Wiersbe – Noul Testament

Societatea Biblică din România

Autor a peste o sută de cărți, profesor de omiletică și reputat predicator, Warren Wiersbe este considerat „unul dintre cei mai mari comentatori biblici ai generației nostre” (Billy Graham).

Alături de un alt comentariu expozitiv al Vechiului Testament, cartea de față a însemnat pentru Wiersbe nu mai puțin de zece ani de muncă.

Primele pagini ale cărții (care are 875 de pagini) se pot citi pe site-ul Societatea Biblică din România.

Citate din Comentariul lui Warren Wiersbe pe Noul Testament:

Despre episodul cu îndrăciții din ținutul Gadarenilor (Matei 8:28-34):

“Dacă am compara acest incident cu Evangheliile după Luca și Marcu, am descoperi că în cimitir s-au spus trei ‘rugăciuni’: demonii au cerut voie să intre în porci; unul dintre oamenii vindecați a cerut privilegiul de a-L uram pe Isus; iar locuitorii zonei L-au rugat pe Isus să plece de la ei.”

Matei 18:15-20

Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te și mustră-l între tine și el singur. Dacă te ascultă, ai cîștigat pe fratele tău. Dar, dacă nu te ascultă, mai ia cu tine unul sau doi inși, pentru ca orice vorbă să fie sprijinită pe mărturia a doi sau trei martori. Dacă nu vrea să asculte de ei, spune-l Bisericii; și, dacă nu vrea să asculte nici de Biserică, să fie pentru tine ca un păgîn și ca un vameș. Adevărat vă spun, că orice veți lega pe pămînt, va fi legat în cer; și orice veți dezlega pe pămînt, va fi dezlegat în cer. Vă mai spun iarăși că, dacă doi dintre voi se învoiesc să ceară un lucru oarecare, le va fi dat de Tatăl Meu care este în ceruri. Căci acolo unde sînt doi sau trei adunați în mijlocul Meu, sînt și Eu în mijlocul lor.

„Motivația pentru disciplina bisericească este dragostea: căutăm să ne ajutăm fratele care a păcătuit. Deoarece Cristos este în mijlocul Bisericii (v. 20), este, de asemenea, important ca Biserica să fie supusă și curată. Atitudinea noastră nu ar trebui să fie cea a unui polițist pornit să aresteze un criminal, ci mai degrabă cea a unui medic care încearcă să vindece o rană în Trupul lui Cristos, o rană care ar împrăștia boală și moarte, dacă nu ar fi tratată.”

Isus: “Duceți-vă în toată lumea, și propovăduiți Evanghelia la orice făptură.Cine va crede și se va boteza va fi mîntuit; dar cine nu va crede va fi osîndit.” (Marcu 16:15-16)

“Fiecare din cele patru evanghelii se încheie cu porunca dată de Cristos Bisericii Sale de a duce mesajul Evangheliei până la marginile pământului (Mt. 28:18-20; Lc. 24:46-49; In. 20:21-23; și vezi Fa. 1:8). În verserul 16 accentul nu este pus pe botez, ci pe credință. În Biseica primară, credința în Isus Cristos a dus la delararea publică a credinței prin botezul cu apă (Fa. 8:36-38; 10:47-48), și a fi botezat însemna pentru unii pierderea familiei, a prietenilor și a locului de muncă. Dacă botezul în apă este esențial pentru a fi mântuit, nimeni din perioada Vechiului Testament nu a fost mântuit; Evrei 11 ne spune însă că sfinții vechi-testamentari au fost mântuiți prin credință.”

„Ca împlinire a versetului din Isaia 53:12, Isus a fost crucificat împreună cu doi criminali și a mijlocit pentru răufăcători. Batjocura a împlinit Psalmul 22:6-8, și băutura ce I-a fost oferită a împlinit Psalmul 69:21. Lumina și întunericul ne amintesc de Psalmul 22:1-2, iar strigătul din versetul 46 împlinește Psalmul 31:5.”

Isaia 53:12
De aceea Îi voi da partea Lui la un loc cu cei mari, și va împărți prada cu cei puternici, pentru că S-a dat pe Sine însuși la moarte și a fost pus în numărul celor fărădelege, pentru că a purtat păcatele multora și S-a rugat pentru cei vinovați.

Psalmul 22:6-8
Dar eu sînt vierme, nu om, am ajuns de ocara oamenilor și disprețuit de popor. Toți cei ce mă văd își bat joc de mine, își deschid gura, dau din cap și zic: „S-a încrezut în Domnul! Să-l mîntuiască Domnul, să-l izbăvească, fiindcă-l iubește!”

Psalmul 69:21
Ei îmi pun fiere în mîncare și, cînd mi-e sete, îmi dau să beau oțet.

