Am primit astăzi un comentariu pentru blogul Biserici Evanghelice, pe care nu l-am aprobat acolo, dar pe care îl consider taman potrivit pentru blogul România Evanghelică:
Dorim să vă anunţăm că anul trecut a apărut la editura Scriptum din Oradea o carte de teologie liberală, scrisă de Steve Chalke – „Mesajul pierdut al lui Isus”
Cartea lui Steve Chalke transformă mântuirea lui Isus într-un mesaj politic şi social, negând multe doctrine biblice. Nu văd cum ar putea un evanghelic să recomande această carte altor creştini. Din păcate, Editura Scriptum nu a avertizat asupra faptului că această carte este una periculoasă.
Contează şi faptul că această carte este recomandată de N.T. Wright, un teolog care nu este evanghelic, care neagă doctrinele evanghelice, un teolog cu multe trăsături liberale. Erudiţia lui nu înseamnă mare lucru, dacă lucrurile stau în felul acesta.
Învăţătura cărţii lui Chalke nu reprezintă mesajul Isus pe care l-a pierdut biserica, ci reprezintă o îndepărtare de învăţătura evanghelică.
Steve Chalke a studiat la Spurgeon College în Londra şi a fost un pastor baptist, dar s-a îndepărtat tot mai mult de învăţăturile evanghelice. E ceea ce Biblia numeşte clar apostazie.
Editura Scriptum publică, după câte ştiu, prima carte de teologie liberală care a apărut într-o editură evanghelică din România. Nu avertizează asupra conţinutului otrăvitor al cărţii şi o lansează în rândul credincioşilor, care pot fi duşi în rătăcire. Mă întreb dacă cei de la editura Scriptum sunt de acord cu mesajul acestei cărţi sau nu.
Chalke redefineşte acel „mesaj transformator al lui Isus” într-unul social-politic socialist? Oare concepţia lui Chalke despre păcat nu trage un semnal de alarmă?
Chalke neagă doctrina păcatului originar, neagă doctrina ispăşirii lui Isus, a jertfei substitutive, neagă mânia lui Dumnezeu împotriva păcatului.
Oamenii sunt buni înaintea lui Dumnezeu, Isus caută această bunătate în oameni. Pocăinţa şi naşterea din nou sunt redefinite şi nu au nimic în comun cu învăţătura scripturală. În fond, Isus al lui Chalke este, în mod evident, pentru cine citeşte cartea cu atenţie un Gandhi sau un Martin Luther King, un revoluţionar politic şi social care aduce o revoluţie non-violentă pentru „binecuvântarea” celor marginalizaţi.
Se pare că, în curând, vom avea în România, în bisericile noastre, pastori şi profesori liberali, edituri liberale. Probabil că iniţiativa editurii Scriptum este primul pas înspre aceasta.
Florin Moţiu
Iată care a fost răspunsul meu (adică întrebări):
Am o droaie de întrebări.
1. Pe cine doriţi să anunţaţi?
2. De ce aţi pus un astfel de comentariu la Biserica din Tg-Jiu?
3. De ce aţi pus un astfel de comentariu pe blogul Biserici Evanghelice (care nu este un blog de dezbateri, ci un repertoar cu poze)?
4. De ce nu-i întrebaţi pe cei de la Scriptum dacă sînt de acord cu mesajul cărţii?
5. De ce nu luaţi în calcul atîtea alte cărţi pe care le-a editat Scriptum? (De ce trageţi concluzii atît de dure la adresa Editurii Scriptum avînd în vedere o singură carte? Dacă aţi trage un pîrţ în public v-ar plăcea să fiţi etichetat căcăcios?)
6. Scrieţi: „Se pare că, în curând, vom avea în România, în bisericile noastre, pastori şi profesori liberali, edituri liberale. Probabil că iniţiativa editurii Scriptum este primul pas înspre aceasta.”
WOW! Va să zică încă nu aveam pînă acum liberali în România… Eu tot întreb de cîţiva ani: Unde sînt liberalii ăştia care au pătruns în România? Că tot sîntem avertizaţi de unii ca dvs…
7. De ce nu scrieţi un articol (serios) pe tema asta şi să-l trimiteţi spre publicare unei reviste. De exemplu, eu aş fi interesat să public un astfel de articol în revista electronică confesional@, pe care o editez de 6 ani şi jumătate, cum sînt interesat şi de subiectul acesta, fie şi doar despre carte, dar MAI ALES despre aşa-zişii liberali din România!
http://confesionala.ro/confesionala.php
De ce nu propuneţi comentariul acesta (sau altul, mai elaborat) pe blogul România Evanghelică?
https://romaniaevanghelica.wordpress.com
Eu îl voi aproba (dar şi voi pune întrebările pe care le-am pus aici).
