi-am pus această întrebare: ce semnificație are menționarea faptului că „acțiunea CNSAS a fost introdusă în instanță în aprilie, după ce, anterior, Cultul Creștin Baptist din România – Uniunea Bisericilor Creștine Baptiste din România a solicitat verificarea lui Poplăcean în baza Legii 187/1999”.
Deocamdată nu am indicii. Dar cineva mă întreba pe Mess în această seară: cum a rezolvat Paul Negruț chestiunea colaboratorilor. Am rîs amîndoi. Astea-s… istorii paralele, vorba Pătrățosului.
De asemenea, nu am căutat să văd ce prevede Legea 187/1999. După cum lesne se poate observa, nici unul dintre cei implicați azi în chestiunea în discuție nu a amintit de această Lege.
Avînd în vedere procedura dvs. inițială, consider că trebuie să vă cereți scuze public pentru titlul inițial. Acest lucru nu are de a face cu persoana sau activitatea lui Beniamin Poplăcean, ci cu persoana ȘI activitatea pastorului baptist Daniel Brânzei. Și mai are de a face cu respectul pentru cititori.
Regret că sînt în situația să vă solicit acest lucru. Dar face parte din angajamentul meu de „necolaborare” cu dezinformările în spațiul public.
Ați trimis linkul postării pe lista Roboam_visitors, așadar consider că aveți datoria să prezentați scuze publice și acolo.
Întrebați, ‘gingaș’, pe blogul lui Marius Cruceru:
„Dragii mei, am schimbat titlul. S-a schimbat ceva în situație?”
Nu apreciez felul lipsit de demnitate în care vreți să treceți peste incidentul pe care l-am semnalat.
Ați fi putut spune: „De gura lui Alin Cristea, am schimbat titlul.” Nici atunci nu apreciam prea mult tactica, dar era puuuuțin mai bună decît să ne întrebați dacă s-a schimbat ceva în situație?!?
Desigur, pentru mine e evident că vă referiți la persoana lui Beniamin Poplăcean și, probabil, la chestiunea largă a colaborării pastorilor cu Securitatea.
Dar oare pentru dvs. e evident faptul că eu nu am pus în discuție ceva în legătură cu Beniamin Poplăcean?
Ca să fie clar: Eu am pus în discuție ceva în legătură cu noi, ceilalți (ceva asemănător cu demersul lui Marius Cruceru la discuția despre Rick Warren).
Vă semnalez încă un lucru clar, de data asta pe blogul dvs., la postarea în discuție:
Numele lui Beniamin Poplăcean a apărut în 3 feluri:
1. În linkul postării: Poplăceanu Beniamin (și probabil în titlu).
2. Beniamin Poplăceanul – la comentariul lui Nelu (6:17 am)
3. Doinel Octavian Beniamin Poplăcean – în articolul preluat
Tind să cred că ultima varianta e cea corectă.
Observ, de cîțiva ani, că destui evanghelici nu sînt în stare nici măcar să menționeze un nume corect (și Doamne ferește să le atragi atenția, că sar în sus). Cum am putea, atunci, avea reflexe și instrumente de lucru pentru chestiuni mult mai important și mult mai complexe?
Ca să închei epistola mea publică, sînt dezamăgit și îngrijorat.
Puteați să dați un exemplu prin a vă cere scuze pentru neatenția dvs. Cum putem aștepta de la alții să recunoscă marile lor măgării cînd Daniel Brânzei, Marius Cruceru (și mai sînt o droaie de exemple în spațiul public) nu recunosc micile lor măgării?
Cred că e prima dată în viață, la 42 de ani, cînd mi-a fost rușine că sînt baptist. Și cîte am mai pătimit de le baptiști pînă acum… Dar nu credeam ca doi pastori baptiști pe care îi prețuiesc și pentru care aș sta alături în mai multe situații să-și piardă uzul rațiunii și al conștiinței pînă la acest nivel.
Probabil v-a bătut prea mult soarele în cap zilele astea.
Nu-i nimic. Pentru bătuții în cap sînt soluții de umidificare și repunere în circulație optimă a materiei cenușii.
