Viața în blogosfera evanghelică (2): “Folcloriștii”

A murit Ovidiu Liteanu ieri în accident în Austria, se întorcea din Italia în România.

Dacă ziceți: “Iar a murit?”, vă înțeleg…

Că în decembrie a circulat un astfel de mesaj pe Messenger, și nu numai, astfel că unele site-uri au anunțat: Ovidiu Liteanu nu a murit!

Pe Pași. ro, de exemplu, s-au făcut următoarele precizări:

“Ovidiu Liteanu este bine si n-a suferit nici un accident. El ii spunea unui prieten la telefon ca-l suna oameni din toata lumea sa-l intrebe daca a murit…

Cine a scos zvonul acesta este lipsit de intelepciune.

Cum poate un om normal sa lanseze astfel de zvonuri?”

Nu pot să nu hohotesc de rîs la comicul situației – să te sune cineva și să te întrebe: Cum, n-ai murit? Că eu așa am auzit..

De parcă ce auzi ar fi, cumva, mai “real” decît… realitatea!

Oamenii “normali” sînt capabili de astfel de giumbușlucuri, de la vorbe aruncate fără discernămînt pînă la minciuni de-a binelea, de la bășcălii bădărane pînă la subtile ironii intelectualiste, dar fără conținut adevărat.

Oamenii “anormali” care verifică informațiile sînt o specie tot mai rară. Ce nesenzațional: să verifici dacă este ceva adevărat… Sau să te solidarizezi cu cel care este bîrfit, stigmatizat, “înmormîntat”… Sună a creștinism de la naftalină…

Azi sînt alte forme de interacțiune social-informațională pe care le gustă evanghelicii – bloguri, transmisii live de la biserică, muzică-muzică-muzică, conferințe-conferințe-conferințe…

Mai contează faptul că nu a murit Ovidiu Liteanu? Ne-a stricat știrea… De ce nu s-a conformat “folclorului”?

Truman Show – un film… superadevărăcios.

Dar și Înscenarea, una dintre cele mai convingătoare satire la adresa televiziunii.

Mă rog, dacă vrea cineva să știe cum ni se confecționează… “realitatea”!

Cu și pentru noi!

Cum de-am uitat așa repede “opera” comunistă cu în-scenări peste în-scenări și spectacole peste spectacole?…

Blogosfera evanghelică are și ea “creațiile” ei de… realitate alternativă. Dacă mă refer numai la ce mi se întîmplă mie, iată că deja am dat anul acesta peste 10 dezmințiri publice pe blogul România Evanghelică.

“Folcloriștii” din blogosfera evanghelică nu reprezintă o castă separată, o sectă pătrățoasă sau o asociere ad-hoc de mahalagioaice. O, nu! Potențialul uman de contrafacere a realității (Dumnezeu i-a dat omului făcut după chipul Său abilități de facere a realității) e imens. Spunea și Iacov: “Limba este o lume de nelegiuiri.”

(Dar și de bine-cuvîntări, depinde de ce izvoare are inima și ce măiestrie are omul de a purta mireasma de la viață spre viață, în vorbă, în faptă, în poezie sau în cînt, în argumentație logică sau în construcție teologică).

Fiecare trebuie să ne confruntăm destul de des cu această tendință de a construi, cu vorba, o lume de nelegiuiri.

Dar unii “folcloriști” cam uită să se privească în oglinda etică (și estetică).

Despre modul în care denumim o persoană în public am mai scris, dînd exemple nefericite de evanghelici leneși în a scrie numele cuiva corect, dar grabnici în a-și etala inventivitatea “folcloristică” pînă și în modul în care amintesc numele cuiva. Mai exact, al celui pe care îl încondeiază în cadrul “folclorului”.

După cum știe oricine care a făcut cîteva clase de școală, folclorul este rezultatul trăirilor poporului, care a pus în creații populare cele mai intense sentimente ale sale.

Exact la fel, “folclorul” din blogosfera evanghelică este rezultatul trăirilor intense și ades resentimentare ale unor evanghelici.

Pătrățosu este deja unul dintre personajele celebre ale blogosferei evanghelice căruia i-am dedicat numeroase articole de înregistrare a inexactităților, exagerărilor, minciunilor sale și am făcut comentarii avizate referitoare la “folclorul” său.

Zilele acestea am devenit unul dintre eroii “folcloriștilor”, personajul Alin Cristea atingînd limite hiperbolice, atît în ceea ce privește trăsăturile de caracter cît și în ceea ce privește “vitejiile” lui. (Vindecătoru a scris ieri 3 postări despre mine!)