Alin Cristea
https://romaniaevanghelica.wordpress.com/alin-cristea
No acum, stimaţi cititori, ghiciţi ce întrebare a mea a fost folosită ca pretext pentru a mi se refuza conversaţia…
Romania Evanghelica 
14 decembrie 2008 la 17:04
Am primit acelaşi comentariu pe blogul meu, deoarece am scris o recenzie favorabilă acestei cărţi în urmă cu ceva timp.
Eu nu am aşa de multe întrebări faţă de autorul comentariului, însă aştept să-şi susţină afirmaţiile, atât vizavi de Chalke cât şi faţă de N.T.Wright. Aşa cum spuneam şi în răspunsul meu, reacţiile faţă de cartea lui Chalke sunt întârziate în Ro, la fel cum poate sunt (dacă sunt?) şi cele faţă de cartea lui N.T.Wright, „Mesia”, care a apărut anul trecut la editura Aqua Forte. Din fericire am cartea lui Chalke la mine, aşa că am putea dialoga. Aştept să primesc şi cartea lui N.T.Wright.
Ceea ce am înţeles din mesajul lui Chalke nu este faptul că „Isus al lui Chalke este, în mod evident, pentru cine citeşte cartea cu atenţie un Gandhi sau un Martin Luther King, un revoluţionar politic şi social care aduce o revoluţie non-violentă pentru „binecuvântarea” celor marginalizaţi”, ci faptul că oameni ca Gandhi sau Martin Luther King au înţeles mai bine mesajul lui Isus decât unii dintre creştinii contemporani. Aduceţi-vă aminte de lecţiile de creştinism pe care i le dădea Gandhi prietenului său, rev. Charlie Andrews.
14 decembrie 2008 la 17:06
Şi… sunt convins că întrebarea numărul 5 a fost folosită drept pretext pentru refuzarea conversaţiei.
14 decembrie 2008 la 18:37
Bingo!
Mai exact, nu întrebarea în sine, cît… paranteza. :)
Recunosc, cum spuneam şi altădată, că nu irosesc astfel de ocazii, pentru a le da de lucru celor care, ocupîndu-se, peste măsură, cu cuvinte (şi prejudecăţi – nici măcar un pîrţ nu mai poţi da în public?), nu au de a face prea mult cu IDEI; iar eu, în timpul ăsta, mă răsfăţ cu IDEI, împreună cu cei care le caută.
Dar mai aveam la întrebări…
Întîmplare să fie oare faptul că abia acum, în decembrie 2008, la o săptămînă de la deschiderea Librăriei Scriptum, să fi apărut în spaţiul public mesajul ăsta (denigrator) despre cartea apărută anul trecut în luna mai?
Oare de ce nu apare nici un citat din carte care să ne sugereze că avertizarea despre apostazie (sic!) e legitimă?
De ce este „pîrît” numai N.T. Wright, nu şi ceilalţi care recomandă cartea?
Întrebare întrebăcioasă: Cei care nu sînt evanghelici (ca orientare confesională) sînt apostaţi?
Richard Wurmbrand, luteranul? Maica Tereza, catolica – o fi putrezind prin iad?
15 decembrie 2008 la 14:59
Acum, realist vorbind, cartea lui Chalke este interesanta dintr-un anumit punct de vedere. Vezi, de pilda, explicatiile vis a vis de predica de pe munte. Asta insa nu cred ca ne da dreptul sa ii punem pe spate eticheta liberal.
S-ar putea ca cititorul care a facut afirmatiile de mai sus sa fie unul dintre cei care cred ca liberali sunt cei care poarta cercei si nu vin cu batic la biserica.
15 decembrie 2008 la 18:42
Aoleu, teamă mi-e că-i plin la pocăiţi de-ăştia care lipesc etichete pe neve. (Încît cei care chiar sînt competenţi să pună etichete – din punct de vedere teologic, muzical, literar, financiar, pastoral etc. – nu mai sînt luaţi în seamă.)