De inimă / conștiință… nu zic prea multe. E prea complicat să vă explic de ce încă vă mai simpatizez, dragi pastori ce-mi dădurăți de lucru azi. Trecutul, probabil. Eram și eu mai tînăr… Nimeni nu-i perfect – celebra replică din Some Like It Hot.
UPDATE 20 august, 08.00
Al 4-lea mod în care apare numele lui Beniamin Poplăceanu e într-un comentariu (19 august, 12.26 am) pe blogul lui Marius Cruceru: Poplăcianu.
Același comentator face și următoarea remarcă:
„Se pare ca barzilaiendan se joaca cu situatiile astea. Care sint totusi extrem de serioase. Nu numai ca a schimbat si reschimbat titlul, dar si introduce si sterge comentariile, fara explicatie. O fi de felul lui o fire schimbatoare, dar sper ca nu dupa cum bate vintul. La un moment dat erau trei comentarii, apoi cinci, apoi doua si din nou trei.”
Precizare: Daniel Brânzei a revenit la titlul „Beniamin Poplăceanu a colaborat cu Securitatea”.
Pentru care consideram că ar trebui să-și ceară scuze, nu pentru că s-ar fi referit la o anume persoană, ci pentru că a anunțat verdictul ÎNAINTE ca instanța să se pronunțe.
UPDATE 20 august, 20.20
Al 5-lea mod în care apare numele lui Beniamin Poplăcean este… prescurtat: D-l Plop.
Într-un comentariu pe blogul lui Marius Cruceru, 6:50 pm.
UPDATE 21 august, 09.00
Al 6-lea mod în care apare numele lui Beniamin Poplăcean este… și mai prescurtat: DOBP.
Într-un comentariu pe blogul lui Marius Cruceru, 20 august, 13:38 am.
UPDATE 23 august, 21.50
Al 7-lea mod în care apare numele lui Beniamin Poplăceanu, în comentariile pe blogul lui Marius Cruceru: fratele Binu.
Din păcate, Marius Cruceru, pripit și buric al pămîntului ce se crede (mă rog, al parcelei baptiste mioritice), nu e atent la chestiunea pe care am ridicat-o în postarea anterioară – Beniamin Poplăcean – chestiunea colaborării, și-și croiește postarea LUI – Să iertăm…cînd și cui?, cizme pe calapodul lui, dar cu pielea pe care o ia de la mine: cică eu aș fi sesizat, în cuvintele lui, că „preocuparea mai dihai importantă este cum reacționăm azi, acum, față către față sau în spațiul public, în biserici sau în spațiul electronic față de astfel de vești”.
NU.
Mă delimitez categoric de interpretarea pe care Pătrățosu o dă postării mele.
Sesizarea mea nu era despre Beniamin Poplăcean, ci despre modul inadecvat în care creștini evanghelici au preluat un titlu deformat, anunțînd un verdict ÎNAINTE de a se pronunța instanța.
Postarea mea nu are de a face cu chestiunea colaborării, ci cu chestiunea circulației informațiilor.
Nu mă interesează acum ce a făcut sau face Beniamin Poplăceanu, ci sînt dezamăgit și îngrijorat de cum procedează CHRIST 4RO, Daniel Brânzei, Marius Cruceru, lîngă care putem adăuga o lista lungă de evanghelici mai mult sau mai puțin obsedați de acest subiect specific: colaborarea.
Sînt oripilat de ultima postare a lui Marius Cruceru, Beniamin Poplăceanu îi mai lipsea din galeria baptiștilor români pe care cică ÎI ROAGĂ să se disculpe sau să-și ceară iertare.
Mai bine și-ar confrunta colegii pastori din gașca orădeană din care face parte și el – vezi scurta mea intervenție Istorii paralele (1).
Postarea mea nu avea de a face cu chestiunea iertării (căci nu avea de a face cu chestiunea colaborării), postarea Pătrățosului cică are. Helas!
Pătrățosu tot pătrățos rămîne…
Postarea mea are de a face cu responsabilitatea pe care o avem în a mînui cu atenție informațiile în spațiul public.
Și cu ce înseamnă INSTANȚĂ.
Recunosc, uneori sînt mai neclar, rotunjit. Și mă bucur că sînt așa. Ăsta-i farmecul meu.
Chestiunea colaborării e una problematică, dar chestiunea circulației informațiilor e la fel de problematică.
