După Atlanta: Daniel Brânzei versus Iosif Țon

Cazul Iosif Țon continuă să fie Subiectul Anului la evanghelicii români.

De fapt, dacă facem o retrospectivă amplă, Cazul Iosif Țon e, de departe, cel mai interesant, colorat, savuros caz în ultimii 40 de ani la evanghelicii români. Și nu mai puțin CEL MAI IMPORTANT CAZ. De acest caz sînt legate multe nume sonore și multe evenimente și proiecte ale evanghelicilor români de dinainte și de după ’89.

Articolul de față urmărește să identifice cîteva aspecte ale Cazului Iosif Țon (toamna 2010 – vara 2011) în contextul ultimelor declarații ale lui Daniel Brânzei, pastor al Bisericii Baptiste Bethel din Anaheim (Los Angeles) și actualul președinte al Asociației Bisericilor Baptiste Române din SUA și Canada.

Din cîte îmi amintesc, aceste declarații sînt cele mai dure dintre cele publice făcute pînă acum de către Daniel Brânzei în legătură cu Iosif Țon.

În articolul După întâlnirea de la Atlanta de pe blogul Asociației (RBA – Romanian Baptist Association), Daniel Brânzei prezintă cîteva considerații despre întîlnirea de la Atlanta în 9 puncte (conținutul punctului 7 nu este afișat) urmată de exprimarea unor păreri (personale – „acestea sunt constatările și pozițiile mele”) și de Raportul informativ despre întîlnirea de la Atlanta, în 4 puncte.

În cadrul acestui articol, Daniel Brânzei scrie, printre altele, următoarele despre Iosif Țon:

A. „A fost trist să i se spună că deosebita dânsului contribuție în mișcarea baptistă română este acum umbrită de fapte și vorbe care o pun în discuție și o devalorizează.”

B. „Este părerea mea că fratele Iosif Țon nu trebuie tratat ca o vedetă sau ca un erou, ci ajutat să se încadreze smerit în viața de pocăință adevărată.”

C. „…bolnăvicioasa infatuare de care suferă dânsul”

D. „Cred că este timpul să-i refuzăm fratelui Iosif statutul de persoană cu privilegii speciale printre noi și să-l așteptăm să dovedească în practică pocăința verbală pe care a afirmat-o la Altanta.”

E. „Regret că aceste viraje doctrinare ale fratelui Iosif Țon îl pun acum într-o lumină proastă și față de bisericile pentecostale.”

F. „Deplâng atașamentul, chiar și parțial, pe care fratele Iosif Țon îl are încă față de personalitățile care conduc mișcarea Străjerilor.”

G. „Îndemn toate bisericile să stea deocamdată departe de fratele Iosif Țon, ajutându-l astfel să aibă suficient timp ca să înțeleagă și să facă pașii de pocăință care i-au fost sugerați la Atlanta.”

Primul lucru care se poate observa este că discursul public al lui Daniel Brânzei, președintele RBA, este paralel cu discursul public al lui Teofil Cocian, vicepreședinte (coasta de est) RBA și pastor al Bisericii Baptiste din Atlanta, unde a avut loc, în 21-23 iulie, întîlnirea a 11 pastori cu Iosif Țon.

În cele exprimate duminică dimineața, 24 iulie 2011, Teofil Cocian a făcut următoarele mențiuni:

– „Zilele trecute am avut o întîlnire care am considerat-o și o consider și acuma o întîlnire istorică.”

– „Am numit-o istorică datorită faptului că a fost o întîlnire în care s-au dezbătut probleme legate de relația Bisericii Române Baptiste cu fratele Iosif Țon.”

– „Discuțiile au fost încununate de biruință și cu ajutorul lui Dumnezeu s-au făcut pași într-o direcție bună.”

– „Pentru mine este un prilej de satisfacție și de bucurie c-am ajuns la acest punct, la această clarificare, care cred că va avea un impact deosebit în viața multora, în viața multor biserici, a multor frați păstori care au ascultat, s-au transmis așa de multe lucruri, dintre care unele au fost păreri personale, dar care, transmise prin Internet, au dus și au făcut așa de mult rău lucrării lui Dumnezeu.”

