Creștinism păgân? (6)

CREȘTINISM PĂGÂN? O explorare a originilor practicilor bisericii – Frank Viola, George Barna, Editura Kerigma, Oradea, 2010, 311 p.

“Este surprinzător că nicăieri în Noul Testament nu găsim termenii: biserică (ekklesia), templu sau casa lui Dumnezeu întrebuințați cu referire la o clădire. Pentru urechile unui creștin al primului secol, a numi o clădire ekklesia (biserică) ar fi fost ca și cum i-ai spune soției tale ‘condominiu’ sau mamei tale ‘zgârie-nori’!

(Nota 7 – Potrivit Noului Testament, biserica este mireasa lui Hristos, cea mai frumoasă femeie din lume: Ioan 3:29; 2 Corinteni 11:2; Efeseni 5:25-32; Apocalipsa 21:9.)

Prima consemnare a utilizării cuvântului ekklesia cu referire la un loc de întâlnire a creștinilor datează din anul 190 d.Hr. și este atribuită lui Clement din Alexandria (150-215). Clement a fost de asemenea prima persoană care a folosit asocierea de cuvinte ‘mers la biserică’ – sintagmă care ar fi sunat străin în urechea credincioșilor primului veac. (Nu poți mege la ceva ce ești tu însuți!) În întreg Noul Testament, ekklesia se referă întotdeauna la o adunare de oameni, nu la un loc. Ekklesia, în fiecare din cele 116 menționări ale termenului din Noul Testament, se referă la o adunare de oameni. (Termenul englezesc church derivă din grecescul kuriakon, care înseamnă ‘aparținând Domnului’. Cu timpul, termenul a luat sensul de ‘casă a lui Dumnezeu’ și a ajuns să fie folosit cu referire la o clădire.)

(Nota 10 – Când William Tyndale a tradus Noul Testament, el a refuzat să traducă ekklesia prin biserică. El a tradus mult mai corect, prin congregație. Din nefericire, traducătorul versiunii King James au tradus ekklesia prin biserică. Ei au respins traducerea corectă a lui ekklesia prin congregație pe motiv că acest termen, congregație, aparținea terminologiei puritane.)

Chiar și așa, sintagma ‘mers la biserică’ folosită de către Clement nu desemnează participarea la un serviciu de închinare într-o clădire, referindu-se mai degrabă la o casă privată folosită de creștinii din secolulul al doilea pentru întrunirile lor. Creștinii nu au ridicat clădiri speciale pentru închinare până în vremea lui Constantin, în secolul al patrulea. Graydon F. Synder, specialist în Noul Testament, afirmă: ‘Nu există nicio dovadă scrisă și niciun indiciu arheologic că vreo astfel de casă a fost transformată într-o clădire de biserică. Și nu s-au descoperit nici vestigiile vreunei clădiri dedicate ca biserică și care să fi fost construită înainte de Constantin.’ Într-o altă lucrare, el scrie: ‘Primele biserici se întruneau de obicei în case. Până în anul 300 nu știm despre vreo clădire construită ca biserică.” (p. 43-44)

Publicitate