Vindecătoru, acest Becali-Gâdea al blogosferei evanghelice

Imaginați-vi-l pe Becali vorbind despre Andrei Pleșu, sau pe Mihai Gâdea despre Patapievici…

Cam așa de mare e diferența de clasă cînd se trezește Vindecătoru vorbind despre Dănuț Mănăstireanu…

Somnul rușinii naște… „vindecători”.

În articolul Cronici mondene (146) Amintiri din nada florilor, Vindecătoru foloseşte contextul ultimelor articole de pe blogul lui Dănuţ Mănăstireanu: „Memoriile orale ale lui Dănuț Mănăstireanu sunt o lectură potrivită pentru o zi de weekend. Cele 12 episoade se citesc ușor, întrebările sunt potrivite, iar răspunsurile vin de la sine.”

Vindecătoru nu acordă însă atenţie nici informaţiilor importante din cele 12 episoade, nici spiritului în care au fost făcute declaraţiile. Precum un Mihai Gâdea prezent la datorie, în solda dezinformărilor și persiflării, Vindecătoru folosește, ca de obicei, PRETEXTUL, nu textul și, cu atît mai puțin, contextul.

Cică: „Cine a mai frunzărit din Dănuț Mănăstireanu simte de la bun început că obsesiile sale se vor scutura, din nou, ca frunzele printre cuvinte.”

Mult mai bine i se potriveşte chiar Vindecătorului această formulă: Cine a mai frunzărit din Vindecătoru simte de la bun început că obsesiile sale se vor scutura, din nou, ca frunzele printre cuvinte.

Iată-le:

– Iosif Țon
– ecumenism

Altceva n-a găsit demn de menționat Vindecătoru din ceea ce a citit în 12 episoade.

Cum am scris cu alte ocazii, Vindecătoru nu este interesat de IDEI, de adevăr, de memoria colectivă, ci de SCANDAL și de piese de puzzle pe care le folosește într-un mod pervers pentru construcția, în matricea lui paranoică, a unei perspective grotești.

În repetate rînduri am demascat incompetența Vindecătorului în ceea ce privește mediul confesional evanghelic.

Dimpotrivă, am afirmat în MULTE rînduri că Dănuț Mănăstireanu este unul dintre puținii care au o perspectivă amplă asupra mediului confesional evanghelic, că a fost unul dintre profesorii cei mai buni de la Universitatea Emanuel, inclusiv în perioada cea mai bună a acestei instituții (1997-1998), că influența sa în rîndul unor evanghelici se datorează competenței sale și unei staturi morale, academice, spirituale cum puține se găsesc în rîndul evanghelicilor români.

Nu fac decît să repet ceea ce am afirmat cu alte ocazii: Cei mai insultați evanghelici români pe Internet / blogosfera evanghelică sînt Iosif Țon, Dănuț Mănăstireanu, Alin Cristea, evanghelici atipici și care și-au cîștigat o reputație pe merit, dar care sînt în continuare bătaia de joc a unor nemernici precum Vindecătoru, Paul Dan, Nicoale Rădoi și a altor guguștiuci aciuiați în mahalaua acestor columbofili de circumstanță.