Tolba cu tîmpenii

000013

“O gândire teologică, sofisticată nu va înțelege niciodată ce a spus Isus, însă un copil da.”

000012

“Anonimatul este lucrarea Diavolului.” (referitor la comentariile de pe bloguri)

000011

“Atunci când ne vrea Dumnezeu undeva, toate merg strună.”

000010

“Domnul numai cu amărîți lucrează.”

000009

“Bloggerii de doi lei trebuie să dispară.”

M-a bătut și altădată gîndul de a comenta (unele din) tîmpenii care se adună în tolba mea de blogger.

Iată că acum chiar pun în aplicare intenția.

Ce înseamnă “de doi lei”? Referința era, desigur, la calitate. Cel care a scris afirmația respectivă nu a comentat mai multe. Deși putem intui ideea pusă în discuție, formula este total neinspirată.

Se spune că Charles de Gaulle ar fi văzut scris pe praful de pe o mașină: Jos proștii! La care ar fi replicat: Vast program!

De atîtea ori întîlnim un astfel de slogan care e de departe rupt de realitate. Bloggerii de doi lei nu vor dispare niciodată, la fel cum proștii nu vor dispare niciodată.

O formulă ceva mai echilibrată ar fi fost: Bine-ar fi să existe mult mai puțini bloggeri de doi bani.

Dar și așa rămîn două chestiuni neclare, referitoare la blogging și la chestiunea evaluării.

Bloggeri vor fi întotdeauna de tot felul. Doar cei care au colindat cît de cît blogosfera (inclusiv pe cea evanghelică, de unde provine afirmație cu pricina) știu cîte îndură Internetul. Dacă ar cădea Internetul de fiecare dată cînd mai apare cîte o tîmpenie (mi-am făcut încă de la început o tolbă mare, să încapă destule care s-or aduna), am sta cîte o săptămînă-două la rînd să ne conectăm iarăși. Dacă punem la socoteală și vulgaritățile, abia la 2-3 ani o dată am putea trimite cîte un email.

Ideea că bloggerii de doi lei trebuie să dispară nu are de a face cu realitatea.

Bloggingul se face atît de către cei buni, cît și de către cei răi. Păi dacă bloggerii de doi lei trebuie să dispară, nu trebuie să dispare, frate, și bloggerii răi? Dar să dispară și cei care nu pricep decît legile, contabilitatea, vorbesc în termeni manageriali, că ăștia ne fură marile idei literare, filosofice, artistice, teologice ale omenirii! Și cu siguranță mai putem să găsim și alte categorii de bloggeri care să dispară. De parcă ar fi după noi!

Noi putem doar să negociem spațiul public (vezi citatul celebru: Pentru ca răul să triumfe este destul ca cei buni să nu facă nimic.). Putem să ne îmbunătățim bloggingul ca să oferim alternative, putem să promovăm blogurile de calitate, postările de calitate, informațiile ‘adevărăcioase’, putem să ne indignăm cînd apar în public minciuni și vulgarități, sau putem să tăcem, că uneori e mai bine să ne consumăm energia cu lucruri mai eficiente etc.

Așadar, ideea în discuție nu ar fi să dispară bloggerii de doi lei, nu de ei ar trebui să vorbim (prea mult), ci de noi, cei care ne credem de 10 lei, ce facem pentru a atrage atenția asupra ideilor importante, nobile etc.

Cu alte cuvinte, chestiunea bloggerilor de doi lei nu este una axiologică, nu de evaluare estetică, managerială, a performaței e vorba, ci este o chestiune existențială: Cît din existența mea ar trebui să aibă de a face cu prezența bloggerilor de doi lei? Sau, și mai bine: Cît din existența mea să dedic bloggingului de calitate.

Chestiunea a doua e și mai complicată: Ce înseamnă “de doi lei”? În raport cu ce?

Pentru a evalua ceva, trebuie să existe criterii de evaluare. La fel ca și legile, criteriile bune de evaluare sînt emise de oameni de o anumită valoare, adică criteriile de evaluare nu sînt toate la fel de bune și oportune (în orice etapă istorică sau comunitate interpretativă, dacă e să mirosim și puțin postmodernism).

Nu toți oamenii au aceeași competență de evaluare în orice domeniu.

Așadar, ca să fiu mai scurt, pentru a evalua bloggingul avem nevoie de criterii de evaluare și avem nevoie de competență (dacă se poate și de o anumită tradiție în evaluarea respectivă).

Știu la ce s-a referit cel ce a debitat afirmația în discuție, în cel mai bun caz vrea să citească DOAR blogguri bune, iar în cel mai rău caz a vrut să fie… rău, făcînd o astfel de afirmație.

Referirea fiind la blogurile evanghelice, subliniez că există deja parametri după care putem face evaluarea. Desigur, subiectivismul are și el un procentaj mai mare sau mai mic în orice evaluare. Însă tocmai o evaluare complexă are menirea de a se impune în fața unor opinii exprimate cu lejeritate, fără competență, din neatenție poate, din răutate probabil etc.

Nu voi aici intra în amănunte în ceea ce privește evaluarea, ideea este că dacă vrem lucruri bune, trebuie să muncim pentru ele. Dacă vrem să citim ziare bune, trebuie să aflăm care sînt ele. Dacă vrem blogguri bune, atunci trebuie să aflăm mai întîi care sînt astea.

De la 2 lei la 10 lei e destul loc pentru blogguri de tot felul. O droaie de bloggeri nu scriu pentru a fi clasificați, evaluați, citiți de mari mase de vizitatori etc. Despre filosofia bloggingului s-a scris puțin, încă mai e destul loc de scris. Cum despre existența ființelor umane s-au scris destule cărți (90% dintre cărțile care apar în lume sînt considerate neimportante, ca să nu zic proaste), s-au făcut filme, ca să nu mai vorbesc că ne vedem cu vecinii în fiecare zi.

Fiecare om este o poveste. Bloggingul ar putea să conțină episoade din viața umană. Sau nu. :)

000008

“Toate bisericile din România s-au construit pe banii românilor din America.”

000007

“Cînd te duci la piaţă şi vezi cît se vinde kilogramul de caş sau de cireşe, înveţi istoria mai bine decît dacă ai citi-o de undeva.”

000006

“Isus a fost fundamentalistul de referinţă. Dar şi postmodernistul de referinţă.”

000005

“În universităţile şi colegiile de astăzi [din SUA] sînt în jur de 10,000 de cursuri care învaţă studenţii să urască America şi să-i sprijine duşmanii.”

enjoyinghomeschooling

000004

“Cum ţi-e inima cînd vii la biserică, aşa-ţi va fi la plecare.”

000003

“SUA seamănă tot mai mult cu Coreea de Nord. Doar acolo Unicul Conducător este atât de adulat.”

000002

“Anul acesta este cel mai crucial an din istoria Statelor Unite de la Războiul Civil încoace. TREBUIE SĂ NE RUGĂM cu toată puterea pentru ţara noastră, că dacă nu credincioşii îşi vor pierde pentru totdeauna vocea.”

000001

“Scriptura ne porunceşte – nu e doar un simplu îndemn – prin apostolul Pavel să fim supuşi stăpînirilor celor mai înalte (Rom. 13:1-7), adică să urmăm litera legii. Nu vorbeşte aici despre legea divină, ci despre legea civilă. Orice încălcare a legii civile înseamnă şi o încălcare a legii divine.”

Publicitate