Carismaticii (2)

“…un grup numit “montaniști”, care au trăit în secolul al doilea d.Cr. Urmînd învățăturile conducătorului lor, Montanus, acest grup a crezut că fiecare credincios era un instrument special de revelație. […]

Una din învățăturile cheie ale lui Montanus a fost pretenția că el vorbește având o revelație directă din partea lui Dumnezeu prin darul Duhului Sfînt. Montanus a pretins că primește de la Dumnezeu o revelație suplimentară celei comunicate de Cristos și de apostol. […]

Azi sîntem martorii unor învățături și activități ce se desfășoară în mișcarea carismatică și ele sînt surprinzător de asemănătoare mișcării montaniste din secolul al doilea. De fapt, nu este deloc greșit să spunem că mișcarea carismatică de azi ar putea fi numită “neomontanism”. Un scriitor carismatic de frunte, Larry Christensen, chiar pretinde că mișcarea montanistă este o parte din tradiția carismatică istorică.

Învățătura principală pe care montaniștii o au în comun cu carismaticii zilelor moderne este credința că Dumnezeu trimite noi revelații în mod continuu. Ceea ce este neliniștitor la culme este faptul că ei împărtășesc această credință cu romano-catolicismul, cu neoortodoxia (care cuprinde azi multe biserici protestante), cu sectele copiii lui Dumnezeu, știința creștină, mormonismul, martorii lui Iehova, armstrongismul și cu Sun Myuung Moon, care s-a autointitulat “mesia” și care a amăgit mii de tineri în ultimii ani.” (p. 24)

Carismaticii. O perspectivă doctrinară – John MacArthur Jr., Editura Asociației Baptiste Române din Statele Unite și Canada, 1988, 183 p.

Publicitate