Problema nu e doar că omul a etichetat o carte, problema e că omul etichetează oameni. Pe cei care au altă opinie decît el (în cazul în care are, eu presupun că i s-a băgat pe gît, la fel cum au înghiţit hapul ideologic, la alegerile americane, şi evanghelicii români din State nu doar degrabă „conservaţi” ci şi degrabă vărsătorii de sînge nerepublican) e gata să-i cazeze direct în iad.
Eu nu mi-am încheiat defel lista de întrebări care mi-au apărut o dată cu ocazia asta (total nepotrivită pentru decembrie, de ce nu o fi aşteptat omul pînă în ianuarie?)
Cel mai puternic argument însă, pentru mine, este faptul că nu doreşte să converseze. Şi, trecînd peste idiosincrazii şi simpatii forţate, toţi avem de pierdut din asta: se mai duce o ocazie de dezbatere, sau măcar de reluat, în româneşte, pe cea din 2005 – Tibi Pop îmi spunea că atunci a avut loc dezbaterea în Marea Britanie.
Eticheta de „liberal” e folosită ca un babau de unii pentru a-i demoniza pe nerepublicani şi pe cei care, în spaţiul confesional evanghelic, au manifestări diferite de ceea ce consideră ei a fi CALEA.
Eu sînt interesat să ştiu ce fel de carte este aceasta în discuţie, dar nu îmi aduc aminte să fi citit vreo recenzie. De fapt, în România evanghelică ducem lipsă de recenzii. Şi, dacă nu sînt recenzii, atunci, la urma urmei, despre ce vorbim? Doar despre un fel de babau.
Asta e vechea noastră problemă, a neoprotestanţilor: avem nevoie de o etichetă negativă pusă altora în raport cu care să ne definim noi în mod pozitiv.
Mda, e mai lung, şi mai greu, drumul definirii pozitive (fără reflexe antagonice la tot pasul).
Iar faptul că se încearcă discreditarea editurii Scriptum m-a dezgustat de-a binelea. Plus că cică asistăm la ofensiva liberală. Care o fi aia, tot întreb de cîţiva ani…
15 decembrie 2008 la 22:05
Problema definirii pozitive a fost dezideratul citorva oameni importanti din sfera neoprotestanta, dar probabil ca generatiile actuale manifesta un interesul deosebit de scazut pentru regindirea lucrurilor si prefera sa mentina traditionala si paguboasa definire prin antiteza …
Ca sa mentionez o ocazie ratata de dezbatere pe subiect: aparitia Manifestului Evanghelic, soldat doar cu preluare si eventual traducere in limba romana.
Cit despre folosirea etichetei de ‘liberal’, ma uimeste cit de repede este aplicata in sfera neoprotestanta pentru a anatemiza pe cineva in numele unei false religiozitati; probabil ca oamenii nu-si dau seama ca anatemizarea cuiva ca ‘liberal’ este adesea la fel de gratuita si evident mai grava decit eticheta de ‘cacacios’.
15 decembrie 2008 la 23:13
[…] ca John Piper, J.I.Packer, N.T.Wright şi alţii. De asemenea, m-aş bucura, aşa cum spunea si Alin Cristea, parafrazat, să transformăm această ocazie într-o dezbatere şi nu într-o demonizare a […]
16 decembrie 2008 la 11:55
Doresc sa specific faptul ca nu am scris articolul meu de avertizare cu privire la cartea lui Steve Chalke din cauza ca as fi avut ceva cu Editura Scriptum. Abia acum am descoperit cartea lui Steve Chalke si am luat atitudine. Acest lucru nu are de a face nimic cu deschiderea librariei. As fi semnalat pericolul cartii indiferent care editura evanghelica ar fi publicat-o.
A atrage atentia asupra unei carti facute disponibila publicului larg inseamna denigrare? De cand?
Am atras atentia asupra lui N.T Wright ca raspuns la articolul lui Tibi Pop, care s-a referit la el doar.
Observ din comentariile de mai sus ca nu se intelege ceea ce inseamna teolog liberal. Nu e totuna a recunoaste ca cineva e liberal (daca e) si a arunca tot felul de calificative asupra altora.
Cred in continuare ca e necesar sa se avertizeze cu privire la invatatura falsa. Si cred ca editura Scriptum a grest publicand cartea, fara sa averizeze cu privire la pericolil invataturii ei.
Dar ma si intreb, citind comentariile de mai sus, oare cate dintre ele au fost facute intr-o atitudine de frica de Domnul?