Lupta pentru aflarea adevărului nu se dă doar în sălile de judecată sau în arhivele diverselor instituții, ci și în modul în care, zilnic, folosim cuvintele și spațiul public pentru a comunica într-un mod mai mult sau mai puțin adecvat.
Iată 3 titluri de ieri, 18 august, despre chestiunea colaborării pastorului baptist Beniamin Poplăcean:
NewsIn:
CNSAS cere instanţei să constate că un reprezentant al cultului baptist a colaborat cu Securitatea
Ziare.com:
CNSAS: Un lider al cultului baptist a colaborat cu Securitatea
CHRIST4RO:
Un lider al Cultului Baptist din Romania a colaborat cu Securitatea
Prima observație care se poate face este că cele 3 titluri sînt diferite.
Primul reprezintă titlul original, celelalte două sînt deformate: al doilea pentru că anunță vinovăția pastorului ÎNAINTE ca instanța să se pronunțe, iar al treilea pentru că preia „verdictul”, eliminînd primul cuvînt din titlu, „CNSAS”, ceea ce ar fi sugerat măcar că e în legătură cu instituția CNSAS.
Atunci cînd citim articolul, căci e vorba de ACELAȘI articol, citim că „acțiunea CNSAS a fost introdusă în instanță în aprilie, după ce, anterior, Cultul Creștin Baptist din România – Uniunea Bisericilor Creștine Baptiste din România a solicitat verificarea lui Poplăcean în baza Legii 187/1999”.
Ceea ce atrage atenția aici e faptul că acțiunea CNSAS a fost introdusă DUPĂ acțiunea Uniunii Baptiste.
Așadar, dacă am vrea să știm despre cum a fost inițiată PUBLIC chestiunea colaborării pastorului, Uniunea Baptistă ar fi sursa. Dar avînd în vedere fluxul penibil de știri pe site-ul Uniunii Baptiste, nu ne așteptăm la comunicate de presă care să precizeze poziția instituției (precum fac adventiștii, de exemplu).
Dar trebuie să avem așteptări de la site-uri precum CHRIST4RO (care se prezintă ca fiind Romanian Christian Media) să dobîndească reflexe și proceduri adecvate în circulația informațiilor.
Citind titlul (deformat) „Un lider baptist a colaborat…” m-a pufnit rîsul. Numai unul? :))))
Nu ne trebuie acțiunea Uniunii Baptiste sau a CNSAS sau a instanței ca să știm că pastori neo-protestanți, ca și preoți ortodocși, au colaborat cu Securitatea (sau colaborează cu servicii secrete).
Dar avem nevoie de acțiunile lor pentru a se clarifica MĂSURA în care au fost implicate persoane și categorii sociale.
Altfel, fie vom ajunge nepăsători și cinici („toți au colaborat”), fie isterici gen Daniel Mitrofan sau pătrățoși.
Lupta pentru adevăr se dă mai ales ÎN noi. Fiecare trebuie să ne definim, cotidian, o anumită atitudine față de ceea ce ne aduce viața în față.
Pentru mine, azi, 19 august, nu chestiunea colaborării pastorului Beniamin Poplăcean reprezintă primul dosar pe rol în instanța cugetului, ci cum „colaborez” eu cu astfel de informații pe care le-am prezentat mai sus.
Sînt diferite niveluri de instanță. Cea a cugetului e definitivă.
Dacă nu ne osîndeşte inima noastră, avem îndrăzneală la Dumnezeu.
UPDATE 11:25
Mai este un gen de isterie, soft, e adevărat, dar e trist că pastorul Daniel Brânzei îl practică, prin preluarea fără prea mult discernămînt (dar cu oareșce tendențiozități) a unor articole cu priză la evanghelicii români din Statele Unite. A se vedea și preluarea articolelor antiObama.
Articolul cu acest titlu a fost trimis pe lista de discuţii Confesionala în 3 noiembrie 2007.
