O scrisoare pierdută

Iată mai jos o scrisoare care s-a pierdut – nu mai apare pe blogul unde a fost afișată.

Nu sînt interesat deocamdată să acord atenție acestei scrisori, dar conține anumite chestiuni care ar merita dezbătute. Și, desigur, clarificate.

SCRISOARE DESCHISA…
from rodicabotan.blogspot.com by Rodica Botan

Dragi blogari…

Cind am inceput pentru prima data sa scriu pe blog, m-am gindit cu multa bucurie ca am sa pot sa transmit un gind bun, un sfat, sa intind o mina, sa mingai un obraz, chiar daca nu cu mina dar sa las ca vorbele ce le scriu, ideile, gindurile, sa faca o lucrare buna. Am stiut ca fiecare om scrie in dreptul lui si parca ne-am si ales fiecare pe cine sa citim…si am fost alesi si noi de unii cititori care iubesc stilul sau mesajele pe care le punem pe blog. Am facut prieteni, ne-am facut uneori si dusmani…

Avem pe internet tot felul de bloguri. Blogarii te anunta ca ei sint autorii articolelor ce le scriu, ca poti sa te imprumuti sau nu cu ceea ce scriu ei…si fiecare se oglindeste personal in blogul lui. Am insa o problema cu un blog…”Romania Evanghelica”. Numele acestui blog ar parea sa reprezinte o organizatie evanghelica romaneasca. In spatele lui insa este un singur om . N-ar fi mare lucru daca blogul ar face doar un inventar al blogurilor crestine neoprotestante de pe net, sau daca ar da anunturi despre institutii, biserici, grupari religioase. Durerea este insa ca acest blog si-a luat de unul singur dreptul sa ne critice , sa ne mustre, sa vorbeasca cu dispret tot ceea ce persoanei din spatele titlului respectiv i se pare potrivit. Si cu cita autoritate inca…este absolut jenant, daca n-ar fi comic…Dar in realitate este trist si creaza situatii penibile . Citind cele scrise ai zice ca autorul “Romaniei Evanghelice” are o autoritate fata de acesti oameni si ma intreb cind si cine i-a dat-o?

Vocabularul este nepotrivit si atitudinea este iesita din comun; pastorii sint numiti lasi daca nu se coboara la nivelul discutiilor pe care autorul cu insistenta le creaza. Va spun exact de ce m-am pomenit eu a scrie; pentruca in functia mea de “novice” cum m-a numit Alin Cristea, autorul acestui blog, n-am ce pierde si n-am nici ce cistiga. Mi s-a parut absolut intolerabil insa felul cum vorbeste cu sau despre unii pastori, invatatori sau chiar credinciosi simplii care indraznesc sa lase vreun comment pe vreun blog pe unde umbla el…si aria lui de extindere este destul de mare.

Nu stiu cum as face dar…din “Romania Evanghelica” a lui Alin Cristea, as fi onorata sa nu fac parte…L-as ruga pe dumnealui sa ma treaca cu vederea daca e posibil si daca mai sint si alti blogari care simt la fel ca si mine…hai sa facem o lista cu blogurile care nu vor sa fie parte din lista lui Alin…

Lista este deschisa pentru o vreme si am s-o afisez. Poate va citi-o si Alin. Sper!!!

Un răspuns to “O scrisoare pierdută”

  1. Rodica Botan Says:

    Drept sa spun…mi-i s-a cam taiat curajul aseara…am avut ceva indoieli… dupa ce m-am dus la culcare, si …mi-am zis ca nu-s sigura daca vreau sau nu sa-mi fac scrisoarea publica, nu de alta dar as putea sa cer personal sa ma scoti din evidentele tale fara sa-i intreb si pe altii.

    Asa ca m-am reitors la computer si am luat articolul jos pina dimineata…mi-am zis eu, cind mi-i s-or mai limpezi gindurile. Dar acuma ca tot a ajuns scrisoarea la tine, fa-mi te rog hatirul si nu-mi mai socoti blogul printre boabele tale evanghelice…te rog.

    Dupa cite o discutie cu tine ma simt tot atit de bine ca si cum as calatorii intr-un autobuz plin, plin de oameni si la destinatie trebuie neaparat sa-mi fac inventarul sa vad daca nu m-am pierdut pe drum…

    Cu multa recunostinta…

Lasă un comentariu