Colin Dye: În comuniune cu Duhul (10)

În comuniune cu Duhul – Colin Dye, Succeed Publishing, Medgidia, 2011, 128 p.

“Una dintre trăsăturile cele mai izbitoare ale lucrării lui Isus este modul în care a cerut deseori oamenilor să nu spună nimănui despre minunea săvârșită. În Marcu 7:31-37 și 8:22-26 este menționată aceată dorință sfântă de a lucra fără a atrage atenția asupra Lui (una dintre caracteristicile Duhului Sfânt). Când cercetăm lucrarea lui Isus, observăm că:

– Isus nu i-a folosit pe cei vindecați de El pentru a-Și face lucrarea cunoscută.

– Nu i-a îndemnat să mărturisească altora cele petrecute, căutând să atragă mai mulți oameni să-I asculte mesajul.

– Nu a încercat niciodată să impresioneze oamenii, exagerând cele petrecute.

Trebuie să fim cu băgare de seamă în relatările noastre, să nu exagerăm dimensiunile evenimentelor și să nu folosim cuvinte precum “cel mai bun” și “cel mai grozav”, care sunt rareori adevărate.

Dacă dorim cu adevărat să ne bizuim pe Duhul adevărului, vom fi caracterizați și noi de vorbirea Lui umilă și directă, fără a simți nevoia de a folosi metodele lumești de a ne face singuri publicitate, exagerând faptele, ignorând greșelile și concentrându-ne atenția în direcția greșită.” (p. 115-116)

Publicitate

Trei citate (25)

Brennan Manning, Semnătura lui Hristos, Editura Aqua Forte, Cluj-Napoca, 2008

“Cuvântul profetic cheamă neabătut Biserica să se întoarcă la puritatea Evangheliei şi la scandalul Crucii. În numeroasele sale episoade, Pavel întăreşte faptul că a-l urma pe Isus înseamnă a apuca pe drumul ce urcă spre Golgota. Drumul Calvarului va fi presărat cu scheletele eurilor noastre, cadavrele iluziilor că deţinem controlul şi cioburile fariseismului, ale spiritualităţii egocentrice şi ale lipsei de libertate. Marea necesitate a timpului nostru este ca Biserica să devină ceea ce rareori a fost: trupul lui Hristos cu faţa întoarsă către lume, plin de iubire pentru ceilalţi, indiferent de religie ori cultură, dăruindu-se din belşug într-o viaţă de slujire, dând speranţă unei lumi apăsate de teamă şi prezentându-se ca o alternativă reală la rânduiala lumii actuale.”

“Semnul Său nobiliar este Crucea şi numai Crucea. Este semnătura Celui Înviat. Hristos plin de slavă este identificabil cu persoana istorică a lui Isus din Nazaret doar ca Om al Crucii. Semnătura lui Isus este într-o asemenea măsură fundamentală pentru istoria mântuirii, încât Pavel nu ezită să spună: ‘Căci n-am avut de gând să ştiu […] altceva decât pe Isus Hristos şi pe El răstignit’ (1 Corinteni 2:2). Când Pavel soseşte în Corint, este proaspăt întors din Atena, descurajat de încercarea lui nereuşită de a câştiga de partea sa comunitatea grecească apelând la teologia naturală. În faţa locuitorilor acestui depravat oraş-port al Corintului, unde imoralitatea sexuală era în floare, Pavel a renunţat la o abordare înţeleaptă, propovăduind, în schimb, nebunia Crucii.”

“De fiecare dată când Duhul lui Dumnezeu intră în vieţile noastre – în miezul zilei, al săptămânii sau al vieţii – este pentru a vesti, într-o anumită formă, că vremea unei vieţi trăite pe furiş a trecut. Vântul care a suflat cu putere în ziua de Rusalii simboliza faptul că ceva nou şi minunat urma să se petreacă prin puterea lui Dumnezeu. Întocmai cum un grup de ucenici timizi, evazivi şi neajutoraţi au fost transformaţi în nişte mărturisitori lipsiţi de frică şi coerenţi, la fel se întâmplă şi cu noi. Când suntem cuprinşi de puterea unei mari iubiri, căpătăm forţa curajului de a risca. Duhul Sfânt ne eliberează de limitele autoimpuse şi ne trimite pe apele unor oceane încă neexplorate.”

Trei citate (24)

John Eldredge, Călătoria inimii, Editura Aqua Forte, Cluj-Napoca, 2008

“Istoria relaţiei lui Dumnezeu este istoria modului în care Dumnezeu ne cheamă, ne duce într-o călătorie şi ne dă adevăratul nume. Majoritatea semenilor noştri cred că este povestea unui Dumnezeu care stă pe tronul Său ceresc şi abia aşteaptă să ne dea una peste cap atunci când nu rămânem în banca noastră. Nimic mai puţin adevărat. El l-a creat pe Adam pentru aventuri, bătălii şi frumuseţe, ne-a creat pentru a dobândi un loc unic în istoria Lui şi este hotărât să ne readucă la modelul iniţial.”