În anul Congresului, blogul Pătrăţosului rămîne cel mai important fenomen al spaţiului confesional baptist. Marius Cruceru este un blogger fascinant, un Dali neo-protestant care-şi transformă blogul într-unul lichid, suprapunîndu-se şi interferînd palierele personale, profesionale, vocaţionale, de divertisment şi de comentariu la subiecte din cele mai neaşteptate domenii – de la Mioriţa la muzica lui Leonard Cohen sau Alexandru Andrieş, de la limba greaca (pentru Ghiţă, Nelu şi Lenuţa) şi chitară clasică la Cartenstein şi cură de slăbit.
Veştile despre Congres sau despre Institutul Emanuel intră şi ies prin această poartă virtuală a magistralelor www-iene pe care circulă Hermes, dar blogul Pătrăţosului e, în acelaşi timp, locul unde s-a deschis cutia Pandorei pentru baptiştii din România. Un Pavel virtual, care ar găsi aici un Areopagus unde ‘bărbaţii religioşi’ “nu-şi petrec vremea cu nimic altceva decît să spună sau să asculte ceva nou”, precis le-ar aduce aminte tuturor de un Dumnezeu (rămas) necunoscut.
Toamna aceasta a cunoscut mai multe scandaluri, pe care blogul Pătrăţosului nu le-a ratat, ba chiar aş zice că le-a asigurat combustibil din plin, dar şi care au dat naştere la reacţii neaşteptate.
Cea mai surprinzătoare (pentru neavizaţi, desigur) este cea a lui Paul Negruţ referitoare la mărturisirea lui Iosif Ţon (comentariul meu nu îşi propune să abordeze aici chestiunea mărturisirii patriarhului baptiştilor români). Conform precizării lui Marius Cruceru, această reacţie a fost concepută cu intenţia de a fi trimisă “mai multor pastori din ţară şi din străinătate ca reacţie publică la declaraţii publice”. Nu voi comenta aici nici chestiunea “reacţiilor publice la declaraţii publice”, altminteri extrem de importantă, asupra căreia posesorul blogului amintit a dezvoltat, în ultimele luni, o teorie cam… pătrăţoasă.
Surprinzător, cu siguranţă, este faptul că Paul Negruţ a ieşit, pentru a doua oară anul acesta, din silentio stampa, pentru a face o declaraţie… publică. Surprinzător (dar doar pentru cei care nu au asimilat încă informaţiile prezentate mai sus despre blogul de top “La Pătrăţosu’”) este şi faptul că amîndouă poziţiile publice au apărut pe jurnalul virtual al lui Marius Cruceru (nu pun la socoteala articolul dintr-un ziar local care cita cîteva precizări ale rectorului cu privire la acuzaţia de plagiat).
Prima reacţie a fost cauzată de un mesaj al lui Ioan Pop, alias Stănescu Mircia, “fanfaristul de serviciu”, cum e numit în anumite cercuri, cel care-şi semnează, pompos (dez)informările pe email cu denumirea “Rev. Ioan S. Pop, Religious Rights Observer”, iar pe Masa Rotundă pretindea a fi… consilier FBI). După reacţia negruţiană, care NU mai este disponibilă pe blogul Pătrăţosului, a urmat celebra scrisoare deschisă a lui Dănuţ Mănăstireanu.
Iată că din nou o reacţie a lui Paul Negruţ (nu mai înşir titlurile şi funcţiile, că le ştim prea bine cu toţii, probabil că Paul Negruţ nu are carte de vizită, ci… carnet de vizită, cu mai multe file) devine PUBLICĂ prin afişarea pe acelaşi blog.
DAR… Paul Negruţ declară chiar la început: “Cunoaşteţi faptul că nu sunt un adept al internetului ca mijloc şi mediu al clarificărilor teologice sau ecclesiale.”
Mai rău, modul neinspirat în care continuă dă de înţeles că cei care folosesc Internetul se cam abat de la chemarea lor: “Nu doresc să mă abat de la chemarea pe care o am de la Domnul de a predica Evanghelia.”
Oricum am privi această cuplare a celor două fraze – captatio benevolentiae, precizare tehnică, poziţionare ideologică sau… amintiri din copilărie – numai de spirit diplomatic nu e vorba aici. De 12 ani de cînd sînt în Oradea am tot auzit că Paul Negruţ ar fi un bun psiholog şi un bun diplomat. În ceea ce priveşte prima zicală din popor, mi-am exprimat deja în ultimii ani opinia: la Universitatea Emanuel am întîlnit destui psihologi veştejiţi (mai ales în relaţia cu studenţii), ceea ce a avut consecinţe dramatice în istoria acestei universităţi. Acum îmi exprim şi dezamăgirea faţă de proastele reflexe, în ceea ce priveşte diplomaţia, ale rectorului emanuelist. Reflexe politicianiste, da, de-astea are destule!
