Împărăția și Biserica în Evanghelia după Matei (4)

Împărăția și Biserica în Evanghelia după Matei – Adrian C. Mocan, Societatea Biblică din România, Oradea, 2011, 139 p.

“În pericopa mateiană din 12:38-48, Isus Se compară pe Sine cu două personaje vechi-testamentare: Iona și Solomon. În acest raport individual de forțe El Se prezintă de fiecare fată superior personalităților vechi-testamentare.

Prin afirmația pe care Isus o face în versetul 42: “… și iată că aici este Unul mai mare ca Solomon”, intenționează să Se prezinte pe Sine ca fiind Împăratul escatologic inaugurator al Împărăției mesianice. Analogia dintre Mântuitor (reprezentantul Împărăției lui Dumnezeu) și împăratul Solomon (reprezentantul Împărăției lui Israel) evidențiază câteva caracteristici constitutive ale Împărăției lui Dumnezeu.

În primul rând, observăm că Solomon, simbolul regalității iudaice ajunse la apogeu, este prezentat de către evanghelistul Matei în raport de inferioritate cu persoana Domnului Isus. Prin urmare, Împărăția lui Dumnezeu inaugurată de Cristos este net superioară tuturor Împărățiilor de sorginte omenească.

În al doilea rând, după cum bine știm, Solomon a rămas în conștiința națională a evreilor ca simbol al înțelepciunii. Așadar, o nouă caracteristică a Împărăției este cea a înțelepciunii absolute, aspect evidențiat de comparația dintre Domnul Isus și Solomon. […]

A treia caracteristică a Împărăției lui Dumnezeu este universalitatea ei (catolicitatea). Până la momentul născător de istorie, al întrupării Mântuitorului, poporul lui Dumnezeu era constituit pe o bază etnică clară (doar cei ce făceau parte din Israel aparțineau poporului lui Dumnezeu). Odată cu apropierea Împărăției lui Dumnezeu prin Cristos barierele de ordin etnic dispar.” (p. 44-45)