“Simone Weil avea absolută dreptate – frumuseţea şi durerea sunt singurele două lucruri care ne pot săgeta inimile. Fiindcă aceasta este atât de adevărat, trebuie să avem o măsură a frumuseţii în vieţile noastre proporţională cu durerea noastră. Nu, mai multă. Nu ne indică oare Dumnezeu acest lucru? Priviţi în jur. Priveliştile şi sunetele, aromele şi senzaţiile – lumea abundă de frumuseţe. Dumnezeu par eîndrăgostit de ea. Prea tare însă. Aparent, El simte că trebuie să avem parte de multă frumuseţe în vieţile noastre.”

“Tehnocraţii religioşi din vremea lui Isus l-au confruntat cu ceea ce credeau ei că erau standardele unei vieţi care îl mulţumeşte pe Dumnezeu. Viaţa exterioară, susţineau aceştia, viaţa obligaţiilor şi a îndatoririlor era ceea ce conta. Isus spunea: “Vai de voi, cărturari şi Farisei făţarnici!… Pentru că voi sunteţi ca mormintele văruite, care, pe dinafară se arată frumaose, iar pe dinlăuntru vă arătaţi neprihăniţi oamenilor, dar pe dinăuntru sunteţi plini de făţărnicie şi de fărădelege” (Matei 23:25-28). Pretutindeni în Vechiul şi Noul Testament, viaţa inimii este de un real interes pentru Dumnezeu. Atunci când poporul lui Israel a căzut într-o viaţă totală de ritualuri şi critici, Dumnezeu se plângea: ‘Când se apropie de Mine poporul acesta, Mă cinsteşte cu gura şi cu buzele, dar inima lui este departe de Mine’ (Isaia 29:13).”

Trei citate (23)

Philip Yancey, Cu sufletul în viaţă, Editura Aqua Forte, Cluj-Napoca, 2008

“Personalităţile prezentate în această carte se vor a fi exponente ale tuturor celor de la care am avut ceva de învăţat şi care îmi ţin pe mai departe spiritul treaz. Vocile lor străbat deopotrivă din Japonia, Olanda, Rusia, India, Anglia şi Statele Unite. Nu toţi aceşti oameni sunt creştini în sensul ortodox al cuvântului, iar unul dintre ei, Mahatma Gandhi, a decis, bunăoară, să rămână străin acestei credinţe. Nici unul n-a rămas, însă, neschimbat în urma întâlnirii cu Isus. Pe jumătate dintre ei i-am cunoscut şi intervievat personal, legând, în anumite cazuri, prietenii de o viaţă. Pe ceilalţi îi ştiu indirect, prin intermediul scrierilor pe care le-au lăsat după ei. Ciudat e că tocmai aceia care se situează mai departe de creştinismul ortodox – Gandhi, Tolstoi, Dostoievski, Endo – m-au ajutat să-mi înţeleg mai bine credinţa, limpezindu-mi-o dintr-o perspectivă pe care n-o avusesem în vedere.”

“Înţeleg, astăzi, mai bine presiunile la care a fost supus [Martin Luther] King pe parcursul întregii sale vieţi de adult (…). Slăbiciunea morală, din pricina cărora unii creştini încă se îndoiesc de autenticitatea credinţei sale, îi legitimează convenabil pe toţi cei ce caută să-i ignore mesajul. (Acestor creştini nu le-ar strica să recapituleze lista excepţionalilor oameni de credinţă înşiruiţi în Evrei 11, listă care îi cuprinde, în ciuda rătăcirii lor morale, pe Noe, Avraam, Iacov, Rahav, Samson şi David). A existat, fără îndoială, o perioadă când şi eu mă număram printre contestatarii lui King. Totuşi, nu pot citi astăzi nici o pagină din biografii ori vreun paragraf din discursuri fără conştiinţa profundă a preeminenţei convingerii sale creştine. Am o întreagă colecţie de înregistrări ale predicilor lui şi, ori de câte ori le ascult, sunt copleşit de forţa irezistibilă pe care o emană, cu o elocvenţă de neegalat, acest mesaj izvorât din Evanghelie.”

“Istoricii moderni, care au tendinţa de a se lega de defectele oamenilor moderni, povestesc despre micile pretenţii pe care Gandhi le avea de la asociaţii săi, obiceiurile sale bizare, despre încăpăţânarea sa excentrică. Şi-a pus la încercare jurîmântul de castitate dormind alături de femei dezbrăcate. Cel ce reuşea să însufleţească milioane de oameni a eşuat în calitate de cap al propriei familii, purtându-se rău cu soţia lui şi crescând un fiu care, răzvrătindu-se, avea să devină un delapidator, un împătimit al jocurilor de noroc şi un alcoolic sărac lipit. Iar când soţia lui stătea să moară din cauza unei bronşite acute, iar britanicii au trimis cu avionul un flacon cu medicament rar de penicilină care o putea salva, Gandhi i-a interzis doctorului să i-l administreze intravenos ca nu cumva acul să îi pângărească trupul. În consecinţă, femeia a murit. Cu toate acestea, după ce i s-a dus vorba, imaginea i s-a deteriorat, iar propriul său popor continuă să renunţe la multe dintre lucrurile pentru care el a trăit şi a murit – chiar şi după toate acestea, Gandhi emană totuşi o calitate unică, una care nu a încetat niciodată să îi influenţeze pe cei care l-au cunoscut. Mountbatten, un comandant militar cu experienţă, i-a rezumat forţa morală cu o formulă simplă din strategia militară, într-un moment în care războiul civil izbucnea pe întreg teritoriul Indiei: ‘Pe frontul de vest am 100.000 de soldaţi unul şi unul, ia vărsarea de sânge nu poate fi oprită. În est am un bătrân şi nici o vărsare de sânge.’ […] Metodele pe care le-a propovăduit Gandhi au fost adaptate de Martin Luther King Jr. cu efecte similare în Sudul Americii. Acestea s-au ivit din nou în Africa de Sud şi în Europa de Est, unde, într-o noapte, mii de manifestanţi cu lumânări în mâini şi cântând imnuri au doborât o Cortină de fier care dăinuise vreme de patruzeci de ani.”

