De data aceasta, episodul de la rubrica Pătrățoase va fi total diferit de celelalte, în sensul că sînt obligat să comentez citatele, nu doar pentru că conțin subiecte importante, ci și pentru că e vorba de persoana mea.
Scopul acestui episod este, așadar (1) de a identifica cîteva chestiuni importante, (2) de a arăta, precum au făcut și celelalte 8 episoade, unele slăbiciuni ale discursului public pătrățos (pe care îl întîlnim la diverse persoane din mediul evanghelic) și (3) de a-mi prezenta poziția în chestiuni, menționate public, referitoare la persoana mea.
Chestiunea nostimă care m-a amuzat a fost că Pătrățosu susține: “Nu despre Alin Cristea este vorba.”
Bine-ar fi fost să nu fie vorba de mine. Avem multe alte chestiuni importante de dezbătut. Precum avem și trudă zilnică, rutină care ne consumă în multe feluri. Ca să nu mai vorbesc de neplăcutele simțăminte provocate de jigniri și intervenții inoportune care ne epuizează psihic, dacă nu sîntem atenți. Și să nu uităm de victimele colaterale – cei care, citind fără a avea un nivel mediu de protecție, sînt atacați spiritual prin vorbirea nostră dură în public.
Acest episod se referă la postarea Să iertăm…cînd și cui? din 19 august de pe blogul lui Marius Cruceru (Pătrățosu), care a ajuns la un moment dat pe WordPress pe locul 2 în Topul postărilor pe blogurile de lb. română.
Precizări preliminare:
I. Articolul Pătrățosului a fost scris și postat DUPĂ ce eu am postat articolul Beniamin Poplăcean – chestiunea colaborării pe blogul România Evanghelică în 19 august.
II. Postarea Pătrățosului începe cu numele meu, care este apoi amintit încă o dată în prima parte.
III. Numărul comentariilor postării ajunsese la 92 în 21 august, ora 21.00.
IV. Citatele pe care le comentez mai jos sînt doar din comentariile Pătrățosului.
V. Deși titlul postării Pătrățosului NU conține numele lui Beniamin Poplăcean, postarea ESTE despre persoana pastorului baptist (la fel ca și cîteva comentarii care atrag atenția), așa cum scriam:
Lupta pentru adevăr se dă mai ales ÎN noi. Fiecare trebuie să ne definim, cotidian, o anumită atitudine față de ceea ce ne aduce viața în față.
Pentru mine, azi, 19 august, nu chestiunea colaborării pastorului Beniamin Poplăcean reprezintă primul dosar pe rol în instanța cugetului, ci cum “colaborez” eu cu astfel de informații pe care le-am prezentat mai sus.
[nota mea acum: era vorba de 2 titluri deformate preluate de două bloguri evanghelice]
VI. Deși titlul postării mele conține numele lui Beniamin Poplăcean, subiectul postării NU este despre persoana lui sau a altcuiva, ci despre persoana mea:
Trecînd la citate și comentarea lor, primul lucru care se poate observa este că, de fapt, DESPRE ALIN CRISTEA este vorba la comentarii:
Pătrățosu menționează numele meu în 14 comentarii și face referire la persoana mea în alte 8.
Alți comentatori menționează numele meu (în diverse feluri) în 7 comentarii și fac referire la persoana mea în alte 4.
Numele meu apare de 2 ori în postare și de 26 de ori în comentarii.
Numele lui Beniamin Poplăcean apare de 5 ori în postare și de 16 ori în comentarii.
Am ales cîteva citate ale Pătrățosului în care apare numele meu sau mi se adresează direct, pe care le voi comenta.
1. “sint subiecte despre care n-are rost să facem vorbire. Pur si simplu. Previzibiltatea lui Alin Cristea? Este unul dintre aceste subiecte. Sînt lucruri clare și bine conturate. Nu despre Alin Cristea este vorba.”
Ăsta-i comentariul care m-a amuzat. După cum am arătat mai sus, o trecere în revistă a comentariilor arată că, dacă nu despre Alin Cristea e vorba, atunci e cel puțin un personaj dintre cele două ale postării și comentariilor.
Faptul că Pătrățosu amintește de previzibilitatea lui Alin Cristea e, ÎN SINE, previzibil. Am vrut cu alte ocazii să demonstrez acest lucru. O las pe altă dată și acum.