Pentru Cocian întîlnirea a fost istorică și prilej de bucurie, iar discuțiile încununate de biruință. Pentru Brânzei – care folosește cuvinte precum: trist, criză, probleme, greșeli, lucruri neplăcute, viraje doctrinale, vremuri tulburi, am fost amenințat -, întîlnirea de la Atlanta este un moment care îi creează îngrijorare – „M-ar întrista foarte mult dacă în preajma Convenție de la Sacramento aș fi împins să o organizez în jurul persoanei fratelui Iosif Ton. Cred că Dumnezeu și poporul baptist merită altceva, cu mult mai bun.”

Cocian anuță că s-a ajuns la o clarificare, Brânzei anunță că Iosif Țon „are de făcut încă mulți pași necesari unei pocăințe autentice”.

Nu e de mirare că, conform celor două perspective care ne sînt prezentate, Cocian l-a invitat pe Iosif Țon să predice IMEDIAT, iar Brânzei îndeamnă „toate bisericile să stea deocamdată departe de fratele Iosif Țon”.

Toate? Nu e voie să miște nici una în front?

AICI Daniel Brânzei se abate de la o tradiție a baptiștilor români (și din diaspora), ba chiar a evanghelicilor români, în cadrul căreia au fost MULTE momente în care biserici și / sau pastori (sau alte persoane cu notorietate) au încălcat (și încalcă) „consemnul” transmis de la „centru”. Această pretenție ca TOATE bisericile să asculte de o singură voce trebuie pusă în discuție ÎNTOTDEAUNA (baptiștii nu cred în grade ierarhice), eventual cu excepția acelor momente în care VOCEA se bucură de o autoritate de necontestat.

Nu e cazul lui Daniel Brânzei. Dar, dacă mă gîndesc bine, nu a fost cazul nimănui. Nici măcar al lui… Richard Wurmbrand. Nici măcar al lui… John Stott.

Ups… ăsta a fost anglican! Ups… celălalt a fost luteran!

Cum atunci neo-protestanții au putut „adopta” astfel de personalități care sînt la distanță confesională considerabilă, dar nu pe cei din apropierea lor confesională, precum carismatici, neo-carismatici și pe Baptistul Carismatic?

Această chestiune va fi unul dintre subiectele pe care analiștii mediului evanghelic românesc vor trebui să le ia în considerare.

În 6 iulie 2011, Daniel Brânzei a afișat postarea Informații și încercări, în care, printre altele, erau menționate următoarele:

– „Având în vedere situația creată de noua orientare teologică a fratelui Iosif Țon, de confuzia creată de predicile și afirmațiile dânsului din ultimele șapte luni, propunem tuturor păstorilor și bisericilor din RBA luarea unei poziții comune, prin care să apărăm membrii din bisericile noastre de pericolul alunecărilor doctrinare, în care cu durere, constatăm că trăiește fratele Iosif Țon.”

– „Ne exprimăm îngrijorarea profundă și dezacordul față de învățătura teologică nebiblică și periculoasă pe care fratele Iosif Țon o propovăduiește în ultima vreme și sfătuim toate bisericile să evite orice colaborare cu dânsul până la pocăința dânsului și până la revenirea dânsului la Cuvântul lui Dumnezeu și Mărturisirea noastră de credință.”

De la început m-a îngrijorat această formulă – „învățătura teologică nebiblică și periculoasă”, seamănă cu formulele lui Paul Negruț și ale Consiliului Uniunii Baptiste din România prin care l-au debaptistizat pe Iosif Țon.

De ce Comunicatul Consiliului Uniunii Baptiste este nul – încă din decembrie 2010 am arătat că deciziile Consiliului Uniunii Baptiste în Cazul Iosif Țon sînt nule, deoarece nu sînt luate pe baza funcționării organizației prin care s-au ASOCIAT bisericile baptiste din România – Mărturisirea de credință și Statutul Cultului Baptist.

În același fel, deși conține cuvîntul „teologică”, formula baptiștilor româno-americani NU precizează care sînt „devierile doctrinare” ale lui Iosif Țon.

De asemenea, NU se menționează care articole din Statut pot fi folosite pentru a legitima o decizie în Cazul Iosif Țon.

După cum se poate lesne vedea, deciziile la adresa lui Iosif Țon (și a altora) se iau… după ureche. Apar sunete confesionale pe care clăpăugile urechi baptiste nu le pot suporta. Și atunci se fac tot felul de întîlniri, comisii pastorale și (ne)teologice, dar pe criterii partinice evidente.