Premiile Thymos pentru bloguri evanghelice (2008)

Blogul anului: Persona

“Persona este un blog dinamic şi interesant, dar mai ales consistent. Oricine vrea să dobândească o perspectivă amplă (şi neideologizată) despre mediul confesional evanghelic autohton nu trebuie să rateze interviul în 14 părţi despre evanghelicii din România. De asemenea, la fel de interesante şi consistente sînt şi alte seriale, precum: Exerciţii de înţelegere (16 părţi), Evanghelicii între liberalism şi fundamentalism (4 părţi), Despre patologia religioasă a societăţii româneşti postcomuniste (2 părţi) sau interviurile cu Dănuţ Jemna (12 părţi), Radu Gheorghiţă (6 părţi), Voicu Bojan (5 părţi).

Fie că scrie despre vizitele (de lucru) în India, Kenya, Tailanda, fie că abordează critic, uneori chiar pamfletar, fenomene şi evenimente din societatea românească, bloggerul ieşean ne seduce printr-un condei exersat şi generos. Nu uită să pună anunţuri despre reuşitele unor tineri precum Mihail Neamţu, Daniel Fărcaş, Adonis Vidu, dar şi să ne atragă atenţia asupra unor documente importante precum Declaraţia de la Zürich sau Manifestul Evanghelic.” (Alin Cristea, 19 iulie 2008)

“Îl consider a fi unul dintre cei mai buni cunoscători ai spaţiului confesional neo-protestant din România. […] Nu ştiu ca altcineva să fi avut în România un aşa impact (pe termen lung) în mediul evanghelic după 1989 (poate doar Iosif Ţon) precum Dănuţ Mănăstireanu, mai ales prin capacitatea sa relaţională, prin standardele sale înalte şi prin încurajarea diferitelor proiecte individuale şi colective. În mod deosebit, ţin să subliniez că este un om al dialogului, te simţi respectat în dialog cu el şi dacă nu e de acord cu tine sau ştie că ai căzut în slăbiciunea ipocriziei.

Nu pot decît să regret că spaţiul confesional evanghelic din România i-a oferit atît de puţin, în comparaţie cu ce i-a oferit el. Nu m-aş mira dacă într-o zi, într-o istorie nefardată a baptiştilor din România, voi fi nevoit să scriu că, asemenea atîtor Mari Români, şi Dănuţ Mănăstireanu a fost mai apreciat în străinătate decît în patria lui şi va trebui să fie recuperat de cultura romană precum Richard Wurmbrand. […]

Dănuţ Mănăstireanu a contribuit decisiv la formarea unor tineri precum Marius Cruceru, un alt condei de viitor al evanghelicilor (dar, din păcate, rătăcit deocamdată în subteranele politicianismului baptist) şi la promovarea unor proiecte importante ale anilor noştri de tranziţie (de exemplu, a contribuit la înfiinţarea editurii Logos din Cluj).

Dănuţ Mănăstireanu are doctoratul în teologie (Ph. D.) la London School of Theology – Brunel University, 2005, din 1999 e Director pentru Credinţă şi Dezvoltare pentru regiunea Europei de est şi a Orientului Apropiat a organizaţiei World Vision International, din 2005 predă ca Adjunct Faculty un curs de Formare spirituală într-un program de masterat la Eastern University din St. Davids, Penn, SUA. […]

Este preşedintele Societăţii Academice a Românilor Evanghelici, iniţiată de curînd în vederea creării unei colectivităţi cu caracter academic în cadrul comunităţii creştine evanghelice din România, din conducere mai făcînd parte doi prieteni ai săi din Iaşi, Dănuţ Jemna, Dr. în statistică, liderul bisericii Străjerul, şi Dorin Dobrincu, Dr. în istorie, unul dintre cei care a contribuit la forma finală a Raportului Comisiei Tismăneanu.” (Alin Cristea, 30 noiembrie 2007)

Premiul pentru Blogul anului constă în 3 cărţi:

Thy Kingdom Come. How the Religious Right Distorts the Faith and Threatens America – Randall Balmer, Basic Books, New York, 2006

Rick Warren: “The lessons and insights we need for tomorrow – both encouraging and painful – are found in yesterday, It”s why effective leaders always study history, and it’s the reason I read Randal Balmer. You won’t agree with everithing, but you will learn and grow.”

