Săptămîna neagră a festivismului evanghelic românesc

Săptămîna neagră a festivismului evanghelic românesc a debutat duminică, 26 august 2012, la Casa de cultură din Constanța, cînd Doru Hnatiuc a fost invitat, conform anunțului de pe site-ul Bisericii Baptiste Sfânta Treime, să predice la „aniversarea a 90 de ani de prezență baptistă în orașul Constanța”.

Evenimentul a fost prefațat în zilele și săptămînile precedente de alți pastori invitați la amvonul Bisericii Baptiste Sfânta Treime și la o conferință despre istoria și credința baptistă în 22 august 2012.

Doru Hnatiuc este considerat un personaj fast pentru istoria Bisericii Baptiste Sfânta Treime (Nr. 1) din Constanța. În perioada cînd a fost pastorul acestei bisericii (1985/1986 – 1994/1995), biserica a crescut de la 240 de membri la 550 (după cum menționează Ioan Bunaciu în Istoria răspîndirii credinței baptiste, p. 220, și în Istoria bisericilor baptiste din România, p. 264).

Din nefericire, același Doru Hnatiuc este un personaj nefast în istoria necosmetizată a evanghelicilor din Oradea, fiind, pentru ani buni, eminența cenușie din spatele acțiunilor unui alt personaj nefast, Paul Negruț, care a ocupat cele mai înalte poziții în organizarea confesională baptistă din România, în Biserica Baptistă Emanuel din Oradea și în Universitatea Emanuel. De asemenea, a fost susținut în matrapazlîcurile lui de către fratele său, un alt mincinos de talia lui Doru Hnatiuc, Florin Negruț conducînd mai mulți ani Liceul Baptist Emanuel și Comunitatea Baptistă Oradea.

De-a lungul anilor, sistemul emanuelist a fost criticat de voci publice precum Dănuț Mănăstireanu, Alexandru Nădăban, Iulian Necea, Claudiu Dobra, Alin Cristea, Ciprian Sturz.

În vremea rectorului Paul Negruț și a mercenariatelor lui Doru Hnatiuc și Marius Cruceru (actualmente decan al Facultății de Teologie), peste 20 de cadre didactice au trebuit să părăsească instituția, unii dintre ei fiind cei mai buni din istoria Universității Emanuel – Radu Gheorghiță, Dănuț Mănăstireanu, Ken Tucker, Alexandru Nădăban, ca să nu mai numesc și tineri de perspectivă precum Adi Vidu, Sorin Sabou, Paulian Petric, Silviu Tatu.

În schimb, Universitatea Emanuel a devenit „un soi de Negruț SRL”, eticheta lui Dănuț Mănăstireanu fiind susținută de precizările lui Alexandru Nădăban: „O scurtă privire asupra cadrelor didactice existente acum [noiembrie 2010] la UBEO vedem că printre cei ce predau se află fiica rectorului, ginerele rectorului, fiul pastorului instituţiei, iar decanul Facultăţii de teologie tot nu are studii de teologie.”

Seria infamelor acțiuni emanueliste a culminat, la sfîrșitul anului 2010, cu Minciuna pastorului Doru Hnatiuc despre pastorul Lucian Ciupe, căruia apoi i s-a retras ordinarea de către Comunitatea Baptistă din Oradea – Voivodatul fraților Negruț.

Știe cineva conform cărui articol din Statutul Cultului Baptist o Comunitate regională baptistă îi poate retrage ordinarea unui pastor baptist?!…

În ceea ce privește conotațiile unei aniverseri precum cea de la Constanța, poate fi separată prezența unui lider confesional la o aniversare de 90 de ani a unei biserici de istoria faptelor reprobabile a respectivului lider? Nu văd cum se poate da un alt răspuns decît: NU.

De asemenea, în asemenea situații festiviste, poate fi separată aniversarea bisericii locale de istoria organizației bisericilor din care face? Același răspuns: NU.

Nu e vorba doar de aniversarea unei biserici, nu doar acea biserică aniversează, ci și confesiunea respectivă aniversează. Ar trebui ca bisericile și enoriașii din întreaga regiune, țară, ba chiar și din diaspora, să fie interesate / interesați de istoria altora din aceeași confesiune. Ar trebui să ia în considerare atît momentele nedemne din istoria bisericii / confesiunii, cît și momentele de reușită ale bisericii / confesiunii.

Aniversarea de 90 de ani de mărturie baptistă în Constanța, în lumina celor prezentate mai sus, e, de fapt, una tristă. Invitatul Doru Hnatiuc a avut intervenții în perimetrul Oradiei care îl descalifică ca și lider confesional.