Întîlnirea de la Atlanta este menționată în postarea lui Daniel Brânzei (6 iulie 2011). Tot acolo citim că „încă de acum șase luni există o inițiativă sprijinită de RBA, prin care trei foști președinți RBA, Iosif Serac, Teofil Cocian și Viorel Clintoc doresc să organizeze o întâlnire personală cu fratele Iosif Țon. Ea este programată acum tentativ pentru data de 22-24 Iulie 2011, la Atlanta, unde și-au exprimat dorința să participe printre alții, Liviu Percy, Pavel Nicolescu, Dumitru Toderic și se speră și în prezența fratelui Petru Popovici.”

Cine a participat la Întîlnirea de la Atlanta? Duminică seara, 24 iulie 2011, Iosif Țon a menționat că au participat 11 pastori.

Iată ce scrie Daniel Brânzei în 26 iulie 2011:

„Comisia pastorală a fost alcătuită din următorii frați: Iosif Serac, Viorel Clintoc, Teofil Cocian, Cristi Cocian, Livius Percy, Ionel Păsui, Simion Plăcintă, Sorin Sabou, Dumitru Toderic. Au mai participat frații George Hancock Ștefan și Beni Cocar.”

Așadar, NU au participat Pavel Nicolescu și Petru Popovici.

De reținut faptul că deși întîlnirea de la Atlanta s-a încheiat sîmbătă, 23 iulie, abia în 26 iulie a fost disponibilă lista cu numele pastorilor care au participat la întîlnire.

În mod similar, deși Consiliul Uniunii Baptiste de la Arad s-a încheiat în 8 decembrie 2010, abia în 14 decembrie a fost afișat Comunicatul. Nici pînă în ziua de azi nu știu să existe vreo informare publică undeva care să precizeze numele pastorilor baptiști care au participat la Consiliul de la Arad și CÎȚI dintre ei au votat retragerea ordinării lui Iosif Țon.

Revenind la cele două postări ale lui Daniel Brânzei pe blogul RBA, din 6 iulie și 26 iulie 2011, putem observa că Daniel Brânzei avea atitudinea critică la adresa lui Iosif Țon ÎNAINTE de Întîlnirea de la Atlanta.

În prima dintre cele două postări găsim două liste de nume: 10 nume de pastori care au semnat „rezoluția” la Întîlnirea de la Vancouver, prin care se poziționează împotriva lui Iosif Țon ÎNAINTE de vreo dezbatere teologică în legătură cu „virajele teologice” ale împricinatului.

Deși Liviu Țiplea și Daniel Brânzei sînt pe ultimele două locuri în decalog, convingerea mea este că cei doi sînt cei care conduc manevrele de discreditare a lui Iosif Țon.

Coincidență sau nu, EXACT în 24 iulie 2011, cînd Iosif Țon a predicat la Atlanta, Daniel Brânzei se afișa într-o poză pe blogul RBA cu Paul Negruț.

Paul Negruț care venise la nunta la Los Angeles la nunta fiului lui Liviu Țiplea…

Mai este nevoie să explic cine este nesimțitul Paul Negruț?

Cel în slujba căruia sînt mincinoșii Florin Negruțiu, Doru Hnatiuc, Marius Cruceru și alții…

Oameni buni, ăștia sînt pastori! Și sînt în funcții la diverse instituții confesionale!

Dacă așa sînt pastorii, CUM sînt oare bisericile lor? Instituțiile? Care le mai și plătesc salarii și diurne pentru tot felul de deplasări… Nu doar în România…

Cazul Iosif Țon măcar este savuros…

Cazul pastorilor mincinoși de la Oradea este grotesc…

Cazul Iosif Țon este folosit pentru a se distrage atenția publică de la Cazul pastorilor mincinoși de la Oradeaa…

Cazul Iosif Țon măcar a conținut o rază de speranță…

Cazul pastorilor mincinoși de la Oradea nu face decît să ne sporească dezgustul, exasperarea, frustrarea…

Dacă Cazul Iosif Țon ne pune credința la încercare să ne rugăm mai mult și să credem mai mult, Cazul pastorilor mincinoși de la Oradea ne pune credința la încercare să nu scuipăm, de greață, așa de des…

Declarațiile publice ale lui Cocian și Brânzei nu fac decît să confirme două chestiuni pe care le-am subliniat în ultimii ani:

1). Pe eșichierul mișcărilor confesionale politicianiste, Internetul joacă deja un rol IMPORTANT.