Tony Campolo: “Randall Balmer knows Evangelicalism inside and out. He writes with the ambivalence of a jilted lover who still cares very much about the movement but who is broken-hearted due to its subversion by right wing politics. The Kingsom Come is a must-read for anyone who wants to know what happened to us.”

Harry S. Stout: “Balmer writes wiht the power and censure of a prophet – and no prophet is honored in his own country. A must read for all those who are curious about the evolution of the Religious Right into one of the most formidable – and flawed – political forces in America today.”

The Myth of a Christian Nation. How the Quest for Political Power is Destroying the Church – Gregory A. Boyd, Zondervan, Grand Rapids, Michigan, 2005

Brian McLaren: “For all of us are rediscovering the centrality of Jesus’ message of the kingdom of God, The Myth of a Christian Nation provides a powerful and needed critique of contemporary religious discourse.”

Tony Campolo: “…adresses a major concern of evangelical Christians who are fearful that patriotic zeal is being confused with Christianity and that Christianity is being used to legitimize a socio-political system that ought to be biblically critiqued. We’ve needed this book.”

The Radical Reformission, Zondervan, Grand Rapids, Michigan, 2004

If the unchurched in the United States ever formed their own country, it would be the world’s eleventh most populous nation. Tragically, most of our present approaches to reach them are not working. What will work? Nothing short of a radical change in how we share the gospel with men and women in our post-Christian culture – what Driscoll calls a “reformission”.

“At the heart of reformission are clear distinctions between the gospel, the culture, and the church,”, says Driscoll. With humor and frankness, he unpacks what that means in practical, earthy terms. Expect to have your assumptions challenged and your comfort zone streched. Because preaching the gospel to all world requires that you actually go into the world, reaching out without selling out, and that requires courage. Humility. Sound biblical roots. And a commitment to love what God loves: people, not traditions.

La cele trei secţiuni principale, fiecare premiu constă în 3 cărţi oferite de Editura Aqua Forte din Cluj-Napoca:

Cu sufletul în viaţă – Philip Yancey

Această carte este una terapeutică. Este o vastă confesiune în care autorul vorbeşte despre cărţi, oameni şi faptele lor. Vorbeşte despre treisprezece mentori spirituali, dintre cei mai neaşteptaţi, care l-au ajutat să se tămăduiască şi, surprinzător, să-şi păstreze vie flacăra credinţei.

Călătoria inimii – John Eldredge

John Eldredge, în această inedită colecţie de meditaţii pe tema inimii, a dragostei, propune o călătorie pe un tărâm insuficient explorat. Cartea pare o acţiune de comando spiritual, ce îşi propune recuperarea unei comori extrem de preţioase. O lectură plină de sens pentru fiecare din cele 365 de zile ale anului.

Semnătura lui Hristos – Brennan Manning

Cartea aceasta îi are ca destinatari pe cei dispuşi să vadă creştinismul nu ca pe un cod moral, ci ca pe o relaţie de iubire. Pe cei care sunt gata să nu uite că a-l urma pe Hristos răstignit este o invitaţie directă la a trăi o viaţă de sublimă nebunie. În ultimă analiză, cartea este adresată celor ce-şi doresc cu adevărat să aibă înscrisă semnătura Lui pe cartea vieţii lor.

Cea mai interesantă postare: Conferinta Lambeth 2008 – Anglicanismul la rascruce – 1

“Un prieten îmi spunea recent, cu o oarecare ironie: „bun moment ţi-ai ales să devii anglican”. El făcea o aluzie destul de transparentă la criza prin care trece în prezent anglicanismul. Răspunsul meu a fost pe măsura comentariului său: „mă întreb, i-am spus, dacă a exista vreodată un moment potrivit pentru ca cineva să devină anglican”. Prin aceasta făceam aluzie, la rândul meu, la începuturile nu prea nobile ale acestei biserici. Mă refer la evenimentul petrecut în anul 1534, când regele Henry VIII, revoltat de refuzul papei de a-i aproba divorţul de Catherina de Aragon, şi căsătoria cu Anne Boleyn, a semnat Actul de Supremaţie Regală, care consfinţea separarea de Roma a Bisericii Angliei.

Desigur, a reduce începuturile anglicanismului la acest eveniment nefericit ar fi o mare nedreptate. De fapt el a fost ocazia, mai degrabă decât cauza unui proces de reformare a Bisericii, cu care începuse cu traducerea Bibliei în limba engleză de către William Tyndale şi cu activitatea altor reformatori.

În 1989, regretatul teolog american Robert E. Webber publica o carte numită Evangelicals on the Canterbury Trail. Why Evangelicals Are Attracted to the Liturgical Church. Această carte descrie trăsăturile esenţiale ale spiritualităţii anglicane, alături de mărturiile a şase evanghelici care, la capătul pelerinajului lor spiritual s-au regăsit pe ei înşişi în tradiţia acestei biserici. Deoarece aceasta este în mare măsură şi experienţa mea, voi încerca să descriu mai jos câteva dintre lucrurile care m-au atras pe mine spre anglicanism.”