16 decembrie 2008 la 14:10
Astfel de comentarii (precum cel de avertizare) iscă o droaie de întrebări – deja am pus destule.
Dar o astfel de ocazie poate genera şi întrebări mai generale. Iată că prima a şi apărut: Ce înseamnă teolog liberal?
Şi încă una: „A atrage atenţia asupra unei cărţi făcute disponibilă publicului larg înseamnă denigrare?”
În spiritul acestei întrebări, întreb şi eu: A atrage atenţia asupra unui comentariu făcut disponibil publicului larg înseamnă ce????
Păi nu e aşa simplu de evaluat o carte, precum nu e simplu de evaluat un comentariu (şi contextul în care a apărut). De aceea avem nevoie de informaţii corecte şi, dacă se poate, de comentarii din perspective diferite.
O altă întrebare generală ar fi: Cine ar trebui oare să evalueze astfel de cărţi? Cine ar trebui să eticheteze o „învăţătură falsă”?
Nu păstorii? Nu profesorii de teologie?
Articolul ăsta de avertizare a fost trimis păstorilor si profesorilor de teologie de la Bucureşti şi Oradea?
Deja încep să rîd, de fapt, gîndindu-mă ce mai aşteptări am. Păi ăştia sînt ocupaţi cu atîtea alte lucruri decît să intre în dezbateri teologice PUBLICE.
Am şi eu o avertizare: cărţi cu învţătură falsă au fost, sînt şi vor fi. Unde sînt avertizările la adresa altor cărţi? Şi a altor edituri? Şi a unor biserici? Şi a unor practici religioase îndoielnice?
16 decembrie 2008 la 17:09
Florin,
nu ma transform in apologetul lui Chalke am si eu cateva observatii de facut. Doar ca facand caracterizari precum cea care a generat discutia actuala nu face decat sa arunce o oarece lumina negativa asupra capacitatii de a citi in mod critic. Iata o mostra de text care se doreste a fi o avertizare: „Învăţătura cărţii lui Chalke nu reprezintă mesajul Isus pe care l-a pierdut biserica, ci reprezintă o îndepărtare de învăţătura evanghelică.”
Care este invatatura lui Chalke? care sunt acele elemente care duc la indepartarea de credinta evanghelica?
Poate ca dacai ai fi semnala acele elemente nu ar mai fi aparut discutii precum cele despre care te plangi.
Apoi, ai gasit texte in care Chalke neaga Invierea, nasterea din fecioara, minunile, inspiratia divina a Scripturii? Sau ai auzit ca este liberal?
PS.
Femeile care nu poarta batic sunt liberale?
:)
16 decembrie 2008 la 17:25
Da, articolul a fost trimis profesorilor de la Univ Emanuel din Oradea, mai multor pastori, cat si editurii Scriptum.
17 decembrie 2008 la 00:54
Am gasit doua link-uri care ajuta, poate, la intelegerea disputei generate de cartea lui Chalke si Mann in Marea Britanie si mai de curand in SUA:
1. Un articol concis scris de Jonathan Raine, student la teologie in UK, despre cum e vazuta substitutia penala in relatie cu alte modele ale ispasirii, incluzand pozitia lui Chalke si a criticilor sai. Raine concluzioneaza cu o vedere caleidoscopica asupra ispasirii in care nici un model nu descrie exhaustiv ce s-a intamplat la Cruce, ci este doar o fateta a unei realitati care depaseste intelegerea omului.
How Far is Penal Substitution Compatible with Other Models of the Atonement?
http://theprognosis.files.wordpress.com/2008/04/how-far-is-penal-substitution-compatible-with-other-models-of-the-atonement.doc
2. O analiza (in mai multe postari) a dezbaterii, pe blogul lui Adrian Warnock. Warnock prezinta raspunsul diferitelor parti, situandu-se pe o linie evanghelica reformata americana (Charles Hodge, J.I. Packer, John Piper) unde invatatura substitutiei penale primeaza in fata altor explicatii sau chiar le exclude.
THE ATONEMENT DEBATE – Steve Chalke’s Further Arguments Against Penal Substitution
http://adrianwarnock.com/2008/11/atonement-debate-steve-chalkes-further.html
17 decembrie 2008 la 11:01
Pot sa inteleg faptul ca unele din reactiile d-voastra, a celor care au scris pe acest blog, se poate datora faptului ca articolul impotriva lui Chalke a fost scris de cineva necunoscut si atat de putin important. Ca timp de un an nu a criticat nimeni cartea. Si, mai ales, ca nu a criticat-o vreun lider al Uniunii, vreun pastor important sau vreun teolog cunoscut.