2). În dinamica confesională evanghelică din România (de tip politicianist), relațiile cu coreligionarii din SUA contează SEMNIFICATIV.

Lista pastorilor care dau vina pe bloguri / Internet pentru diverse chestiuni ignobile din mediul evanghelic devine tot mai lungă. Pînă și un aparent cumințel Beni Fărăgău a ajuns să anatemizeze blogurile…

Dar este evident că pe Internet au loc mișcări de gherilă care inițiază și susțin manipulările din spatele ușilor închise ale mahărilor din ghetoul evanghelic – liste de discuții, bloguri, ba chiar Facebook și Twitter sînt folosite pentru a manipula informații și a acționa agresiv-ideologic.

Am dat exemple destule cu alte ocazii și voi mai da.

Acum trebuie să reținem că trăim într-o epocă social-istorică în care deciziile consiliilor, comitetelor și comițiilor nu mai pot fi comunicate doar „pe linie de partid”, este evident că există un flux de informații tot mai amplu care se realizează cu ajutorul Internetului. Tot pe Internet numărul evanghelicilor dornici de informații și de DEZBATERE a crescut în mod exponențial.

Cazul Cristian Ionescu este unul dintre cele care exemplifică o altă aserțiune a mea pe care am făcut-o an de an: Evanghelicii români nu sînt pregătiți pentru spațiul public pe Internet. Reacționează pripit la stimuli interni și externi.

Ca să nu mă lungesc, voi reitera ideea conform căreia la ora actuală avem nevoie de INFORMAȚIE și de DEZBATERE.

Încercările lui Ciocan și Brânzei de a manipula informația și dezbaterea nu sînt în folosul niciunuia.

La ora actuală, cel care va cîștiga simpatia cititorilor, la nivel de mase, va fi cel care va avea de cîștigat din toată vînzoleala asta și altele.

Nu am nici o jenă în a afirma că iar Alin Cristea cîștigă, dacă nu simpatie, cel puțin credibilitate, întrucît furnizez din ce în ce mai multe informații CARE POT FI VERIFICATE și fac comentarii serioase, pertinente, competente.

Din cauza campaniile regimentoase desfășurate pe Internet de diverși pastori evanghelici și acoliții lor au de pierdut toți evanghelicii. Cel puțin pentru faptul că își pierd timpul cu chestiuni (ale zilei, într-adevăr) care le storc energia pe care ar fi trebuit să o cheltuiască în scopuri nobile.

Imense resurse umane, spirituale, financiare sînt irosite în pseudo-polemici jenante, în Mahalale Evanghelice care permit denigrarea oricui, dacă e pe direcția noroiului de pe uliță și a cojilor de semințe aruncate în capul oricui de către mahalagioaice și mahalagii din ce în ce mai (re)cunoscuți…

Listei de 10 nume de la Vancouver Daniel Brânzei îi adaugă încă o listă de aceeași dimensiune, dar în poziția 17 nu (mai) este vreun nume…

De asemenea, Daniel Brânzei adaugă 3 comentarii semnate de Octavian Doboș, Liviu Țiplea, Cornel Turcu.

La începutul comentariului său, Liviu Țiplea scrie:

„Nădăjduiesc că majoritatea dintre noi înțelegem natura eretică a acestei mișcări care promovează o teologie de tip utilitarian, în care sfințenia nu este un scop în sine ci un mijloc de a ajunge la avantaje personale, fie că sunt vindecări, fie că e vorba de prosperitate materială.”

Tare proști trebuie să ne considere Liviu Țiplea dacă crede că cu astfel de formule o să ne convingă de „ereziile” lui Iosif Țon. Tare proști trebuie să ne considere Liviu Țiplea de la Los Angeles pe noi, ăștia de la Oradea, care am avut ocazia să cunoaștem destui Străjeri, dacă crede că cu două-trei fraze ne face să ne schimbăm așa ușor opinia despre oamenii ăștia care se roagă, se roagă și se tot roagă…

Păi nu așa a început trezirea de la Oradea din anii ’70, cu rugăciune? Și cu renunțarea la băutură?…

Acum ar fi nevoie de renunțarea la… minciună!