Cea mai importantă ştire: Inaugurarea Bisericii Baptiste Teofania (nr. 10)

“A urmat apoi momentul artiştilor, care au contribuit la înfumuseţarea clădirii bisericii Teofania: Iurie Cojocaru, Titi Mereu şi Liviu Mocan. Acesta din urmă a început cu o veste proastă: evanghelicii construiesc biserici urâte, din două motive: teama de idolatrie şi indiferenţa faţă de frumuseţe. Totuşi, în Vechiul Testament găsim că Dumnezeu însuşi a poruncit ornarea cu elemente estetice pline de simboluri a Cortului Întâlnirii şi a Tempului din Ierusalim. Liviu Mocan a realizat din calcar amvonul şi o sculptură de pe peretele din spatele acestuia. Pe amvon se poate desluşi o aripă frântă, iar pe cealaltă lucrare, un orizont străpuns de formă, în timp ce alte forme se află sub acel orizont. Forma care ţâşneşte prin orizont reprezintă învierea. Astfel, persoana care stă la amvon, se găseşte, simbolic, între acest pământ, cu o aripă frântă (de la Cădere), şi înviere.”

Cel mai bun comentariu (al unui vizitator): xfinger, La Rotundu, 27 octombrie 2008, 3:18 am

“Aspectul important de mentionat pentru anul 2008 este faptul ca unele bloguri au cistigat / cistiga in coerenta, consistenta si maturitate. In sensul acesta, subliniez postarile gen ’serial’ – dar coerent si consistent de pe mai multe bloguri: cred ca in anul 2008, pentru Oscarul / Premiile Thymos ale blogurilor evanghelice, stelele vor fi ‘greii’ care s-au impus la capitolul seriale. […]

Pina la sfirsitul anului 2008 mai sint doar 2 luni, si-o sa … ninga cu articole pe bloguri. M-astept ca cei care in 2008 au inceput sa se impuna ca fiind ‘greii’ blogosferei evanghelice romanesti sa-si dovedeasca consistenta si coerenta pina la finele anului. Altminteri, or mai apare unele articole ici-colo care-or atrage atentia, ca cireasa de pe tort; anul acesta insa, e un tort mai consistent si mai delicios decit cel al infantilului an 2007.”

Alte 50 de premii

10 premii: Cântec pentru neliniştea inimii (Vladimir Pustan) şi Agendă ABCR 2008
10 premii: Mesajul pierdut al lui Isus (Steve Chalke) şi CD colinde vol. 5 RVE “Lumină în întuneric”
10 premii: Darurile spirituale (Don & Katie Fortune) şi Comentariu Ev. După Ioan (Beniamin Fărăgău)
10 premii: Promisiunile măreţe ale lui Dumnezeu pentru tine
10 premii: 3 reviste – Impuls, Lydia, Voia lui Dumnezeu în familie

Cântec pentru neliniştea inimii – Vladimir Pustan, Editura Fabrica de Vise, Beiuş, 2006

Vladimir Pustan: “Ce vă pun înainte sunt crâmpeie din ceea ce noi numim viaţă, dar puse cap la cap nu spun nimic. Adevărul nu-i înălţător când vine din bucăţi. […] Amatorismul de care dau dovadă nu mă deznădăjduieşte, pentru că toată hămăleala aceasta de înşirări de litere vine din interior, şi atunci nu eşti stupid niciodată.”

Agendă ABCR 2008

Cunoscuta agendă editată de Asociaţia Bărbaţilor Creştini din România e un util instrument cotidian de disciplină mentală prin gândul zilei, cu formule inspirate precum:

Nu te ruga pentru oportunităţi. Roagă-te să fii pregătit când oportunităţile vor veni.
Maturitatea nu vine odată cu vârsta, ci începe cu acceptarea responsabilităţii.
Cel mai mare lucru pe care un tată îl poate face pentru copiii lui este s-o iubească pe mama lor.
Poţi dobândi prin dărnicie ceea ce nu poţi cumpăra cu bani.

1. dorupope
2. recitirea
3. clujulevanghelic
4. brasovulevanghelic
5. barzilaiendan
6. inethos
7. ionatan
8. penticostalul
9. vaisamar
10. blog.punctul

Mesajul pierdut – Steve Chalke, Editura Scriptum, Oradea, 2007

N.T. Wright: “Noua carte a lui Steve Chalke este înrădăcinată în erudiţie, dar stilul ei clar şi viguros o face accesibilă oricui şi tuturor. Mesajul ei este direct şi captivant: Isus din Nazaret a fost mult mai provocator în vremea Lui şi rămîne mult mai relevant pentru vremea noastră decît am îndrăzni să credem.”

CD colinde vol. 5 RVE “Lumină în întuneric”

Interpretează: Cristian Văduva, Claudia Azgur, Marius Liveanu, Coca Saroni, Frăţiorii, Corul Universităţii Emanuel, Corul de tineret al Bisericii Baptiste Emanuel, Corul Deo Gloria.