Care este însă chestiunea importantă aici? Că sînt subiecte despre care n-are rost să vorbim. DAR acest lucru are o încărcătură de înțelepciune și mai mare DACĂ știm despre care lucruri ARE rost să vorbim.
Din această perspectivă, postarea Pătrățosului începuse destul de bine, întrucît se focaliza (doar la început) asupra căutării a ceea ce este MAI IMPORTANT:
“Nu titlurile sînt preocuparea esențială. Asta sesisează și Alin Cristea. Preocuparea mai dihai importantă este cum reacționăm azi, acum, față către față sau în spațiul public, în biserici sau în spațiul electronic față de astfel de vești.”
2. “faci tot posibilul ca sa bruiezi orice incercare de dialog.”
Dacă la început Pătrățosu era atent la sesizarea mea de a distinge ce e MAI IMPORTANT, în scurt timp iată că am devenit CEL care… bruiez. Și care bruiez… ORICE încercare de dialog.
Care este chestiunea importantă aici? Trebuie să recunoștem că ajungem, în unele situații, să exagerăm. MONSTRUOS.
Deși aș avea multe de spus în legătură cu conceptele de dezbatere, dialog, conversație, mă voi limita acum doar la a aduce aminte că (1) în postarea mea am translatat subiectul de pe colaborarea unora pe chestiunea “necolaborării” mele, adică am interiorizat chestiunea, spre deosebire de modul grosolan în care este de obicei externalizată chestiunea, dînd naștere la comentarii uneori de neconceput; (2) pe blogul România Evanghelică, la intervenția Pătrățosului la postarea mea, am dialogat cu el, dar el a renunțat la a mai conversa cu mine; (3) pe blogul Pătrățosului am participat consistent la dialog.
Așadar, nu-mi rămîne decît să etichetez afirmația Pătrățosului ca fiind minciună.
Nu este prima minciună a lui în ceea ce mă privește, dar las și această chestiune pe altădată.
Dar aici ne putem aduce aminte de o chestiune ȘI MAI IMPORTANTĂ: evanghelicii nu sînt obișnuiți să discute ÎN ALTE condiții decît vor ei.
Ca să rămîn la exemplul nostru, de ce a comentat Pătrățosu pe blogul meu cînd știa modul previzibil în care eu “bruiez” ORICE încercare de dialog? Aceeași întrebare se poate pune și pentru blogul lui: de ce nu s-a orientat spre chestiuni care merită a fi discutate?
3. “Marturisesc ca si eu am fost ispitit sa sterg o gramada din sirul acesta lung de contrari fara sens. Le-am lasat totusi pentru a avea arguemente data viitoare cind Alin vine cu acest fel de abordare. QED!”
Aici chiar că și-a dat în petec! Păi asta are de făcut Pătrățosu, decan, pastor, vicepreședinte, scriitor etc.? Să își pregătească argumente pentru data viitoare cînd vine Alin Cristea?
Iartă-mă, Doamne, că mă simt din ce în ce mai important (cel puțin în blogosfera evanghelică, unde mogul am fost numit, guru al Internetului da, polițistul Internetului – și asta, ca să le amintesc doar pe cele rele, nu și pe cele bune, și mai și sînt în stare să bruiez ORICE încercare de dialog)!
Care-i chestiunea importantă aici? NICI UNA. Să ne păzească Domnul să vorbim cînd sîntem obosiți!
4. “nu unii, numai Alin Cristea din cind in cind are dorinta de a ma pune la punct, ceea ce imi face bine INTOTDEAUNA. oricind o jignire noua determina o reactie care ma face sa ma gindesc la felul in care trebuie sa reactionez. Mie astfel de chestini imi pun caracterul la incercare si intotdeauna descopar ca mai am ceva de corectat, de indreptat. de asta il iubesc eu pe Alin Cristea, ca imi face numai bine.”
Trecînd peste încă o minciună a Pătrățosului (știm bine că mai sînt și alții care au dorința de a-l pune la punct, ba chiar au și făcut-o), nu-mi rămîne decît să recitesc și iar să recitesc despre grețoasa iubire față de mine – se observă, nu?, dar, iarăși, Doamne, ce mă fac cu această arogantă conștiență a faptului că Pătrățosu ar lua-o razna fără mine, după cum spune? Ar fi un mototol (cum sînt atîția prin biserici) care și-ar uita acasă caietul cu bastonașe de corectat fără un ajutor potrivit precum îi sînt…
Chiar nu avem chestiuni mai importante de discutat?