Mai mult, am observat că în ultimii ani Biserica Baptistă Sfânta Treime din Constanța a avut de prea multe ori invitați din grupul emanueliștilor din Oradea: Paul Negruț, Doru Hnatiuc, Marius Cruceru, Ilie Țundrea și apropiați ai lor, precum Onisim Mladin și Gigi Dobrin.

Este nesănătos pentru o biserică relativ mare, reprezentativă pentru Dobrogea, să aibă relații prea strînse cu un astfel de grup de influență, în detrimentul altor direcții din mediul confesional baptist. În 10-20 de ani se pot întîmpla multe în ceea ce privește politica confesională.

Pînă și „rectorul” actual al Universității Emanuel, Corneliu Simuț, se pare că a traversat țara, pentru a fi prezent, în 5 august, la Jubileul constănțenilor – moment în care am renunțat să-i mai acord circumstanțe atenuante. Din nefericire, un produs academic excelent a devenit în ultimii ani un mercenar nemernic al emanueliștilor conduși de Paul Negruț.

L-am întîlnit pe Corneliu Simuț în decembrie 2011 (sau chiar la începutul lui 2012) într-un mall în Oradea. Mi-a acordat, spre surprinderea mea, multe minute, în care a amintit și opinia sa, despre site-ul prăfuit al Universității Emanuel, cum că ar trebui refăcut, actualizat, folosit în mod NORMAL pentru ca instituția academică să se prezinte corespunzător cerințelor secolului XXI și pentru a comunica cititorilor informații corecte și complete.

Încerc, de mai multe luni, un sentiment de jenă pentru faptul că am sperat atunci că vorbește serios, că ar putea exista „voință politică” pentru înfăptuirea unui deziderat de felul acesta.

Aș! Corneliu Simuț a devenit rectorul Universității Emanuel (fără să fi fost mai întîi decan sau prorector), ales în 24 ianuarie 2012, consemnat în procesul verbal din 26 martie, confirmat de Ministerul Educației în 10 aprilie, ordinul ministrului fiind înregistrat la Universitatea Emanuel în 31 mai!…

Au trecut, așadar, cîteva luni… Site-ul Universității Emanuel este la fel de prăfuit, iar mesajul rectorului (nou) lipsește!…

Corneliu, dacă îți faci timp să te deplasezi la Constanța (ca să îngroși fenomenul festivist al evanghelicilor români) și nu îți faci timp să scrii un mesaj din partea rectorului și să dai dispoziții să fie actualizat site-ul Universității Emanuel, mie nu-mi rămîne decît să spun: RUȘINE SĂ-ȚI FIE!

De fapt, rușine ar trebui să-ți fie și dacă actualizezi site-ul, dar am prins prilejul ăsta să-ți arăt obrazul!…

În febra pregătirilor festiviste, se poate întîmpla să fie prezentat invitatul în mod exagerat: „Pastor Doru HNATIUC – Pastor al Bisericii Baptiste Emanuel din Oradea, Profesor la Universitatea Emanuel„.

O fi fost cîndva „profesor”, adică cadru didactic, prorector, dar nu… profesor, iar în prezent nu se află pe Lista profesorilor de la Universitatea Emanuel„.

O altă informație suspectă, de data aceasta despre Paul Negruț, a apărut cu ocazia evenimentului evanghelistic de la Paris din 24 iunie 2012, pastorul orădean fiind prezentat ca „Dr. in psihologie si teologie”, astfel că am fost nevoit să întreb public: Este Paul Negruț doctor în psihologie? Încă nu am primit vreun răspuns la această întrebare.

Nici răspuns (care se poate verifica) la o întrebare mai recentă: Știe cineva ceva de programul turneului corului Deo Gloria (26 de tineri din Oradea) în SUA?

Aș putea da și alte exemple de lipsă de informații sau dezinformări. După cum se poate lesne observa, confesiunile evanghelice stau prost la capitolul COMUNICARE.

Atunci cînd lipsesc informații minime și dezbateri necesare despre anumite subiecte, nu e de mirare că, an de an, evanghelicii cad în ispita festivistă.

Să nu uităm însă că nu se poate sărbători orice oriunde oricum, cu orice fel de oameni.

Reflexul festivist trebuie domolit de reflexul rațional al lucidității și de o perspectivă mai largă a istoriei evanghelicilor români.