11. stiricrestine.wordpress.com
12. moldovacrestina
13. hunedoaraevanghelica
14. adamaica
15. simplulgand
16. cllodvl

17. roseinthedesert
18. mersulvremurilor
19. addsalu
20. adventisttm

Darurile spirituale – Don & Katie Fortune, Editura Metanoia, Timişoara, 2006

Don & Katie Fortune ne explică cum cele şapte daruri motivaţionale enumerate în Romani 12:6-8 sunt, de fapt, secretul înţelegerii forţelor motivaţionale din viaţa noastră, forţele pe care le care Dumnezeu le-a creat în noi pentru a ne ajuta să-I slujim Lui pe deplin. Vei descoperi de ce gândeşti şi acţionezi aşa cum o faci.

Comentariu Evanghelia după Ioan – Beniamin Fărăgău, Editura Risoprint, 2008

Cartea, în curs de apariţie, e constituită din două părţi: Adevăratul Hristos şi Adevărata viaţă, fiecare avînd cîteva capitole rezultate din analiza Evangheliei după Ioan.

21. romoflorin
22. ambasadorul
23. statu
24. tornafratre
25. trezirespirituala
26. ciprians
27. nazireat4him
28. aurelmateescu
29. centruldeistoriesiapologetica
30. agorachristi

Promisiunile măreţe ale lui Dumnezeu pentru tine – Editura Life, Oradea, 2008

900 de promisiuni ale lui Dumnezeu aranjate pe categorii: pentru cele mai profunde nevoi, pentru situaţii dificile, pentru viaţa creştină, pentru mântuire, despre Isus, despre binecuvântările lui Dumnezeu, despre viaţa în Duhul Sfânt.

31. rodicabotan
32. shalomshalom
33. jurnalulflorentinei
34. alapa
35. camix
36. pasi
37. mtipei
38. amintiricusfinti
39. calatorru
40. bibliaprinobiectiv

3 reviste: Impuls, Lydia, Voia lui Dumnezeu în familie

41. reper
42. mariusmotora
43. danharabula
44. teologeanu
45. calvinisti
46. bulzan
47. soclu
48. alaxandra
49. claudiuvdobra
50. miculteolog

Premiile vor trimise, în limita timpului şi a resurselor financiare, pe măsură ce vor fi revendicate prin comunicarea adresei (complete, în România) prin email la: alinpm@yahoo.com

Trei citate (22)

Valentin Dedu, Îndrăzneşte să visezi. Eseuri motivaţionale pentru depăşirea limitelor, Editura Metanoia, Timişoara, 2007

“Motivul pentru care a venit Isus Hristos în lume a fost bine definit. Misiunea Lui nu a fost doar vindecarea celor bolnavi, eliberarea celor posedaţi, sau formarea unor ucenici, ci mai mult de atât: ca toţi aceştia să primească viaţa Lui, să trăiască prin El o viaţă din belşug. Misiunea lui Hristos în viaţa noastră nu este împlinită până nu trăim o ‘viaţă din belşug’. Ce înseamnă ‘o viaţă din belşug’? Cei mai mulţi o descriu prin contrast cu viaţa sărăcăcioasă de supravieţuire. Pentru majoritatea creştinilor, ‘viaţa din belşug înseamnă să te rogi zilnic, să citeşti Biblia, să vii regulat la biserică, să evanghelizezi pe cineva, să fii bucuros că eşti creştin… Toate aceste elemente compun ‘viaţa din belşug’ a creştinului, dar dacă s-ar limita doar la atât am fi foarte frustraţi, pentru că această viziune pune accentul pe virtutea comportamentului creştin, nu pe harul şi darul lui Dumnezeu. Viaţa din belşug este misiunea lui Hristos, iar noi trebuie să-L lăsăm s-o realizeze. Isus a intenţionat să spună mai mult, să facă mai mult, să fim mai mult. O viaţă din belşug se realizează prin împlinirea legilor care o conturează.”

“Există un teren al luptei, dar şi un teren al victoriei. Zona în care este descrisă voia lui Dumnezeu este terenul biruinţei. Pe terenul ascultării, rugăciunii, dragostei, binecuvântării, este garantată victoria. Dacă umbli în lumină, pentru Diavol eşti invizibil. Cel ce stă pe genunchi înaintea lui Dumnezeu nu poate fi îngenuncheat niciodată. Dragostea nu moare. Moartea va muri, dar dragostea niciodată. ‘Dragostea este mai tare ca moartea.’ (Cântarea Cântărilor 8:7) Dragostea este cea mai puternică armă, ea nu are concurent în ceea ce înseamnă puterea, pertinenţa şi persistenţa ei. Toate lucrurile vor trece, însă dragostea rămâne. Toate se schimbă, însă dragostea este constantă în caracterul ei. ‘Nu întoarceţi rău pentru rău, ci biruiţi răul prin bine.’ (Romani 12:21)”

