Posts Tagged ‘educaţie’

Teologie și Terapie (2): Obrazul subțire cu palme se ține

26 august 2009

Alegătorii din Noua Zeelandă au votat cu o largă majoritate să permită părinților să-și pălmuiască copiii, la doi ani după ce o lege a interzis disciplinarea prin forță a micuților:

http://www.hotnews.ro/stiri-international-6070158-neozeelandezii-votat-prin-referendum-permita-palmuirea-copiilor.htm

90% dintre participanți la scrutin (au votat 54% dintre alegători) au răspuns NU la întrebarea:

Pălmuirea, ca parte a unei bune educații parentale, ar trebui considerată o infracțiune?

Nu pot decît să-mi exprim încîntarea pentru inițiativa cetățenească a alegătorilor din Noua Zeelandă, chiar dacă premierul lor a declarat că nu va schimba legislația existentă.

Chestiunea m-a făcut să îmi pun, încă o dată, întrebarea: Ce înseamă o bună educație parentală?

Terapeutic, aceasta ar însemna, după unii, protejarea copiilor pînă și de palmele părinților, iar după alții ar însemna tocmai invers – obrazul subțire cu palme se ține.

Din experiență, pot spune că, deși nuiaua arde tare pe piele, palma tatălui sau a mamei ustură mai tare la suflet.

“Nu cruța copilul de mustrare,
căci dacă-l vei lovi cu nuiaua, nu va muri.
Lovindu-l cu nuiaua,
îi scoți sufletul din locuința morților.”

(Proverbe 23:13-14)

Teologic, chestiunea urcă vertiginos de pe palierul terapeutic-juridic spre hermeneutica existențială. De fapt miza cea mare nu e, în cele din urmă, educația copilului sau disciplinarea lui pentru a se integra ca cetățean în societate, ci la mijloc este… SUFLETUL lui.

Familia de evrei sau familia de creștini avea DATORIA de a veghea asupra sufletului copilului. Avea datoria de a păstra în memoria colectivă conceptul de “locuință a morților” și istoria intervențiilor lui Dumnezeu în istorie.

Drepturile omului nu pot aduce o perspectivă de nivelul celei teologice.

Există o anumită rînduială divină în existența umană care depășește orice eforturi de orînduială omenească (care, desigur, este necesară, dar nu are legitimitate absolută).

Citim cu uimire, în Exod, Levitic, Deuteronom, că fiii neascultători și fiii care își blestemau părinții trebuiau omorîți cu pietre!

Această procedură nu avea de a face cu Terapia, ci cu Teologia. A menține perspectiva lui Dumnezeu în mijlocul societății umane e mult mai important decît a gîndi și acționa terapeutic.

Formula poetică din Proverbe 20:20 ne oferă o mizanscenă necesară pentru perceperea palierului teologic despre care e vorba atunci cînd este respinsă ordinea lui Dumnezeu:

“Dacă cineva blastămă pe tatăl său și pe mamă-sa,
i se va stinge lumina în mijlocul întunericului.”

Afurisită fie Terapia care nu rezultă din Teologie!

Reclame

Din blogosfera evanghelică – decembrie (2)

20 decembrie 2008

impuls10_200

Numărul 10 al revistei IMPULS propune un nou subiect: Prietenia autentică.

Din sumar:

Prietenia adevărată, o realitate? – Interviu cu Shelly Pordea
Meseria de prieten – Camelia Luncan
Prietenia autentică – Iosif Belea
Prietenia în căsnicie – George Pordea
Prietenii lui Dumnezeu – Bogdan Marian

O dată cu apariţia numărului nou avem ocazia să lecturăm pe Internet numărul precedent, care a fost despre educarea copiilor.

impuls9_200

Ucenicia ca educaţie – Interviu cu Marius Cruceru

“Prima virtute pentru o educaţie bună şi durabilă a copiilor este să fim PREZENŢI. Adică acasă,. Simplu. Cea mai mare problemă, după părerea mea, în ziua de astăzi este că părinţii copiilor ne sînt în Spanii şi Italii. Copiii ne cresc ca nişte buruieni, le facem case, dar ne distrugem familiile.

Al doilea lucru este să fim ceea ce pretindem. Copiii au o sensibilitate extraordinară la ipocrizie.