Mint pastorii de la Oradea de îngheață apele!…

Iar noi ne dăm cu patinele…

Comunicatul Consiliului Uniunii Baptiste NU conține cuvîntul erezie…

S-a găsit Liviu Țiplea să vorbească despre „natura eretică”…

Atunci să facă bine să ARATE care este erezia…

Altfel Liviu Țiplea rămîne de mincinos…

(Am mai avut eu de a face la Providența, în Oradea, cu Țiplea ăl mare, alt mincinos, care a pretins, în fața bisericii, că eu l-aș fi lovit; cînd, de fapt, a fost exact invers: Vasile Țiplea m-a împuns în burtă cu un deget îndoit de la mîna dreaptă. Unde e acum Vasile Țiplea? În… Biserica Emanuel! Dar fostul secretar de acum 5-6 ani, de care s-au folosit nemernicii trădători? Păi tot la… Biserica Emanuel! Mai este încă un amețit în comitet care atunci a predat ștampilele bisericii și autorizația de funcționare Comunității Baptiste; anul ăsta, cînd am strigat la el „Trădătorule!”, a venit la sfîrșitul întîlnirii bărbătușilor și mi-a zis că și acum ar face la fel!… Sancta simplicitas!…)

Pînă acum am mai dat și de alți palavragii de-ăștia pe Internet, precum Liviu Țiplea, dar NIMENI nu a arătat pînă acum în ce constă „erezia” lui Iosif Țon…

În schimb, au încercat să îi pună în cîrca omului de 78 de ani atîtea, că și dacă ar fi fost vinovat de erezie, nu aveam cum să nu-i acordăm, totuși, simpatia noastră pentru cîte trebuie să îndure din partea NEPRIHĂNIȚILOR „tovarăși și prietini”…

Hei, Daniel Brânzei, jumătatea evreiască a vîrfului nasului nu te face să intuiești nimic în această privință? Chiar… NIMIC?!

Că cealaltă jumătate, neevreiască, te-a păcălit deja – prin prezența în Mahalaua Vindecătorului, cel mai jegos blog din blogosfera evanghelică (1.000 de bloguri evanghelice), te-ai făcut de rîsul curcilor…

Romanian Baptist Association va avea anul viitor centenarul…

Oare cum va fi sărbătorit el? Se va reuși, într-un an, să se uite Cazul Iosif Țon, în folosul unei aniversări autentice? Mira-m-aș…

Despre Cazul Iosif Țon deja se știu multe, despre RBA se știu puține… E vorba de aceeași comoditate a evanghelicilor în a-și promova produsele, și e vorba de aceeași nepricepere de a oferi informații și dezbateri pertinente.

Menționarea centenarului RBA m-a făcut să-mi aduc aminte de centenarul Bisericii Emanuel de la Oradea.

Ce jenantă situație – să sărbătorească Biserica Emanuel FĂRĂ Iosif Țon, deși e în viață…

Păi dacă era îngropat, cu ocazia acelui centenar se făcea un pelerinaj la mormîntul omului… Fie în România, fie în SUA… Să punem cîte un buchet de flori pe mormîntul lui…

Români baptiști (sau penticostali) din SUA, dacă îl veți îngropa pe Iosif Țon pe meleagurile voastre, trimiteți-ne măcar la Oradea inima lui, să o îngropăm aici și să avem astfel ocazia să ne amintim ce a însemnat Iosif Țon pentru Oradea! (zise petroșeneanul Alin Cristea, aciuit de 15 ani în Oradea)

Cînd am făcut grupajul Cazul Iosif Țon – Cronologie, ÎNAINTEA evenimentelor în ordine cronologică începînd din noiembrie 2010 am pus 3 momente:

Octombrie 1996
Iosif Țon își dă demisia din funcția de pastor al Bisericii Baptiste Emanuel din Oradea.

13 decembrie 2009
Biserica Baptistă Emanuel din Oradea aniversează 100 de ani de existență. Iosif Țon nu este prezent la Centenar.

(August-Octombrie) 2010
Iosif Țon se retrage din Biserica Baptistă Română din Portland (SUA), în urma conflictului cu Timotei Pop.

Iată că declarațiile publice ale lui Ciocan și Brânzei confirmă direcțiile pe care le-am semnalat:

– Stabilizarea relației lui Iosif Țon cu Biserica Baptistă Română din Portland

Poate că ASTA s-ar putea realiza cel mai ușor / mai repede, întrucît nu conține elementul de „erezie” care i se reproșează în legătură cu Mișcarea Străjerilor.

Chestiunea sensibilă rămîne: În ce biserică LOCALĂ e membru Iosif Țon?

– Centenarul Bisericii Emanuel a trecut.

Dar nu a trecut rîca dintre Iosif Țon și Paul Negruț.