De asemenea, menţionez că nu împărtăşesc, precum Dănuţ Mănăstireanu, “o sinceră apreciere pentru calităţile teolog si de orator” ale dr. Paul Negruţ, de a cărui prezenţă ca profesor, nu ne-am prea bucurat pe la cursuri, în anii ’95-‘99.
“Dar astăzi, în mod excepţional, doresc doar să atrag atenţia asupra faptului că asistăm la o deformare periculoasă a învăţăturii şi practicii privitoare la pocăinţă.” – îşi introduce tema autorul reacţiei publice.
În mod apăsat subliniez că o deformare a învăţăturii şi practicii privitoare la pocăinţă există în Cultul Baptist de mulţi ani! Şi că este regretabil că cel care a fost preşedintele Uniunii Baptiste timp de 8 ani doar acum iese la rampă cu acest subiect şi o face într-un mod dezamăgitor.
După cum bine se ştie, în mentalitatea şi practica liderilor baptişti, la nivel naţional, regional sau local, ceea ce contează este… poziţionarea ideologică. Cel mai cunoscut exemplu este polarizarea baptiştilor români în… Bucureşti şi Oradea! Anul acesta tocmai s-a făcut rotirea cadrelor, Oradea pierzînd locul fruntaş nu neapărat din cauza competenţei (re)numite a Bucureştiului, cît a gafelor făcute de-a lungul anilor de către Oradea (în primul rînd mă refer la atitudinea autoritaristă şi arogantă, ipocrită în cele din urmă) şi a eforturilor de dezvăluire a lor în spaţiul virtual, în fruntea cărora cu onor mă aflu.
Aşadar, conform acestei mentalităţi şi practici, greşelile şi gafele, mai mici sau mari, ale celor precum Marius Cruceru (care face parte, tot cu onor, din tabăra orădeană, mai exact emanuelistă, că şi aici sînt cel puţin două tabere) sînt iertate cu uşurinţă (sau sancţionate cu multă indulgenţă) de către Oradea, dar popularizate cu hărnicie în reţeaua bucureşteană. Şi invers!
Pocăinţa BIBLICĂ de care vorbeşte cu aşa generozitate şi aparentă autoritate Paul Negruţ este folosită ca pre-TEXT, nu ca şi TEXT. Ca să nu mai vorbim de faptul că prin cumularea funcţiilor liderilor se ajunge la situaţii aberante, pentru subalterni, studenţi sau enoriaşi, să fii pedepsit în trei locuri pentru ce ai făcut într-un loc. De reţinut şi arta hermeneuticii acţiunilor şi reacţiunilor pe care autorităţile confesionale au dobîndit-o în anii, lungi, de duplicitate, în perioada comunistă, cît şi în anii postdecembrişti, mai scurţi, de exhibare şi triumfalism tîmp.
Tot din arsenalul pseudopocăinţei face parte şi cîntarul discriminatoriu, lipsit de discernămînt, ca şi de balamale axiologice, după care un tînăr pastor precum Otniel Vereş (suspect de activ pe blogul Pătrăţosului, la fel ca şi Corneliu Simuţ – par să fie doi din lupii tineri ce vor sări pe locurile ce vor rămîne libere în cîţiva ani) susţine necondiţionat ce face Marius Cruceru sau Emanuel şi respinge, categoric, uneori în mod dizgraţios, critici pertinente care apar pe blogul Pătrăţosului:
“Dacă e să judecăm biblic, putem vedea că toţi cei ce susţin sus şi tare că e necreştinesc ce facem sau ce face fratele Cruceru nu au nici o susţinere, ci uzează, aşa cum am mai spus, de nişte texte şi nişte lozinci de lemn!”