Al treilea lucru, să facem ceea ce trebuie, să citim Biblia cu ei şi să ne rugăm împreună cu ei. Pentru asta nu ne trebuie diplome şi doctorate. Oricine poate face asta. Oricine ştie să citească. Consider esenţial să ne rugăm şi să citim zilnic Biblia cu familia. Aşa îi conectăm cu Cerul. Chiar dacă vor rămîne orfani, cum a fost cazul meu, le vom fi făcut deja cunoştinţă cu Tatăl cel Ceresc.”

Educaţia – o necesitate universală – Eugen Jugaru

“Nimeni nu poate abdica de la rolul de educator, deoarece prin ceea ce spunem şi prin ceea ce facem influenţăm, voluntar sau involuntar, în sens bun sau în sens rău, pe cei din jurul nostru. Şi dacă totuşi avem această menire, oare de ce să nu o facem bine? Ce te împiedică dacă eşti tânăr să-ţi trăieşti viaţa frumos, să fii manierat şi să câştigi respectul colegilor? Ce te împiedică dacă eşti părinte să sădeşti valori morale în viaţa copilului tău? Şi din moment ce recunoşti că în formă concentrată a fost enunţat un adevăr prin acest articol, ce te împiedică să-l pui în aplicare? Vestea bună este că încă se poate dacă începi de acum, pentru că fibra morală a naţiunii nu este încă roasă iremediabil.”

Impactul educaţiei – Camelia Luncan

“Şcoala are – pe parcursul prezenţei copilului în ea – funcţii diverse. Profesorul este, în şcoală, profesor prin definiţie, învăţând copilul lucruri noi. Dar este în fiecare zi mai mult decât atât. Este ceasornic, anunţând încheierea şi începerea unei activităţi. Este poliţist, amendând micile sau marile „infracţiuni” de-a lungul unui curs. Este mamă şi tată, dovedind empatie pentru durerile lor fizice şi emoţionale şi cel căruia copiii vin să se plângă cu privire la nedreptăţile ce li se fac. Este avocat, pledând cauza unuia în faţa altuia pentru a lămuri de partea cui e dreptatea. Este judecător, hotărând măsurile care trebuie luate în urma unor evenimente nefericite. Este duhovnic, ascultând cererile de iertare şi consolând inimile necăjite din cauza unor colegi sau profesori. Este antrenor, propunând diferite exerciţii de pregătire a echipei pentru un ideal.”

Homeschooling – Educaţia la domiciliu – Ioana Zamfir

“În România, educaţia la domiciliu era menţionată de lege ca formă alternativă de învăţământ înainte de naţionalizarea învăţământului făcută de regimul comunist în 1948. După anii ‘90, tendinţele etatiste şi totalitare în această privinţă au continuat însă. Prin urmare, această formă alternativă de educaţie nu a mai fost menţionată de legea învăţământului.

În acest moment totuşi, se poate practica homeschooling-ul şi în România, datorită unei portiţe în lege. Aceasta permite ca un copil să fie educat în afara României, într-o şcoală care oferă toate actele necesare, emise oficial de către statul respectiv şi recunoscute de către statul român. Costurile se ridică la câteva sute de dolari pe an. Copiii se pot transfera în sistemul românesc de învăţământ oricând în timpul şcolii.”

Educarea copiilor – George Pordea

“O căsnicie continuă la fel cum a început: soţul a câştigat inima soţiei petrecând timp cu ea. Asta înseamnă că un cuplu înţelept va continua să practice lucrurile care i-au adus împreună. Soţul ar trebui să continue să fie romantic, să cumpere cadouri soţiei, să îi cumpere flori, să îi scrie poezii, să o sune pe neaşteptate pentru a-i spune cât de mult o iubeşte. Toate acestea vor ajuta la dezvoltarea atmosferei de afecţiune dintr-un cămin.

Copiii însă pot distruge foarte uşor acea afecţiune, pot fura timpul pe care cei doi îl petreceau împreună. Mai toţi părinţii au o reţinere în a lăsa copilul lor pe mâna altcuiva (chiar dacă e vorba de bunicii copilului), însă de dragul căsniciei lor e foarte important să petreacă măcar o seară pe săptămână doar ei doi. Pentru părinţii care sunt activi într-o biserică nu va fi greu să găsească o tânără pe mâna căreia să îşi lase copilul fără a se întreba în fiecare moment al serii dacă fata se descurcă. Decât un copil cu o mamă divorţată sau un tată divorţat, mai bine un copil cu o bonă o seară pe săptămână. Pentru binele întregii familii, părinţii înţelepţi vor petrece timp doar ei doi.”