“Patriarhii trebuie admiraţi pentru multe lucruri, însă există un lucru care trebuie scos bine în evidenţă, şi anume că ei au ştiut să lase o moştenire spirituală. Despre Avraam se spune că ‘şi-a pus cortul şi a zidit altarul’. Avraam a fost nomad toată viaţa, a devenit expert în strângerea şi punerea cortului, probabil că făcea lucrul acesta în câteva ore, însă când venea vorba de zidit altare, altfel stătea treaba. În Biblie există o lege a clădirii altarelor pe care Avraam şi ceilalţi patriarhi au respectat-o. Pentru aşezarea cortului avea nevoie de câteva ore, însă pentru clădirea altarului petrecea mult timp. Trebuia să meargă până la râu să aleagă pietrele curate şi necioplite, să le potrivească şi să clădească un Altar trainic. Avraam a zidit altare. Altarele pe care Avraam le-a zidit au fost puncte de reper pentru strămoşii lui. Pe lângă altarul de la Betel a trecut şi Isaac, a trecut şi Iacov, a trecut şi poporul în călătoria exodului. Avraam a lăsat moştenire altare. Îl cinstim pe Dumnezeu cu atât mai mult cu cât altarul pe care îl zidim este mai durabil. Fiecare dintre noi dorim să lăsăm o amprentă în lumea asta, generaţia următoare să ne recunoască contribuţia. Unii au lăsat piramide, alţii au lăsat imperii, alţii au lăsat cărţi, însă Avraam L-a lăsat pe Dumnezeu. Altarul este urma închinării tale. În sfinţenie şi închinare nu există limită. Singurul lucru pe care îl iei cu tine în cer şi rămâne în acelaşi timp pe pământ este caracterul tău, altarul tău.”

Din blogosfera evanghelică – decembrie (1)

Trei bloguri pe care mi-aş dori să le citesc mai des (în fiecare zi):

Blog.punctul.com – blog interesant, reflexiv, ludic
Moldovacrestina.net – blog pragmatic, concis, lucid
Vaisamar. wordpress.com – blog intelectual, elaborat, ductil

Blog.punctul.com

Citesc zilele trecute pe blogul lui Emi Pavel (acum cîţiva ani redactor-şef la RVE Bucureşti): “Acest articol n-ar fi existat dacă nu m-ar fi zgândărit Alin Cristea”.

Ţin să precizez că e vorba de zgîndărit în sens pozitiv – i-am propus lui Emi Pavel să scrie un articol despre alegerile din SUA pentru revista confesional@. A rezultat un articol postat în 2 episoade (9 şi 10 decembrie).

Cazanul cu vorbe

“Pentru evanghelici votul nu a fost uşor. Pentru cei care au dorit păstrarea unui standard moral, a fost imposibil de găsit candidatul care să dea siguranţă împlinirii şi realizării competitive a principiilor care au format o scară de valori moral-biblice. Din această cauză, nici unul din candiaţi nu a putut satisface confortabil principiile creştine. Şi atunci s-a mers la vot cu gândul de a alege ceva cât de cât bun, dar neconform standardului. Şi aici cred că evanghelicii au pierdut…pentru că s-au lăsat amestecaţi într-un compot de fructe în care s-a pus prea mult conservant iar reacţia chimică a rezultat într-un miros plăcut dar un gust amar. […]

În partea evanghelicilor are loc şi un alt fenomen important. O schimbare sau o predare de ştafetă la nivelul lidershipului…Falwell şi James Kennedy au murit, Pat Robertson, bătrân şi el, a dat temporar senzaţia de lider dar nu s-a impus niciodată, Dobson şi Colson sunt voci respectate dar puţini mai iau în considerare punctul lor de vedere… teleevangheliştii carismatici colorează atmosfera cu entuziasmul lor spiritual dar nu au destul greutate pentru a capta atenţia oamenilor care iubesc şi aleargă după un echilibru. Astfel, personaje precum Rick Warren cu modelul de success al unei biserici care vrea să rezolve problemele umanităţii, scos pe piaţa cărţii ca un mare autor – deşi şi el recunoaşte că sunt în SUA cărţi mai bune decât celebra ‘Viaţa Condusă de Scopuri’, care meritau promovate – este privit de toţi ca fiind o soluţie a unei noi abordări evanghelice faţă de provocările contemporaneităţii. Ideea sa de a-i aduce faţă în faţă în biserica sa pe cei doi candidaţi prezidenţiabili a punctat în favoarea desemnării sale ca următorul prim-evanghelic al SUA. Procuparea însă mai mult cu drepturile civile ale omului decât cu lucruri care ţin de veşnicia sufletului uman mi-au dat senzaţia că şi el se ocupă mai mult de efecte decât de cauză.”

Moldova Creştină

Blogul lui Vasile Filat, lansat în aprilie 2007 are o dinamică remarcabilă, mai ales prin subiectele variate abordate şi răspunsurile pragmatice pe care le dă unor chestiuni de interes general. 9 articole au peste 1.000 vizite, dintre care 3 au peste 2.000 de vizite.

Mi-a reţinut atenţia articolul Cum să răspunzi nebunilor, care porneşte de la textul din Proverbe 26:4-5:

Nu răspunde nebunului după nebunia lui, ca să nu semeni şi tu cu el. – Răspunde însă nebunului după nebunia lui, ca să nu se creadă înţelept.

