Școala de vară (6)

În 2008, Theodor Paleologu își începea astfel scrisoarea sa în care se adresa electoratului:

„Un liberal nu este neapărat un membru sau un alegător al Partidului Naţional Liberal. Şi nici al unui alt partid anume. El se defineşte prin adeziunea la o filozofie liberală despre societate şi printr-o atitudine de apărare a libertăţii private şi publice. Din această definiţie minimală decurge şi marea diversitate a curentelor liberale.”

Filosofia liberală despre societate – iată o expresie pe care ar trebui să o reținem.

Wikipedia ne oferă următoarea definiție:

Liberalismul (din franceză: libéralisme) este un curent ideologic și social-politic care promovează libertatea și egalitatea în drepturi. Liberali îmbrățișează o gamă largă de opinii, în funcție de modul de înțelegere a acestor principii, majoritatea liberalilor susțin următoarele idei fundamentale: constituționalismul, democrația liberală, alegeri libere și corecte, drepturile omului, comerțul liber, precum și libertatea religioasă. Liberalismul cuprinde mai multe tendințe intelectuale și tradiții, dar curentele dominante sunt liberalismul clasic, care a devenit popular în secolul al XVIII-lea, și liberalismul social, care a devenit popular în secolul al XX-lea.

Reamintesc aici faptul că această Școală de vară pe blogul România Evanghelică a luat naștere din pricina impostorului Cristian Ionescu, care a folosit în mod neinteligibil termenul de liberal, dar cu evidentă agresivitate ideologică.

Impostura sa intelectuală, prin care a manevrat termenul liberal în context confesional (dar nu numai), a fost amplificată de comentariile de pe blogul său, care nu s-au limitat la contextul confesional, ci a existat o pendulare dinspre contextul confesional spre cel politic și înapoi.

Filozofia liberală despre societate implică LIBERTATEA RELIGIOASĂ. Cristian Ionescu este unul dintre exponenții evanghelicilor fundamentaliști care beneficiază de libertate religioasă dar care nu par dornici să o acorde și altor religii decît cea creștină sau, în cadrul creștinismului, altor confesiuni ale căror convingeri și manifestări îi deranjează.

Tocmai o filozofie liberală lipsește din bagajul acestor evanghelici fundamentaliști.

Mai mult, așa cum s-a putut observa în ultimele săptămîni în articolele lui Cristian Ionescu, acesta demonizează liberalii / filozofia liberală, dar fără să știe ce înseamnă o asemenea filozofie liberală despre societate.

Pe Cristian Ionescu, căruia îi place să se numească cu termenul conservator, îl irită de fapt liberalii din contextul religios. Bloggerul-pastor nu a conferit însă semnificație nici termenului conservator, nici termenului liberal. Ei apar doar în contradicție în discursul public al lui Ionescu din Chicago.

Dar acești termeni au deja o anumită semnificație în cultura teologică. Acesta e un motiv suficient pentru a demasca impostura intelectuală a lui Cristian Ionescu. Nu și-a făcut temele. A apărut în spațiul public / blogosfera evanghelică cu un discurs găunos. Găurile șvaițerului ionescian sînt… imense. Nu e de mirare că unii șoricei de blogosferă sînt dezorientați de lipsa totală a semnelor de circulație…

Impostorul Cristian Ionescu caută să înșele masa de cititori, profitînd de ignoranța sau de buna-credință a oamenilor. Șarlatania ionesciană exemplifică fenomenul pe care îl denunța Immanuel Kant: „Un popor fără cultură e un popor ușor de manipulat.”

Propunerea Școlii de vară e modestă, dar sănătoasă: să dobîndim semnificația termenului liberal în diferite contexte, precum politicul, economicul, teologicul.

Să observăm modul în care este deja folosit termenul liberal și, cu ajutorul cîmpului său semantic, să participăm, fie și numai prin lectură, la fluxul cultural de idei.

Desigur, primul interes al nostru este referitor la liberalismul teologic.

Dar pînă acolo mai avem ceva drum de făcut împreună…

Iar „conservatorul”-conservă Ionescu din Chicago pare hotărît să-și exhibe în continuare ignoranța și fudulia…