Almanah MESAJ 2010

Almanah MESAJ 2010 – singura publicație de acest gen a creștinilor evanghelici români, coordonator: Iosif Ștefănuți, Editura Carmel Print, 2009, 233 pag., hîrtie lucioasă, 90 de imagini color, 30 lei

Pentru comenzi sau informații: brailamedicalclinic@yahoo.com

Tel. 0733.052.090

Vezi CUPRINS: Almanah MESAJ 2010

Mihai Ciucă: După douăzeci de ani

“În primul rând, Biserica a falimentat în a-și spăla acele haine murdărite pe vechiul regim. S-a considerat că se poate merge înainte fără probleme, dar pur și simplu nu se poate. Până la urmă s-a coborât în penibil, cu deconspirări făcute pe Internet și cu analize făcute de persoane total necalificate pentru așa ceva.”

“Odată ratată această țintă, Biserica a ratat și încadrarea corectă în cadrul noii societăți românești. […] Care a fost glasul Bisericii din România în privința avorturilor, privatizării, corupției, retrocedării bunurilor confiscate de comuniști, modificării codului civil și a celui penal, studiul evoluției, legalizarea prostituției, elaborării legilor, șamd?”

“Al treilea faliment al Bisericii se referă la incapacitatea de a acționa în unitate, fiindcă acesta a fost spiritul impus de Hristos. La nivel interconfesional, Alianța Evanghelică a devenit un eșec, după un început care a fost foarte promițător. În cadrul cultelor au apărut facțiuni, partide și polarizări care nu au existat pe vremea anterioară lui 1989. Există o detașare crasă față de problema unității, ignorându-se cu desăvârșire.”

Cristi Țepeș: Omagiu pentru Wurmbrand

“Într-una dintre duminici, a intrat într-o biserică în Boston. Era, de data aceasta, episcopaliană. Pastorul bisericii începuse o predică în care mesajul central era critica politicii președintelui Americii. Semăna bine cu ceea ce învățase el însuși altădată la Moscova. Avea să-și dea seama că America era plină de astfel de pastori, ușor de cumpărat și ușor de păcălit. O excursie în ‘raiul comunist’ sponsorizată din belșug din fondurile speciale, cu vizite la mănăstirile renumite mai mult prin cramele lor decât prin predicarea Cuvântului, urmate de o predică într-una dintre casele de rugăciune neoprotestante de ‘show’, supraaglomerate, vizite condimentate cu plăceri mai mult sau mai puțin vinovate care-i făcea uneori șantajabili până și pe nepoții acestora, îi convinsese de binecuvântările ‘raiului comunist’. […]

După ce a răbdat câteva minute, după ce a trecut de ‘îndelunga răbdare’ și de ‘răbdarea sfinților’ a explodat! După tradiția locală, colecta se făcuse înainte de predică. Nefericită idee. În mijlocul predicii așadar, a trebuit să-l întrerupă pe neinspiratul pastor și să-i ceară banii de la colectă înapoi. Plătise să asculte Cuvântul lui Dumnezeu, nu politică! Scandal… tulburare… dezordine în biserică… a trebuit să fie scos cu forța! Nu venise în America pentru a tăcea. Și nici pentru a-i privi în liniște agonia…”

Emil Bartoș: Mai este relevant astăzi principiul Sola Scriptura?

“În dialogul creștin, mulți presupun că sola Scriptura exclude tradiția sau Biserica. Dar niciun reformator nu a pretins aceasta! Principiul sola Scriptura nu înseamnă că întreg adevărul se găsește în Scriptură sau că Scriptura ar fi singurul mod prin care Dumnezeu a transmis adevărul; nici că fiecare verset biblic este la fel de clar pentru oricine îl citește; nici că Biserica nu poate ajuta în înțelegerea Sfintei Scripturi.”

“Ce distinge criteriul Sola Scriptura în orice vreme este menținerea unui fundament solid în definirea autorității teologice. Este un criteriu obiectiv și sigur. Oricând poți apela la el, oricând te poți baza pe el. Într-o lume a relativismului cultural, sola Scriptura păstrează neștirbită autoritatea Cuvântului. Cultura nu poate afecta autoritatea Cuvântului, din pricina suficienței și clarității Scripturii.”

Radu Gheorghiță: Israelul atunci și acum: O reflecție asupra ființei umane

“Iată deci poziția Paulină cu privire la transformarea ființei umane: Duhul lui Dumnezeu coborât în ființa umană (Gal. 4:6) este Cel ce produce ca rod o viață de credință trăită în dragoste. Aici se află elementul radical pe care Creștinismul îl propune omenirii, o transformare lăuntrică produsă de Duhul lui Dumnezeu, cu rezultate vizibile în exterior: dragostea. Creștinismul nu este o chemare la conformare fariseică la un set de principii etice, o încercare de a trăi într-o lume cu liste de lucruri permise și interzise; dimpotrivă, viața autentică de credință este o aliniere produsă de Duhul Sfânt la cerințele și așteptările lui Dumnezeu. […]

Creștinismul nu este este o religie a exteriorului, cu toate că o vizită în Israel arată în mod, uneori, supărător că această dimensiune nu lipsește. Desigur, este interesant să vizitezi Israelul și să vezi locurile sfinte care comemorează viața și învățăturile Domnului nostru. Adevăratele vestigii ale Creștinismului, însă, ar trebui să să fie nu ziduri, clădiri și edificii religioase, ci vieți schimbate și transformate de Duhul Sfânt al lui Dumnezeu. Un astfel de Israel (Gal. 6:16) îi produce cea mai mare plăcere lui Dumnezeu. Noua Creație (noua Zidire, așa cum sugerează nota de subsol a traducerii Cornilescu) la care Dumnezeu Însuși S-a urnit la lucru odată cu învierea lui Isus este singura realitate capabilă să refacă omul după chipul și asemănarea lui Dumnezeu și să-l transforme după voia Sa într-un om nou.”