Săptămîna Patimilor: Pelagianisme a la Nagyvarad

Iosif Țon și pelagianismul – Așa se numește eseul de 10 pagini al lui Florin Moțiu din Oradea de pe site-ul Predici Reformate.

Nu recomand nimănui să îl citească în Săptămîna Mare.

Dintr-un motiv evident: Are 10 pagini!

Mai bine, în Săptămîna Mare, să citim 10 pagini despre lucrarea măreață a Mîntuitorului.

Un alt motiv pentru care nu recomand lecturarea ÎN această săptămînă are de a face cu faptul că deja a fost semnalat modul suspect în care ființează site-ul pe Internet, de către Dănuț Mănăstireanu în 1 decembrie 2009. Sînt interesante și comentariile unora precum Marius Cruceru, Alex Nădăban, Dănuț Mănăstireanu.

Mai degrabă aș recomanda să se pornească de aici în aventura pătrunderii în jungla conceptelor teologice folosite de Florin Moțiu în cele 10 pagini. Dar după Sărbătorile pascale.

Așa, cel puțin cititorul, de mai multă sau mai puțină bună credință, știe la ce să se aștepte. După înfierarea „cu mînie proletară”, cum punctează Dănuț Mănăstireanu, a unora precum N.T. Wright, Steve Chalke, Rick Warren, adăugarea lui Iosif Țon la meniul inchizitorial nu face decît să augmenteze cu o mirodenie autohtonă ciorba teologică a grupului „Beth ha-midrash”.

Nu mă întrebați ce grup e, sau ce înseamnă, că nu știu. Nici măcar decanul Facultății de teologie baptistă de la Universitatea Emanuel nu știa în 1 decembrie 2009 „cine este în spatele acestui site”.

Oare o fi aflat pînă acum?, mă roade întrebarea.

La fel cum mă roade întrebarea dacă profesorii de teologie baptistă de la București și Oradea vor lumina poporul dacă Iosif Țon e sau nu eretic.

(Punem pariu că nu e?)

Cine o să își ia în serios vocația de teolog pentru a aborda public această chestiune ce ne-a tulburat Săptămîna Mare?

Că tînărul orădean nu se mulțumește doar să facă un exercițiu teologic, ci ajunge la INDICAȚII PREȚIOASE:

„Uniunea Baptistă din România din România ar trebui să se sesizeze și să condamne oficial erezia pelagiană a lui Țon. Acestuia ar trebui să i se interzică să predice în bisericile din cadrul Uniunii, până ce nu își retractează erezia și până nu se pocăiește. Pastorii din Uniune nu ar trebui să aibă voie să își deschidă ușile bisericilor lui Țon până ce acesta nu renunță la erezia lui. Pastorii nu ar trebui să colaboreze cu el și nu ar trebui să participe la conferințele organizate de acesta. Dacă vor continua să o facă, se vor face vinovați de sprijinirea ereziei lui Țon. Iosif Țon nu are nevoie de noi oportunități de predicare în România, ci să înțeleagă eroarea în care a căzut și să se pocăiască!”

Uraaaa! Oradea România! Stima noastră și mîndria!

Dar, oameni buni, să nu credeți cumva că avem de a face doar cu eseul despre Iosif Țon, material prezentat la întîlnirea din 9 martie 2010 a grupului Beth ha-midrash.

Mai sînt încă două:

Erezia lui Pelagius – material prezentat la întîlnirea din 9 februarie 2010 a grupului Beth ha-midrash, care reprezintă un rezumat extins al cărţii lui B.B. Warfield: Augustine and the Pelagian Controversy.

Implicații ale învățăturii lui Pelagius – material prezentat la întîlnirile grupului Beth ha-midrash din 23 februarie și 9 martie 2010, un eseu care are la bibliografie 34 de surse.

Un alt punct de pornire spre universul ăsta pelagianit creat în stil Beth ha-midrash-ist pe malul Crișului Repede îl constituie o postare de pe blogul Trezire spirituală:

Iosif Ton susţine erezia pelagianismului…?!

Aici sînt prezentate pe scurt, în 5 puncte, acuzațiile la adresa lui Iosif Țon, după care citim:

„Direct sau indirect pastorul Iosif Ţon e numit eretic şi nu ştiu la ce altă concluzie s-ar putea ajunge dacă ce s-a scris îi aparţine în forma în care a fost prezentată.”

La ora la care scriu acest articol, deja Iosif Țon și-a precizat poziția: „Nu sunt un pelagianist!”

Răspunsul lui Iosif Țon la „atacul lui Florin Moțiu” se găsește deja pe Internet, împreună cu Prefața cărții în discuție:

http://www.crestinulazi.ro/stiri-evenimente/romania/acuzat-fiindca-doresc-sfintenie-iosif-ton.html

Pe cei de la Trezire spirituală i-am acuzat și îi acuz în continuare de lașitate, întrucît nu-și semnează articolele.

Cînd citim „nu ştiu la ce altă concluzie s-ar putea ajunge” sau alte astfel de formulări în multe articole, nu știm cine e persoana care scrie: Andrei Croitoru sau Mihai Corcea (sau altcineva).

De data aceasta, din comentariul lui Mihai Corcea și al lui Marius Cruceru, putem trage concluzia că Andrei Croitoru a scris articolul.

Așadar, putem porni la studiul pelagianismelor a la Nagyvarad (după Sărbători, recomand din nou) de la ceea ce a înțeles Andrei Croitoru despre ce a înțeles Florin Moțiu despre ce a înțeles Iosif Țon despre pelagianism.

Oare teologii ar muri de plictiseală pe lumea asta dacă nu s-ar băga în tot felul de dispute? – iată o altă întrebare care mă roade.

Azi a apărut pe blogul lașilor Răspunsul lui Iosif Țon către Florin Moțiu, iată postarea inițială care îl conținea (și care a fost modificată ulterior):

În afară de cuvîntul „absolut”, sînt de acord cu verdictul:

Răspunsul lui Iosif Țon este nesatisfăcător, superficial și aproape batjocoritor pentru Florin Moțiu.