Dar să dau un exemplu concret din trecutul recent al bisericii Providenţa: Vasile Ţiplea, mare (ne)cunoscător al tradiţiei baptiste, îşi exprima, public, indignarea pentru faptul că în faţă nu există clasicul amvon din lemn, ci doar un pupitru. Cînd a venit Gigi Dobrin, vicepreşedintele cu pastola al Uniunii Baptiste, a fost încîntat de… pupitru şi îl interesa să preia modelul!
Din nefericire, tradiţia baptistă este aruncată în derizoriu de astfel de chestiuni secundare, precum amvonul sau… orchestra de mandoline!
Tot la fel, apelul lui Paul Negruţ la pocăinţă după modelul biblic este subminat de practicile discriminatorii într-ale iertării şi pedepsei pe care foştii studenţi la UEO încep tot mai mult să le aducă în atenţia publică (cazul cel mai celebru e cel al celor 3 studenţi exmatriculaţi pentru că au ascultat muzica formaţiei Holograf).
Şi fără aceste amintiri neplăcute apelul negruţian tot ar fi fost subminat de faptul că menţionează numele lui Iosif Ţon. Nu că nu ar fi nevoie să se discute despre gesturile publice ale lui Iosif Ţon (sau ale lui Paul Negruţ), dar se ştie prea bine că cei doi pastori baptişti s-au despărţit în condiţii neelucidate pentru marele public, iar polarizarea enoriaşilor baptişti continuă de mai mulţi ani.
De asemenea, apariţia în spaţiul public (virtual) a lui Paul Negruţ are loc într-un an tensionat şi într-o perioadă foarte tensionată a acestui an. Din cîte am putut observa, Paul Negruţ are obiceiul de a se defini în contradicţie cu ceva. La început se afla (şi o ştia toată floarea cea vestită a întregului Apus) în opoziţie cu comuniştii, apoi cu ortodocşii, apoi cu baptiştii liberali, apoi cu postmoderniştii (Care or fi liberalii ăştia în România? Dar postmoderniştii?), în ultimul timp a devenit notoriu pentru tonul tăios la adresa pastorilor colaboratori, iar zilele astea era cît pe-aici să îi iasă o pasienţă şi să apere, pe teritoriul propriu, poziţia conservatoare în chestiunea teologilor (occidentali, cum doară altfel?) pro-homosexuali.
Într-un mod cu totul expeditiv, Paul Negruţ pune chestiunea pocăinţei într-o singură propoziţie: “Psalmul 32 ne prezintă un model Biblic al pocăinţei.” Ca absolvent de teologie, prima întrebare care mi-a apărut în minte a fost: De ce Paul Negruţ nu apelează la un model nou-testamentar al pocăinţei? Ca absolvent al Institutului Biblic Emanuel (acum Universitatea Emanuel din Oradea), o a doua întrebare pe care mi-am pus-o a fost de ce profesorul de etică nu abordează chestiunea aceasta din perspectiva eticii creştine. De ce nu apare, de exemplu, aspectul reparării morale? Cei care au preluat şi comentat mărturisirea lui Iosif Ţon au fost mult mai interesaţi de aspectul vinovăţiei decît de principiul reparării morale.
Ca să scurtez comentariile, voi spune, foarte hotărît, că mesajul lui Paul Negruţ e doar un comunicat care seamănă cu cele ale politicienilor români. Este vădit îndreptat împotriva lui Iosif Ţon, fapt care nu trebuie să mire pe nimeni. Însă faptul de care ar trebui să fie conştient oricine (care nu se lasă impresionat de amplitudinea publică a personajului Paul Negruţ) este inconsistenţa mesajului.
Iată o afirmaţie pe care o face Paul Negruţ: “De îndată ce a apărut legea deconspirării fostei Securităţi ca poliţie politică, Consiliul Uniunii Baptiste a hotărît ca toţi pastorii să dea o declaraţie notarială pe proprie răspundere în care să precizeze dacă au colaborat sau nu cu fosta securitate.” Ce măreţ sună! Dar atît de nefolositor pentru cititorul onest. Nu se menţionează nici data cînd a apărut legea deconspirării, nici data cînd Consiliul Uniunii a luat hotărîrea respectivă. Parcă sîntem în bancul acela: “Unde e gara? Lîngă spital. Şi spitalul? Lîngă gară.”