Psalmul 22:1-2
Dumnezeule! Dumnezeule! Pentru ce m-ai părăsit, și pentru ce Te depărtezi fără să-mi ajuți și fără s-asculți plîngerile mele? Strig ziua, Dumnezeule, și nu-mi răspunzi: strig și noaptea, și tot n-am odihnă.

Psalmul 31:5
În mîinile Tale îmi încredințez duhul: Tu mă vei izbăvi, Doamne, Dumnezeule adevărate!

“Primele trei evanghelii sunt numite ‘evangheliile sinoptice’; denumire provenită din cuvântul grecesc care înseamnă ‘a vedea împreună’. Matei, Marcu și Luca toți văd viața lui Cristos în mod asemănător, fiecare făcând propriile lui sublinieri.

– Matei Îl portretizează pe Cristos ca Împăratul evreilor.
– Marcu Îl arată pe Cristos ca fiind Robul lui Dumnezeu și scrie romanilor.
– Luca Îl vede pe Cristos ca Fiul Omului, scriind grecilor.
– Ioan Îl prezintă pe Cristos ca Fiul lui Dumnezeu și scrie întregii lumi.

În timp ce primele trei evanghelii se ocupă în principal de evenimentele din viața lui Cristos, Ioan este preocupat de semnificația spirituală a acestor evenimente. El merge mai adânc și prezintă adevăruri care nu au fost accentuate de celelalte evanghelii. De exemplu, toate cele patru evanghelii relatează hrănirea celor 5000, dar numai Ioan redă măreața predică despre Pâinea vieții (In. 6), care explică semnificația minunii. Tocmai de aceea, Ioan folosește cuvântul ‘semn’ în loc de ‘minune’, deoarece ‘semn’ este o minune cu mesaj.”

“Ioan 14 se încheie cu: ‘Sculați-vă, haidem să plecăm de aici!’, ceea ce sugerează că următoarele două capitole s-ar putea să fie relatarea celor spuse în drum spre grădină. Probabil că Cristos și ucenicii treceau prin ceva vii sau pe lângă decorațiunile de vie aurie ale Templului, cțnd El a făcut analogia cu vița și mlădițele. Capitolul acesta [15] se împarte în trei secțiuni: o pildă (v. 1-11), o poruncă (v. 12-17) și un avertisment (v. 18-27).”

O zi de dedicare (Ioan 21:18-25)
“Există o enormă diferență între calitatea de fiu (a fi mântuit) și ucenicie (urmarea Domnului). Nu toți creștinii sunt ucenici. Când Petru a păcătuit, el nu și-a pierdut calitatea de fiu, dar și-a pierdut ucenicia. Din acest motiv Cristos Și-a repetat chemarea: ‘Urmează-Mă’. Cristos îl confruntă pe Petru și cu crucea (v.18), indicând faptul că Petru va fi el însuși crucificat într-o zi. (Vezi 2 Pt. 1:12-14) Înainte de a-L putea urma pe Cristos, trebuie să ne luăm crucea. Ținând cont de faptul că mai devreme Petru a încercat să-L oprească pe Cristos din drumul spre cruce, porunca aceasta primește o cu totul nouă semnificație (Mt. 16:21-28).”

„Romani este prima dintre cele trei scrisori din Noul Testament care au ca bază un verset din Scriptură – Habacuc 2:4: ‘Cel neprihănit va trăi prin credință.’ Versetul acesta îl regăsim în Romani 1:17 (tema cărții Romani este cel neprihănit), Galateni 3:11 (tema cărții Galateni este cum va trăi cel neprihănit) și Evrei 10:38 (tema cărții Evrei este trăirea prin credință).”

“Pavel a avut două scopuri majore când a scris 1 Corinteni: (1) pentru a mustra creștinii din Corint pentru păcatele flagrante pe care le-au permis în biserică (1-6); și (2) pentru a răspunde la întrebările lor cu privire la viața și doctrina creștină. El a aflat despre păcat de la ai Cloei (1:11) și de la Stefana, Fortunat și Ahaic (16:17). Propria vizită pe care a făcut-o din Efes i-a oferit informații directe despre dezbinările și disputele bisericii. Nicio epistolă din Noul Testament nu dezbate atât de profund problemele bisericii locale și probabil că nicio epistolă nu este mai neglijată astăzi ca aceasta.”

“Epistola către galateni este cuvântul lui Dumnezeu cel mai vehement împotriva legalismului. Cărnii îi place să facă lucruri religioase – să celebreze zile sfinte, să practice ritualuri, să încerce să facă fapte bune pentru Dumnezeu. Multe sisteme religioase de astăzi amestecă harul cu legea și prezintă o cale denaturată, confuză a mântuirii, care de fapt este o robie (Gal. 2:4; 4:9; 5:1). Ținerea Sabatului, legile alimentare, o preoție pământească, zile sfinte, reguli care trebuie respectate – toate sunt anihilate în Galateni și înlocuite cu glorioasa libertate a credinciosului, prin credința în Cristos!”

Publicitate