In masura in care vreunul din acestia au stiut despre carte si au cunoscut-o, eu zic ca e un faliment ca s-a ajuns la controversa atat de tarziu, daca e adevarat ce am scris eu despre ea.
Observ ca, deocamdata, controversa, se concentreaza pe doctrina ispasirii la Chalke. Consider ca e un lucru pozitiv faptul ca unii incep sa caute raspunsuri. Si eu am inceput sa citesc aceasta carte din cauza ca am auzit cate ceva despre teoria lui Chalke despre ispasire. Dar am descoperit ca invatatura lui e problematica in multe alte domenii, dintre care pe unele le-am amimtit in articolul de inceput.
Bineinteles ca am de gand sa scriu un articol in care sa analizez fiecare dintre invataturile lui Chalke din carte pe care le consider ne-evanghelice. Si materialul meu am de gand sa il pun pe internet, probabil in a doua jumatate a lunii ianuarie. Pana atunci, repet, e bine ca se discuta despre ispasire.
As mai adauga o dorinta: ca cei care participa in aceasta dezbatere sa manifeste respect. Batjocura si ironia nu cred isi au locul.
Daca veti reciti mai la rece articolul meu de la inceput, veti vedea ca nu am adus injurii nici autorului cartii, nici editurii, ci am atacat doar invatatura cartii. Si am considerat ca editura a gresit publicand-o. Da, acuzele sunt grave. Si eu consider ca sunt adevarate. A demasca o invatatura ca fiind gresita si periculoasa nu e acelasi lucru cu a atribui pe nedrept anumite lucruri.
Scopul meu a fost pazirea bisericii lui Hristos de ceea ce am considerat a fi invatatura gresita.
Sper ca cei care participa la aceasta dezbatere sa fie onesti in cautarea adevarului, intr-o dezbatere cu privire la o problema atat de serioasa.
17 decembrie 2008 la 11:33
Domnule Florin Moţiu,
Dacă aveaţi de gînd să propuneţi un material, despre cartea în discuţie, ÎN A DOUA JUMĂTATE A LUNII IANUARIE, de ce nu aţi aşteptat pînă atunci şi ne-aţi bîzîit cu avertizarea dvs. acum, în decembrie, cînd mult mai bine ar fi fost să ne focalizăm pe atmosfera de sărbătoare şi să fim atenţi la evenimentele din mediul evanghelic care se desfăşoară în această perioadă?
Spuneţi: „Nu am adus injurii nici autorului cărţii, nici editurii, ci am atacat doar învăţătura cărţii.”
Păi nu e chiar aşa, din moment ce veţi ataca învăţătura cărţii abia ÎN A DOUA JUMĂTATE A LUNII IANUARIE.
Astfel stînd lucrurile, de ce nu am primi cu ironie (şi suspiciune) demersul dvs.?
De fapt Tibi Pop este cel care a scris cîte ceva despre chestiunea de dezbătut.
Iar intervenţia lui Marcel Cosma e, precum se vede, competentă şi oportună.
Aşadar, înainte de a demara o dezbatere în România (vast program!), de ce să nu vedem în ce a constat dezbaterea în Marea Britanie şi apoi în SUA?
Subliniez faptul că nu dvs. aţi generat o astfel de discuţie, ci eu am generat-o publicînd comentariul dvs. pe care l-aţi propus pe blogul Biserici Evanghelice (!). Pentru dezbatere e nevoie de un spaţiu public unde să aibă loc dezbaterea. Ori nu dvs. aţi creat spaţiul, ci eu (cu multă trudă pînă acum).
De asemenea, nu uitaţi că prezenţa în spaţiul public înseamnă altceva decît studiul biblic de duminică dimineaţă de la biserică. Acolo, de obicei, unul vorbeşte şi ceilalţi ascultă (ceea nu cred că e bine, de obicei). Parametrii spaţiului public sînt de altă natură şi implică inclusiv ironia (care, desigur, e cu totul altceva, decît batjocura).
Vă propun să strîngeţi din dinţi şi să vă întăriţi inima, dacă vreţi să participaţi la dezbateri în spaţiul public. Poate că ne e de folos să ne gîndim, cu această ocazie, şi la următorul aspect al vieţii de creştin: Dacă nu suportăm nici măcar ironia (pe drept, uneori), atunci cum vom suporta lucrurile neadevărate care se spun despre noi, darămite să ne bucurăm?