Ei bine, sfatul lui Vasile Filat este… varianta a treia:

“Varianta a treia este cea mai grea, pentru că trebuie să dai un astfel de răspuns, încât să nu te asemeni cu nebunul şi în acelaşi timp nici el să nu se creadă înţelept acţionând mai departe cu răutate şi împrăştiind nebunia.”

Pentru dibuirea variantei a treia ne este dat exemplul lui Isus:

Isus S-a dus la Templu; şi, pe când învăţa pe norod, au venit la El preoţii cei mai de seamă şi bătrânii norodului, şi I-au zis: “Cu ce putere faci Tu lucrurile acestea, şi cine Ţi-a dat puterea aceasta?” Drept răspuns, Isus le-a zis: “Vă voi pune şi Eu o întrebare; şi dacă-Mi veţi răspunde la ea, vă voi spune şi Eu cu ce putere fac aceste lucruri. Botezul lui Ioan de unde venea? Din cer, sau de la oameni?” Dar ei vorbeau între ei şi ziceau: “Dacă vom răspunde: ‘Din cer’, ne va spune: ‘Atunci de ce nu l-aţi crezut?’ Şi dacă vom răspunde: ‘De la oameni’, ne temem de norod, pentru că toţi socotesc pe Ioan drept prooroc.” Atunci au răspuns lui Isus: “Nu ştim!” Şi El, la rândul Lui, le-a zis: “Nici Eu nu vă voi spune cu ce putere fac aceste lucruri.” (Matei 21:23-27)

Un alt articol interesant din luna decembrie este Ce spune Biblia despre sportul de performanţă?, în care Vasile Filat consideră că “sportul este o unealtă eficientă pentru a duce Evanghelia la oameni”:

“Eu sunt sportiv şi am folosit sportul de performanţă pentru a duce Evanghelia la oameni. Am fondat clubul de Taekwon-Do ‘Stolas Leukas’ unde mulţi băiaţi şi fete au cunoscut pe Domnul Isus şi viaţa veşnică prin studierea Sfintelor Scripturi şi astăzi ei duc mesajul Evangheliei în acelaşi fel în Moldova şi în alte ţări. Prin mila Domnului mi-a fost oferită posibilitatea să învăţ, să încurajez şi să ajut şi alţi sportivi de performanţă care astăzi folosesc sportul lor cum ar fi baschet, fotbal, box pentru a vesti Evanghelia. În vederea aceasta am început şi o facultate de Misiune prin Sport la Institutul de Studii Biblice Inductive din Moldova şi am publicat unele articole pe portalul http://www.moldovacrestina.net unul din ele fiind 10 principii de bază pentru succesul lucrării de evanghelizare şi ucenicie prin sport.”

Vaisamar

Blogul lui Emanuel Conţac, un tînăr penticostal care predă la Institutul Penticostal din Bucureşti (care a tradus pentru editura Humanitas cartea Surprins de bucurie de C.S. Lewis), are o droaie de articole consistente, cărora regret că nu apuc să le acord mai mult timp de lectură şi reflecţie.

Din al doilea episod Între imposibil şi posibil am reţinut, referitor la textul din Evrei 5:11-6:20, următoarele:

“De ce aud atât de des citat versetul cu ‘este imposibil’ şi atât de rar (de fapt, deloc), versetul cu ‘suntem convinşi de lucruri mai bune în ce vă priveşte’? De ce este atât de dezechilibrată folosirea acestui pasaj (numai pentru a-i ‘confirma’ pe oameni în imposibilitatea restaurării, dar nu şi pentru a-i ‘confirma’ în posibilitatea unui rod bogat)?

Autorul cărţii Evrei chiar asta face. Le readuce aminte destinatarilor că Dumnezeu cunoaşte (1) lucrarea lor pentru El, (2) dragostea de care au dovadă, (3) slujirea lor din trecut şi din prezent faţă de sfinţi.”

De asemenea, recomand scurtul articol, referitor la textul din 1 Timotei 4:7-8, intitulat Antrenament spiritual (3 decembrie):

“Gymnasia (termen tradus de Cornilescu prin ‘deprindere’) înseamnă ‘exerciţiu fizic’ (la palestră, locul rezervat pentru asemenea activităţi). Grecii, mari căutători ai frumosului (fizic şi lăuntric), puneau preţ pe proporţionalitatea trupului şi deci pe gymnasia (antrenamentul fizic). Sf. Pavel nu contestă în mod absolut valoarea acesteia, ci o pune la locul cuvenit: gymnasia fizică are un folos mic, rezervat exclusiv vieţii de aici. În schimb, eusebeia (evlavia/pietatea/religiozitatea practică) are un folos dublu: atât pentru viaţa de aici cât şi pentru cea de dincolo. Pentru Apostol, eusebeia (evlavia) este echivalentul ‘antrenamentului spiritual’. Altfel spus, fitness-ul clasic nu prea are valoare în comparaţie cu ‘fitness-ul spiritual’ (care are în vedere atât viaţa de aici cât şi eternitatea).”