Nici nu îmi pot imagina CUM va înceta. Măcar pentru aceasta și ar trebui să fim interesați de minuni și vindecări… De alungarea duhurilor necurate…

A umblat pe atunci vorba că doi pastori de la Emanuel (dar nu Paul Negruț) ar fi fost la Iosif Țon să-l invite la centenar și, pentru aceasta, să negocieze împăcarea… Aceeași vorbă zice că Iosif Țon ar fi spus că cel care a greșit trebuie să-și ceară iertare…

Nu știu ce e adevărat din vorba care a umblat…

Pentru mine însă e clar că Iosif Țon ar fi trebuit să treacă peste ORICE ca să fie prezent cu BISERICA Emanuel la sărbătoare…

Oamenii l-ar fi îmbrățișat, i-ar fi zîmbit și s-ar fi fotografiat cu el…

Cu altă ocazie am pus această problemă: probabil ACELA a fost punctul de NEÎMPĂCARE definitivă dintre Iosif Țon și Paul Negruț…

Dar, dacă „erezia” care i se impută lui Iosif Țon este DINAINTE de acel punct, atunci rămîne întrebarea: DE CE Paul Negruț l-ar fi invitat? Să fi trecut de rigiditatea dogmatică și să fi înțeles, cu un vîrf al nasului total românesc, că e momentul să…?

– Relația lui Iosif Țon cu Biserica Emanuel rămîne cea mai importantă chestiune dintre cele trei.

Ea s-ar putea clarifica oarecum ușor – cu condiția ca la întîlnire să nu participe Paul Negruț. Biserica să-i ofere un an sabatic, un sejur în Delta Dunării (cu ocazia evocării lui John Stott), o croazieră pe un vas de lux, o bursă post-doctorală la Wheaton… Vreun Țiplea nu mai are vreun fiu, să meargă Paul Negruț la nunta lui? De predat ceva cursuri la Southeastern Baptist Theological Seminary nu i se poate aranja rectorului Universității Emanuel, „singura universitate evanghelică conservatoare din Europa”, măi RBA?…

Cu multă sensibilitate aș vrea să scriu următoarele: Iosif Țon are nevoie de o biserică care să îl iubească. Nu cred că există alta mai potrivită decît Biserica Emanuel din Oradea.

Într-una din dățile cînd Iosif Țon a dat cu ochii de mine, la Conferințele Străjerilor de la Hotel Padiș, sau cînd a predicat la Biserica Baptistă din Băile Felix, sau în săptămîna din noiembrie 2010 cînd a ținut studii la Biserica Baptistă Providența din Oradea, s-a întîmplat un lucru pe care nu cred că o să-l uit toată viața.

Pe cînd să coboare Iosif Țon scările de la Hotel Padiș, Tudor Pețan îl întreabă: Îl cunoașteți pe Alin Cristea?

Da, răspunde Țon, îl cunosc. Dar el nu mă iubește…

Au trecut luni de zile de atunci și, iată-mă, în mijlocul unui articol analitic (și destul de ironic), topit de chestiunea… iubirii.

Iosif Țon are nevoie să fie iubit…

În toiul polemicilor și palavrelor din ultimele 10 luni, iată-mă dintr-odată redus la esența relațională: eu, Alin Daniel Cristea, am nevoie să fiu iubit…

Am mai simțit așa ceva în Cazul Marius Cruceru: ajunsesem oarecum în sufletul lui, ceea ce e dureros – să ajungi în sufletul cuiva, și m-am retras cît am putut de repede (contextul a și fost de așa natură…). Nu știu altfel cum să exprim ceea ce am simțit atunci decît: Marius avea nevoie să fie iubit… Nu decanul, nu doctorul în litere, nu Pătrățosu, ci… Marius.

Probabil oamenii ăștia, care sînt și persoane publice, au nevoie (poate mai mare decît a oamenilor obișnuiți) să fie iubiți… – m-am gîndit nu o dată…

Desigur, tot la persoana mea am ajuns, tot la eul meu am sfîrșit, tot la mine m-am gîndit în cele din urmă: am nevoie să fiu iubit…

Așadar, în luna iulie fierbinte a anului 2011, baptiștii români din SUA au o mare problemă: Iosif Țon.