5. “Alin face afirmatii despre mine, despre altii. Mi se pare normal ca si altii sa faca afirmatii despre el.”
Iată, pe cît de simplistă pare această simplă chestiune, pe atît de complicată devine atunci cînd începem să reflectăm asupra ei.
Cum, din punct de vedere creștin (că Pătrățosu e pastor baptist), dacă X face afirmații despre Y, atunci e normal ca Y să facă și el afirmații despre X?
Facem afirmații ca o consecință a faptului că alții au făcut afirmații? Sîntem defensivi?
Știu că Pătrățosu a vrut să spună altceva, dar a ieșit ceva stupid.
Care e chestiunea importantă aici? Uneori ajungem să spunem lucruri stupide pentru că nu sîntem atenți. Sau pentru că nu avem destulă răbdare. Sau pentru că ne-a bătut soarele în cap. Sau din cauza altor motive aparent banale, care ajung să fie factori perturbatori la nivel spiritual.
6. “eu cred că ești tratat, așa cum a observat mai multă lume pe aici, preferențial, ți se îngăduie să zburzi nestingherit, să te adresezi cum altora nu li se permite, să îți dai cu bîta în bălțile pe care le alegi…”
Hm… Asta e o chestiune care m-a făcut să mă gîndesc și să mă tot gîndesc…. Și mi-a adus aminte că pe blogul La Pătrățosu mi se cerea imperios să mă consider a fi egal în drepturi cu ceilalți comentatori (ceea ce am refuzat). Ce s-a schimbat de atunci? Mă refer la Pătrățosu. Dar, Doamne iartă-mă!, s-o fi schimbat ceva și la mine de sînt tratat, cică, preferențial?
De cîțiva ani, tot spun în spațiul public: Nu oricine poate spune orice oricînd oricum oriunde.
Asta e chestiunea importantă aici.
Dacă democrația e diabolică în biserică și în familie, cum spunea un comentator, pare-se că e la fel de diabolică și pe bloguri. Nu merg mai departe aici cu detalii.
Închei amintindu-mi de faptul că mi s-a pus filtru pe blogul Pătrățosului. Precizez că nu știu în ce constă acest filtru.
Cu altă ocazie, cînd am mai fost pedepsit pe blogul La Pătrățosu, am mai abordat această chestiune a sindromului stăpînului de blog: nu prea văd practicată o disciplină tehnică (ce să mai vorbim de una duhovnicească) pe blogurile evanghelice. Cînd se va încheia filtrul? În ce condiții? Încă mai speră Pătrățosu să îmi schimb stilul? Dacă nu mi-l schimb, am interdicție pe viață pe blogul lui?
Chestiunea RELAȚIONĂRII echilibrate, lucide, în public rămîne una dintre cele mai incomode probleme ale evanghelicilor români. Mi-e teamă că mai incomodă decît colaborarea pastorilor cu Securitatea. Pe aceștia îi va condamna un manual de istorie. Pe noi, care ne credem cu conștiința deschisă în fața Atotstăpînului, ne condamnă inima. În fiecare zi. Nu e de mirare că dezvoltăm reflexe defensive, dacă nu învățăm să ne trăim viața ca miei în mijlocul lupilor.
Este evident că Pătrățosu a făcut pași semnificativi în ceea ce privește tehnica moderării comentariilor, dar mai e încă distanță de parcurs.
“Flegma creștină” e încă groasă. Aș prefera în doze mai mici, și cu stropituri pe maxilar, nu în orbitele oculare. Că sar ca ars.
UPDATE 23 august, 21.30
În continuare, numele meu e mult mai pomenit la comentariile postării lui Marius Cruceru decît numele personajului în discuție.
– Alin Cristea e pomenit, în diferite moduri, de 42 de ori.
– Beniamin Poplăcean e pomenit, în diferite moduri, de 22 de ori.
UPDATE 31 august, 17.15
– Alin Cristea e pomenit de 57 de ori.
– Beniamin Poplăcean e pomenit de 25 de ori.
Romania Evanghelica 