Posts Tagged ‘Octavian Baban’

Paul Negruţ blogger? (2)

24 august 2009

De 70 de zile Paul Negruț nu a mai scris pe blog.

Iată numărul de postări:

August – 0
Iulie – 0
Iunie – 3
Mai – 2
Aprilie – 1
Martie – 11
Februarie – 27
Ianuarie – 6

Să așteptăm oare Februarie 2010?

Nu e nicidecum singurul dintre pastori care nu sînt grabnici la postare. Vasile Taloș a postat de 5 ori în Ianuarie 2008 (!) și de 3 ori în Februarie 2009. Octavian Baban a postat de 3 ori în 2007, de 16 ori în 2008 și niciodată anul acesta.

Nu pot decît să-mi exprim regretele față de acest fenomen… retrograd.

Iată că s-au adeverit previziunile mele despre dezorientarea rectorului Universității Emanuel în blogosfera evanghelică:

https://romaniaevanghelica.wordpress.com/2009/03/21/paul-negrut-blogger

Rămîn, în continuare, la convingerea că este un mister DE CE și-a făcut blog Paul Negruț.

Cică: „În ultima vreme sunt confruntat cu situația în care unii membri ai Bisericii Emanuel sunt plecați temporar din Oradea și care în mai multe rânduri și-au exprimat dorința de a avea acces la anumite învățături și meditații biblice din partea păstorilor Bisericii. De asemenea, absolvenții Universității Emanuel sunt răspândiți nu numai în toată țara, ci în toate colțurile lumii; unii dintre ei au solicitat posibilitatea de a accesa asemenea meditații. Nu în ultimul rând, așa după cum se știe, de-a lungul anilor am predicat în mai multe părți ale țării și peste hotare și o parte dintre ascultători au cerut să trec peste reținerile mele și să transmit și prin forma aceasta anumite mesaje. Toate acestea, la un loc m-au determinat să mă rog și în cele din urmă să accept să postez anumite meditații sau mesaje.”

Ce mai abureli…

Pătrăţosu se întoarce

23 decembrie 2008

Ieri am observat, cu emoţie, că Octavian Baban a mai scris un articol pe blogul lui. Ultimul fusese în… iulie. Despre Liviu Olah. Dar ce articol! L-am reţinut în lista celor mai bune postări pentru Premiile Thymos pentru bloguri evanghelice (ediţia a II-a).

Astăzi, emoţiile au fost de 10 ori mai mari, atunci cînd m-am oprit din editarea revistei confesional@ (numărul 11-12) pentru a deschide Google Reader, cu ajutorul căruia monitorizez blogosfera evanghelică (450 bloguri). M-am frecat la ochi – da, era scris clar în faţa ochilor mei:

mariuscruceru.ro

Va’s’zică, iar e MariusCruceru la liber… Că blogul a fost lansat acum 6 luni, dar era privat, se intra cu parolă (pătrăţoşi au fost, pătrăţoşi sînt încă, şi-or fi fi cît neamul omenesc…).

Am făcut o emisiune de 10 minute aproape aşa cum am vrut să fac dintotdeauna (şi nu am apucat): răsfoind blogurile şi spunînd în cuvinte, în acelaşi timp, ce descopăr pe ele.

Nu am avut timp să-l explorez pe MariusCruceru, dar am văzut că sînt postări cu muzică de chitară (cu luni în urmă apreciam astfel de postări propuse pe blogul Pătrăţosu).

Mi-a reţinut atenţia o serie de postări Paşi exegetici, în care se fac următoarele consideraţii:

“Exegeza este o artă şi o ştiinţă în acelaşi timp. Partea de ştiiţă poate fi teoretizată, arta… ţine de talent, intuiţie, creativitate, puterea de a crea asocieri, sinteze etc. Nu toţi teologii sînt exegeţi, nu toţi pastorii sînt exegeţi (asta se simte imediat în amvoane, nu-i aşa?), dar asta este realitate. Noi la şcoală îi învăţăm pe toţi studenţii cum se face, dar unii nu vor face niciodată pentru că Dumnezeu nu le-a pus talantul în traistă. E simplu. Şi Iacov ne sfătuieşte: Să nu fiţi mulţi învăţători.”

Am apucat să citesc Pasul 6 – Meditaţie şi rugăciune, din care citez:

“De obicei astfel de chestiuni lipsesc din manualele de exegeză. Părerea mea este că o predică ar trebui terminată joi seara. Vineri este zi de post, zi în care te rogi, te smereşti, îţi pomeneşti comunitatea pe nume înaintea Domnului, gîndindu-te la destinatari.”

Şi Pasul 7 – Împărtăşirea, din care citez:

“Cred că majoritatea manualelor de exegeză se opresc înainte de acest pas. […] Lectura mea asupra textului din 1 Impăraţi 19 creează un alt text, schimbă peisajul şi personajul. Propun o lectură diferită, iar prin lectura diferită textul vechi în care Ilie este personajul pozitiv, care are o revelaţie pe munte, devine un text nou în care Ilie este personajul negativ, iar ‘revelaţia’ este o ‘acoperire’ de fapt.”

Aşadar, o să am şi mai mult de lucru… Întrebîndu-mă: Pătrăţosu se întoarce? Sau despătrăţoşenizarea Crucerianului?, ipoteza de lucru cu care aş porni în anul 2009 – la adresa autorului cărţii “Întoarcea din Oglindă” –, este:

ecraotnî es usoţărtăP