„Cazul” Alin Cristea – 1

Articolul lui Dănuț Mănăstireanu a fost publicat de autor pe blogul Persona în 9 septembrie 2009.

La final voi face cîteva comentarii.

Despre barbatie si lasitate intre evanghelici

Numele lui Alin Cristea a circulat mult in ultima vreme, in diverse moduri, pe tastele bloggerilor evanghelici romani.

Unii, probabil nu prea multi, dar nici putini, il apreciaza fara reserve. Altii, destui, dimpotriva, se simt amenintati si deranjati de el, contestindu-l in mod radical. Cei mai multi asista tacuti, fara nici un fel de reactie, la asaltul lansat nu demult impotriva lui de doamna Rodica Botan si de pastorul Doru (Ted) Pope, intre altii, ca si cind acesta ar fi un lucru absolut normal, cind de fapt nu este nicidecum asa, ceea ce voi incerca sa dovedesc prin acest text. Cei doi il considera pe domnul Alin Cristea pur si simplu periculos pentru blogosfera evanghelica si ar dori sa-l reduca la tacere.

Sunt absolute exceptii cei care, precum Marius Cruceru, indraznesc sa-l confrunte frontal pe cel criticat, si acestora Alin nu le face nicicum lupta usoara. Confruntarile dintre cel “patratos” si cel “rotund” au facut adeseoi deliciul blogosferei evanghelice, atunci cind nu ne-au enervat sau exasperat. Caci amindoi au acel caragialesc “simt mostruos” al hiperbolei si al reactiei exagerate, precum si un soi de spirit donquijotesc al confruntarii duse (adeseori in mod absolut inutil) pina in “pinzele albe”. De aceea, amindorura li s-ar potrivi foarte bine titlul “bataiosul”: aem deci, din cind in cind pe “bataiosul patratos” in coltul rosu si pe “bataiosul rotunjos” in coltul albastru, sau invers.

Este destul de evident, pentru toti cei care privesc din afara, ca cei doi nu se prea simpatizeaza, dar, dincolo de loviturile adesea nemiloase pe care si le aplica, exista la amindoi, in aceasta stranie relatie simbiotica, o anume doza de cavalerism, ceea ce nu se poate spune, nicidecum, despre atacurile celor mantionati mai sus asupra lui Alin Cristea.

Marius i se adreseaza “lui” Alin, direct, barbateste,  asa cum este corect intr-o lupta de idei sau intr-o confruntare personala. Ted si Rodica, dimpotriva, vorbesc “despre” Alin, ca si cind acesta ar fi spurcat si nevrednic de mareata lor atentie, desi, in mod paradixal, criticindu-l, fac tocmai opusul a aceea ce intentioneaza. Acesta este, dupa parerea mea, un mod las, necinstiti si profund necrestin de a transa o disputa cu oricini si mai ales cu un crestin.

Desigur, Alin Cristea nu este deloc un tip comod, asa cum trebuie sa recunosc, nu sunt nici eu, ori Marius Cruceru. Ba chiar, as putea adauga, acesta este pentru fiecare dintre noi nu atit un dat al sortii, cit o optiune personala, deliberata, al carei pret am decis sa ni-l asumam in cunostinta de cauza. Iar daca, asa fiind, noi suntem cei totalmente raspunsatori de ceea ce spunem sau facem, felul in care ceilalti reactioneaza la vorbele ori actiunile noastre este in cea mai mare masura responsabilitatea lor. Un crestin matur (caci asta pretindem cu totii ca suntem) nu poate da in mod legitim vina pe Alin (ori pe Danut sau Marius) pentru reactiile sale subcrestine.

Va indemn deci sa ne uitam cu totii, inclusiv eu, Alin sau Marius, si cu atit mai mult Ted si Rodica, in propria ogradam inainte de a incerca sa facem curatenie in bataturile altora.

VA URMA

Comentarii

1. Dănuț Mănăstireanu a pornit seria de articole în care eu eram personajul central cu intenția de a dovedi că asaltul lansat împotriva mea anul trecut de către Rodica Boțan și Doru Ted Pope, între alții, nu e un lucru normal. Una dintre tîmpeniile lui Marius Cruceru a fost să considere această serie o eulogie la adresa mea. Mai mult, a luat legătura în privat cu Dănuț Mănăstireanu, iar aceasta s-a simțit dator să adauge al 5-lea episod.

2. Autorul articolului scrie: „Este destul de evident, pentru toti cei care privesc din afara, ca cei doi nu se prea simpatizeaza.” Am subminat în mai multe rînduri această idee a antipatiei dintre mine și Marius Cruceru. Cîndva, chiar i-am trimis un mesaj lui Marius Cruceru în care îi spuneam că îl simpatizez. Desigur, conceptele de simpatie și antipatie pot fi înțelese în diferite moduri și, mai ales, în diferite grade. Însuși Marius Cruceru a răspîndit în public, pe Internet, ideea că anul trecut noi doi am fi fost prieteni. Am fost obligat să contrazic afirmația lui Marius Cruceru.

3. Acest prim episod stipulează că Alin Cristea, Marius Cruceru, Dănuț Mănăstireanu fac parte din categoria „tipului incomod”. Această afirmație are limitele ei. Ar trebui să o aplicăm la personajele denumite mai sus, nu la persoana lor. În mai multe rînduri, am observat cum unii au preferat să aibă de a face mai degrabă cu persoana decît cu personajul. Această chestiune este una importantă în ceea ce privește spațiul public și importantă pentru vectorii perimetrului în care funcționează mediul confesional evanghelic. Re-prezentarea este un concept din critica postmodernismului care explică destule în ceea ce privește această integrare a persoanei în personaj. Pătrățosu și Rotundu sînt personaje – jocul în care au fost / sînt implicate aceste personaje ar trebui să fie delimitat de viața personală și familială a persoanei lor, ceea ce nu e deloc ușor de realizat.

4. Dănuț Mănăstireanu consideră că „dincolo de loviturile adesea nemiloase pe care si le aplica, exista la amindoi, in aceasta stranie relatie simbiotica, o anume doza de cavalerism”. Expresia „stranie relație simbiotică” este una inspirată, probabil născută din dorința mai tuturora ca stranietatea să nu depășească limite suportabile. Autorul folosește acest exemplu pentru a-l pune în contrast cu demersul „americănos”. În ceea ce mă privește, sînt destul de sceptic față de eficiența cavalerismului pe care îl dorește Dănuț Mănăstireanu mai vizibil în blogosfera evanghelică (el însuși procedînd uneori fără cavalerism). Depinde de miză!

5. „Un crestin matur (caci asta pretindem cu totii ca suntem) nu poate da in mod legitim vina pe Alin (ori pe Danut sau Marius) pentru reactiile sale subcrestine.” – Acest principiu este lucrul cel mai valoros pe care ni-l dăruiește autorul în acest prim episod.