Dimensiunea tragică a personajului inspirat de persoana mea a fost descrisă în mai multe rînduri de “folcloristul” pătrățos, Marius Cruceru pre numele lui, ieri frizînd din nou ridicolul:

“Romania Evanghelica si-a cistigat deja locul meritat. Patratosu si mort face la fel de multe accesari ca Romania Evanghelica. Concluzia: este printre blogurile moarte. Daca nu blog cu 40 de postari intr-o zi nu aduna mai mult de citeva sute de accesări, merită lăsat la odihnă.

Acest război nu are miză şi toată agitaţia asta îţi face rău mai mult ţie.
Oameni ca Alin Cristea se hrănesc din conflict. Este ca şi cum ar încerca cineva să spună că Bastrixul nu reprezintă teologii şi teologia ortodoxă. Este tautologică o asemenea demonstraţie. Este la fel în cazul Rromînicii revan-belicoase (revanşarde şi belicoase..). Nu te teme! Mulţi au ajuns deja la concluzia că acest blog-salată de informaţii şi excreţii personale nu-i reprezintă.
Altfel cum îţi explici succesul lui Creştin Total şi Ştiri creştine?
La “vechimea” pe care o au România Evanghelică şi Rotundu prin blogosferă ar fi trebuit să treacă de cel puţin 500.000 de accesări.
Stai calm şi lasă România Evanghelică la Cimitirul de Bloguri, nu te mai chinui să dezgropi morţii aiurea.”

Am dat azi dezmințirea că blogul România Evanghelică NU are 40 de postări pe zi, ci are circa 5 postări pe zi.

Pentru a-și justifica grandioasa afirmație, Marius Cruceru a pus azi link la postarea mea:

40 de postări în 1 februarie 2010

Da, în 1 februarie am avut 40 de postări. Dar, pornind de la această “vitejie”, să ajungi să spui că blogul România Evanghelică are 40 de postări pe zi e gogonată rău!

De atunci am avut o altă “vitejie”: În fiecare zi din februarie am avut cel puțin 10 postări pe zi. Ceea ce intenționez să am și azi și mîiine, ajungînd astfel la: 10 zile cu cîte cel puțin 10 postări pe zi.

De ce oare “folcloristul” pătrățos nu a folosit acest parametru: 10 postări pe zi?

Dar și acesta era… fals. Ar fi fost valabil doar pentru perioada 1-10 februarie.

Să presupunem că cineva ar prezenta un link la postarea mea:

10 postări pe România Evanghelică (19.01.2010)

Și va spune, conform acestui link, că blogul România Evanghelică are 10 postări pe zi.

Ceea ce e fals, cum am arătat mai sus.

Așadar, care “folclorist” are dreptate: Marius Cruceru, care spune că blogul România Evanghelică are 40 de postări pe zi sau celălalt care ar spune că 10 postări pe zi?

Păi niciunul. :)

Eu am dreptate: blogul România Evanghelică are circa 5 postări pe zi. Și am dovedit lucrul acesta.

Dar pe cine interesează adevărul? Oamenii sînt mult mai atrași de… “folclorul” senzațional decît de adevărul aparent cenușiu.

Același “folclorist” pătrățos introduce conceptul de “blog mort” la adresa României Evanghelice (din cîte înțeleg eu).

Ironia sorții face ca omul să spună acest lucru taman într-una din zilele din 2010 în care vizitele pe blogul România Evanghelică au crescut semnificativ:

914 – 4 ianuarie
890 – 12 ianuarie
831 – 5 ianuarie
764 – 2 februarie
759 – 8 februarie

Mai venii azi și Patrix, vărul Pătrățosului, cu “folclorul” lui:

“Numai ce anunţă Alinu că ai făcut 700.000!Ce facuşi, vere că bătuşi recordu… Tu te plimbi pe la evanghelizari, conferinţe, aia, aia şi faci 5000 într-o zi, iar Bastrixu şi Alin stau toata ziua cu scaunu in fund la computer si nu fac nici 500? Băăăă, interesantă treabă blogingul asta!”

La ce record se referă nu mă întrebați, că pe “focloriști” nu e ușor să-i înțelegi de pe unde înregistrează datele lor.

De fapt, le fabrică în funcție de încadrarea (ideologică) a “folclorului” (elodian-OTVist) în “cultura național-evanghelică”.

Cap Pătrat și-a săltat blogul spre încă o treaptă a dezinformării. Spusese nu demult că nu există cuvîntul mogul în DEX (dar există!), că Biserica Catolică din cartierul Nufărul din Oradea ar fi pe strada Seleușului (dar e pe strada Bumbacului, la două străzi de Seleușului).

Acum a ajuns cu hiperbolizarea la adresa mea la cifra de 40 de postări pe zi pe blogul România Evanghelică.

Oare vă dați seama ce rău îmi pare acum că nu am pus 100 de postări în 1 februarie?

Ovidiu Liteanu a murit. Și ieri.

Blogul România Evanghelică e mort. Și azi.

Publicitate