Resping ideea pe care aţi exprimat-o la început: „Pot sa inteleg faptul ca unele din reactiile d-voastra, a celor care au scris pe acest blog, se poate datora faptului ca articolul impotriva lui Chalke a fost scris de cineva necunoscut si atat de putin important.”
Eu v-am acordat atenţie, fie şi măcar pentru faptul că mă interesează acest subiect, dar şi pentru că aţi atins cîteva chestiuni referitoare la spaţiul confesional evanghelic care merită a fi dezbătute – nu mă refer acum la cartea în discuţie, ci la reflexele pe care le avem ca evanghelici.
Şi nu uitaţi că am pus o droaie de întrebări. Asta înseamnă, totuşi, ceva efort.
Citiţi şi dvs. la rece.
17 decembrie 2008 la 13:22
Frate Alin,
nu am de gand sa neg faptul ca d-voastra ati facut publica aceasta dezbatere. Modul in care ati facut-o, spiritul discutiei, lasa de dorit.
Observ ca nici acum nu renuntati la acest spirit.
De aceea nu voi mai interveni pe pagina d-voastra.
18 decembrie 2008 la 00:05
Imi cer scuze ca intervin atit de tirziu in aceasta discutie, dar abia acum am aflat despre aceasta poveste.
Ma intii ma bucur sa aflu de traducerea romaneasca a cartii lui Chalke, care a stirnit, pe buna dreptate, dezbateri serioase dupa aparitia ei, mai ales in spatiul britanic. Felicitari Editurii Scriptum. O voi comanda imediat ce pot.
In al doilea rind, nu-l cunosc pe domnul Florin Motiu, dar modul in care acesta incearca sa demonizeze, fara nici un fel de argumente, doi autori absolut respectabili, mi se pare absolut ridicol si, de asemenea, totalmente anacronic.
De asemenea, nu sunt la curent cu competentele teologice ale acestui domn, dar modul extrem de superficial si speculativ in care lipeste etichete pe niste autori de valoare recunoscuta mi se pare ca-l descalifica complet pentru o discutie serioasa.
Aceasta marota a liberalismului a fost folosita ca o arma politica cu ocazia ultimelor alegeri la Uniunea baptista si se constituie intr-o moneda de schimb in pertractarile financiare cu Conventia de sud ale unora dintre liderii baptisti. Acest lucru, sunt sigur, nu mira pe nimeni in penibilul desavirsit al scenei eclesiale balcanice.
A vintura insa in continuare asemenea sperietori si a initia vinatori de vrajitoare liberale in secolul al XXI-lea mi se pare complet deplasat. Cu totul altceva ar fi fost daca domnul Motiu facea acest lucru nu la noi, ci in vest, si nu acum ci in secolul al XIX-lea sau in prima parte a secolului al XX-lea.
Din fericire, si nu datorita celor ca Florin Motiu, ci mai ales din pricina conservatorismului biblic ortodox, Romania a fost scutita de a trece prin criza liberala si sunt sigur ca nici nu va avea parte de asa ceva, deoarece, slava Domnului, atit liberalismul, cit si fundamentalismul, sunt deja desuete.
Cu totul altele sunt dezbaterile teologice ale acestui secol.
Daca insa unii prefera, din diverse pricini si cu felurite agende, mai mult sau mai putin ascunse, sa ramina la discutiile rasuflate ale secolului trecut, ce putem sa le facem? Atita pot, atita fac. Dumnezeu cu mila!
18 decembrie 2008 la 11:39
Nu e deloc tîrzie intervenţia dvs., vă mulţumesc pentru precizările dvs., care ne deschid şi mai mult apetitul pentru această dezbatere. Şi, bineînţeles, ne fac să recunoaştem cît de puţin informaţi sîntem.
Regret şi eu modul superficial şi speculativ de abordare a chestiunii, care scurtcircuitează posibilele dezbateri, fie şi doar pe un blog.
20 ianuarie 2009 la 00:46
[…] se mai termină? şi apoi trec mai departe. Când însă am auzit că tocmai această carte a fost acuzată de liberalism, am devenit foarte curios. Îi ştiu pe cei care conduc editura, ştiu cam ce cărţi au scos. Dar […]