Pe de altă parte, Otniel Vereş spune: “Legea cere acea declaraţie notarială”. La întrebarea cuiva despre această lege, Otniel Vereş răspunde: “Nu aş putea să îţi spun cu exactitate, însă pentru clerici există. Chiar şi eu am primit o declaraţie pe care ar trebui să o completez, deşi nu aş fi avut cum colabora, deoarece eram doar un copil atunci.”
Nu-i aşa că Paul Negruţ şi Otniel Vereş ne aduc mai multe neclarificări?
Altă afirmaţie: “După ce mi-am citit dosarul la CNSAS am constatat că au fost oameni care s-au pus în slujba securităţii comuniste pentru a-mi distruge caracterul, lucrarea şi familia.” Nu mă pot pronunţa dacă aceasta este o manevră psihologică, dar este evident că Paul Negruţ mizează pe faptul că cititorii îl vor crede. Nu doar că şi-a citit dosarul, ci şi că interpretarea sa a lecturii este cea veridică. Aici apare o mare problemă. “Afirmaţia fratelui Iosif Ţon este fără acoperire.” – putem schimba numele, punînd pe cel al lui… Paul Negruţ.
Mai rău, o dată ce Paul Negruţ (sau Iosif Ţon) induce ideea că există pastori care mint (în sensul că continuă să mintă – “continuă să trăiască mai departe în minciună”), atunci cum ar trebui să înţelegem expresia: “Calitatea de Confesor (duhovnic) au avut-o numai aceia care în perioada prigoanei nu s-au lepădat şi nu au trădat.” Pentru cine oare ar băga Paul Negruţ mîna în foc?
Simplificînd subiectul în legătură cu o singură persoană şi doar pe un anumit palier de discuţie, Paul Negruţ uită de aspecte mult mai importante ale contextului actual, mai ales faptul că evanghelicii din România trebuie să treacă, cu ruşine, printr-o perioadă grea. Bine ar fi fost ca pînă la sfîrşitul anului să nu mai auzim nici un comunicat oficial, să nu mai avem parte de nici un scandal cu nume de rezonanţă, doară-doară trecem cumva de această perioadă şi să ne concentrăm pe proiecte care merită atenţia şi eforturile noastre.
Dacă rectorul Paul Negruţ a amintit de pilda fiului risipitor, amintesc şi eu ce spunea un absolvent al instituţiei pe care o conduce: “Găseai foarte multe lucruri bune la UEO. Mai puţin har.”
NOTĂ: În urma postării circularei negruţiene (care ar fi putut fi un pretext pentru o postare pe blog – dacă şi-ar fi făcut aşa ceva Paul Negruţ –, dar nicidecum un mesaj consistent şi coerent, care să ridice cu adevărat o chestiune de prim rang sau să încerce să indice o rezolvare în CONTEXT) pe blogul Pătrăţosului, s-au făcut peste 130 de comentarii (din care circa 15 sînt ale lui Marius Cruceru şi circa 15 ale lui Otniel Vereş).
confesional@ 11-12 – septembrie-octombrie 2008 (25 de pagini), revistă electronică cu informaţii şi comentarii din şi pentru spaţiul confesional neo-protestant, a fost afişată pe site-ul de informaţii şi cultură evanghelică Confesionala:
http://confesionala.ro/confesionala.php
CUPRINS
3 poezii de Crăciun – Ionatan Piroşca
Mana de luni: Crăciunul şi starea de mulţumire – Robert J. Tamasy
Cazanul cu vorbe – Emi Pavel
Cer variabil, mai mult noros – Daniel Brânzei
NEGRU pe ALB – Despre rasism – Daniel Lucescu
Drumul acesta mă duce spre… unde? – Teofil Stanciu
Are Biserica Penticostală un loc în România şi în Iaşi? – Dănuţ Jemna
Egipteni şi canaaniţi – Cristi Jugariu
Conferinţa AMPRENTE 2008 – Impresii rotund rotunjite – Alin Cristea
Turul blogurilor – noiembrie 2008 – Alin Cristea
Dicţionar teologic (2)
Ghid al istoriei creştinismului (1)
Cărţi
Publicitate
Newslettere – Abonament gratuit
ZeList - 80.000 bloguri
Romania Evanghelica 