Parampampam…

Cei de coasta de est par a fi găsit o soluție pentru reintroducerea predicatorului Iosif Țon la amvoanele bisericilor baptiste. Țon a predicat DEJA la Atlanta și a declarat că sînt biserici baptiste în România care îl așteaptă să predice…

Cei de pe coasta de vest par a se fi plecat în fața luceafărului negruțian…

Centenarul de anul viitor pare a avea culori… închise.

De-acum Iosif Țon e băiat mare și ar trebui, într-adevăr, să dea socoteală de ce zice și ce face…

Dar cui?…

Trebuie să așteptăm că crească mare și Daniel Brânzei, și Daniel Chiu, și alți Danieli, și să dea și ei socoteală de ceea ce zic și ceea ce fac…

Și fiecare Daniel are nevoie de iubire…

Prea puține biserici pentru cîți Danieli au nevoie de iubire… De MARE cantitate de iubire…

Dacă poziționarea antagonică a lui Daniel Brânzei față de Iosif Țon are destule rădăcini în trecut, poziționarea lui Daniel Brânzei față de CAZUL Iosif Țon implică și alte dimensiuni…

CAZUL Iosif Țon implică și alte nume… Și alte evenimente decît cele legate de Iosif Țon… Și alte persoane au de suferit atunci cînd Danielii sînt rigizi și hămesiți după iubirea maselor…

Prima victimă a situațiunii create de Cazul Străjerii – în 22 noiembrie 2010 anunțam demisia pastorului Lucian Ciupe de la Biserica Baptistă Providența din Oradea, iar în 27 noiembrie Precizări despre demisia pastorului Lucian Ciupe.

Minciuna pastorului Doru Hnatiuc din 28 noiembrie 2010 indică starea deplorabilă în care a ajuns Adevărul la Oradea. L-am văzut în cîrje, l-am văzut leșinînd pe stradă, dar și în mijlocul… adunării, dar Adevărul nu și nu, s-a ridicat, și-a luat cîrjele și a continuat să bată străzile, zi după zi, săptămînă după săptămînă… L-am văzut plouat, bătut de soare, murdărit de cîinii care s-au pișat pe el, dar Adevărul are încă oase zdravene… Mi-e teamă că într-o zi cîinii vor sări să îi roadă și oasele…

Deși Lucian Ciupe și-a precizat poziția inclusiv în scris, pastorul Doru Hnatiuc și-a permis să îl dea pe Lucian Ciupe cîinilor… Cîinilor de la Comunitatea Oradea, care i-au retras… ordinarea.

Hei, Daniel Brânzei, ce-ți mai face vîrful nasului, fie jumătatea din dreapta, fie cea din stînga?

Simțurile olfactive mai sînt funcționale?

Lucian Ciupe a fost băiatul de aur la Liceul Emanuel, băiatul de aur la Universitatea Emanuel, băiatul de aur ca pastor asistent la Biserica Baptistă Betel din Mediaș, băiatul de aur ca pastor la Biserica Baptistă Providența din Oradea. Nici nu știi, măi Daniele, ce greu e să fii coleg cu un astfel de băiat de aur… Dar și ce binecuvîntat te simți că găsești lîngă tine ochi senini… Cu atîta negreală la Oradea…

Pe un astfel de tînăr SISTEMUL l-a învins…

O să reiau într-un alt articol chestiuni legate de SISTEM.

Daniel Brânzei versus Iosif Țon înseamnă mult mai mult decît lasă să se întrevadă titlul…

Ceea ce Daniel Brânzei și Iosif Țon, acești bărbătuși adolescentini, nu prea pricep, este că vremea lor A TRECUT. În jurul lor sînt alți pastori de 50-60 de ani care nu s-au prea maturizat și simt nevoia să se așeze, fie și numai ca rezerve, pe banca unor loturi de old boys care joacă ba pe coasta de est, ba pe coasta de vest. Ba la Oradea, ba la București…

Sînt antrenați destul, dar nu mai au suflu…

Iar majoretele lor animatoare sînt… jenante.

La așa stadion mare pe care îl oferă Internetul, ar trebui refăcut lotul, aduse bănci noi, puse panouri mari de ILUMINAT, iar comentatorii ar trebui să fie de clasă, nu de-ăștia de prin Mahalalalele Evanghelice…

Jocurile Ofticate de la Atlanta s-au sfîrșit înainte de a începe…

Plătitorilor de bilete li s-au returnat banii, împreună cu un abonament gratis la postul de știri haotice „Europa Liberală”, înființat de Cristian Ionescu…