Lucian Ciupe, pastorul Bisericii Baptiste Providența din Oradea, și-a anunțat demisia duminică, 21 noiembrie 2010, la amiază.
Am sperat oarecum că va anunța altcineva chestiunea. Dar eu fiind din Oradea (și cel care l-a propus comitetului acum 4-5 ani pentru a se lua legătura cu el, cerîndu-mi-se atunci, în situația dificilă în care era biserica, să fac recomandarea în scris), iată, în acest al 24-lea ceas al acestei zile, fac acest anunț public.
Folosesc cuvîntul „victimă” într-un sens banal, e primul pastor de care știu că și-a dat demisia în contextul Cazului Străjerii, nu doresc deocamdată să spun mai mult, dar voi reveni cu comentarii.
Mai degrabă Biserica Providența e victima, dar, la fel, sînt mai multe aspecte de precizat pentru ca să putem face o corespondență cît de cît corectă între realitate și modul în care exprimăm realitatea.
Stimați cititori, care ați triplat vizitele pe acest blog în ultimele 3 zile, nu pot să vă dau sfatul să nu vorbiți (despre ceea ce știți puțin sau FOARTE puțin), dar vă dau sfatul: SĂ NU MINȚIȚI!
Că vă ia dracu’…
Romania Evanghelica 
22 noiembrie 2010 la 23:43
Eu, incep sa NU mai vreau sa inteleg nimic din acest balamuc numit neoprotestantism…pur si simplu nimic nu mai face sens asa ca ma rog pt Lucian. punct!!!
22 noiembrie 2010 la 23:51
Păi ce, acum Lucian Ciupe contează?
Ce, asta e credința creștină: să te rogi cînd vrei tu și pentru cine vrei tu?
Trezește-te, omule, și închină-te lui Dumnezeu, fie că lasă binele, fie ca lasă răul…
Citește cartea Iov și nu fii muieros ca nevasta lui…
23 noiembrie 2010 la 01:31
Pentru cei care nu au timp sau chef sa se informeze prin varii mahalale despre motivele / cauzele demisiei, ai putea sa elaborezi un pic mai mult? A fost ceruta? A fost impusa? E o demisie „de onoare”?
23 noiembrie 2010 la 07:24
Mihai,
Varianta oficială, despre care am auzit, implică poziția diferită a comitetului și a păstorului referitoare la Cazul Străjerii.
Dar această precizare nu clarifică chestiunea. Și, în nici un caz, nu aduce în discuție chestiuni importante pe care eu cred că trebuie să le observăm în astfel de situații.
Cum am spus, am să revin cu comentarii.
În primul rînd, eu vreau să fac precizări care nu țin de situațiunea actuală. Aceasta e doar un context în care a apărut vechea problemă:
Care este rolul bisericii în astfel de cazuri, cînd ei doar i se comunică și nu i se permite să se manifeste în momentul în care i se comunică.
Care este rolul bisericii în disciplinarea celor care sînt prinși că păcătuiesc, mă refer la cazurile din ultimii 5-10 ani, dacă comitetul ia deciziile de excludere și bisericii doar i se comunică?
Acum, cititorii mei sînt interesați în primul rînd de situațiunea creată de Cazul Străjerii, EU NU.
Eu, în primul rînd, sînt interesat de acest rol al bisericii, și pun în discuție EXACT ceea ce am pus în discuție acum 5 ani.
Așadar, chestiunea este complicată deoarece problemele PRINCIPALE sînt puse în umbră de spectaculozitatea situațiunii create de Cazul Străjerii.
1 decembrie 2010 la 20:17
[…] 10 zile de la demisia pastorului Lucian Ciupe, pe site-ul bisericii încă apare ca […]
10 decembrie 2010 la 10:33
Alin,
Eu slujesc intr-o biserica baptista din Romania si vreau sa-ti spun ca in biserica Domnului din care fac parte se practica nu doar consultarea bisericii in cazurile de excludere pentru pacat, ci biserica, dupa ce este informata, este chemata sa se exprime prin vot. Numai in urma votului se procedeaza ca atare. De asemenea, in cazul angajarii sau plecarii unui sllujitor spiritual (cu exceptia demisiei unilaterale a slujitorului) doar biserica are caderea sa se pronunte, bineinteles in urma sesizarii facute de Comitet. Aici trebuie gasit un echilibru scriptural intre congregatinalism si prezbiterianism. Despre asta poate cu alta ocazie.
Mult har.
17 ianuarie 2011 la 22:09
[…] Ciupe și-a dat demisia ca pastor în 21 noiembrie 2010, fiind Prima victimă a situațiunii create de Cazul Străjerii, apoi victimă a minciunii pastorului Doru […]
22 noiembrie 2017 la 12:27
A republicat asta pe RoEvanghelica.