Anul acesta am trecut prin Constanța, de unde am rămas și cu o amintire interesantă: Pastorul Emanuel Grozea (beneficiar, pe vremea cînd era student în Oradea, al spiritului progresist de la Biserica Credința / Providența, actualmente probabil unul dintre lingăii lui Doru Hnatiuc) a anunțat de la amvon că în fața bisericii Sfânta Treime s-a instalat un om cu o pancartă, că vrea să tulbure biserica și că ar fi bine ca enoriașii să nu îl bage în seamă. Modul în care a fost făcut anunțul (într-un stil care îmi amintea clar de cel al lui Doru Hnatiuc, și nu numai) m-a făcut să primesc anunțul cu suspiciune, dar cu multă curiozitate. La ieșirea din biserică l-am salutat pe omul cu pricina și am schimbat cîteva cuvinte.

Unei persoane din biserică i-am spus: Să fiți mulțumiți că e numai unul! :) În următorii 10-20 de ani, s-ar putea să se înmulțească numărul celor care vor face proteste în fața bisericilor, iar acestea sînt total nepregătite pentru astfel de situații.

Site-ul Bisericii Baptiste Sfânta Treime conține un scurt istoric care se oprește în… 2002!

Dar ACUM sîntem în 2012, la a 90-a aniversare…

Exemplele cu site-urile neactualizate pe care le-am dat, lîngă care pot fi adăugate multe altele, printre care și site-ul Uniunii Baptiste, indică o stare de fapt în confesiunea baptistă, unde destui lideri sînt preocupați prea mult de aniversări, conferințe și congrese, decît de a-și face treaba pentru care au fost aleși și să ofere minime informații despre activitatea grupurilor confesionale pe care le reprezintă.

Site-ul baptiștilor români din SUA are o singură postare în ultimele 2 luni…

Dacă la Constanța se sărbătoresc 90 de ani, în SUA baptiștii români se adună la sfîrșitul acestei săptămîni pentru Congresul cu numărul 100.

Reiau opiniile pe care le-am exprimat acum două săptămîni pe acest blog: Cu totul regretabil, baptiștii românii din SUA își „rotunjesc” centenarul convenției într-un context decadent, cu totul defavorabil, fie și numai dacă amintesc de Cazul Iosif Țon (nu a fost prezent în 13 decembrie 2009 la Centenarul Bisericii Emanuel Oradea) și de Cazul Daniel Brânzei, cel care era în 2011 președintele baptiștilor români din SUA și Canada.

De atunci, s-au înmulțit emailurile care circulă pe Internet și oferă tot mai multe date despre Cazul Daniel Brânzei. Nu știu însă ca pastorul din Los Angeles să fi prezentat informații publice despre situațiunea în discuție.

Unirea nelegiuirii cu sărbătoarea a fost și este un foarte serios motiv de întristare a lui Dumnezeu și provoacă, în mod legitim, discreditarea mediului confesional evanghelic. Cînd face unul o treabă bună, află doi-trei. Cînd se cacă altul, află 100-200, dacă nu 1.000-2.000, că e criză de hîrtie igienică.

Lui Dumnezeu îi place dreptatea, adevărul, mila. Aniversările, jubileele, lunile noi, conferințele și congresele își au rostul DOAR dacă sînt respectați parametrii lui Dumnezeu. Altfel, perimetrul confesional este, în mod dezgustător, deformat, schimonosit, pervertit. Și în acest proces de pervertire liderii au un rol important. La fel cum pot avea un rol important în reformarea spațiului confesional evanghelic refacerea perimetrului confesional conform parametrilor lui Dumnezeu.

În această săptămînă neagră a festivismului evanghelic românesc ar fi o mare surpriză să avem parte de dreptate, adevăr, milă. În schimb, nu va fi nici o surpriză să avem parte de discursuri sforăitoare, de sonorități ample, dar nu în tonalitatea severă a lui Ioan Botezătorul, de bîrfe inter-naționale de puțin folos contra gîdilirii firii pămîntești, de forme de evlavie din care lipsesc tocmai dreptatea, adevărul, mila.

O astfel de săptămînă ne obligă, din punct de vedere moral, să ținem cont de fratricidul pe care liderii baptiștilor români l-au săvîrșit față de Iosif Țon. În astfel de zile nemernice trebuie să ne aducem aminte De ce Comunicatul Consiliului Uniunii Baptiste este nul. Pentru că acel Comunicat din 8 decembrie 2010 conține decizii care nu au la bază documentele Uniunii Baptiste: Marturisirea de credință și Statutul de funcționare.

O asociație de biserici, precum este Uniunea Baptistă, nu poate funcționa haotic. Deciziile care se iau trebuie să fie conforme cu înțelegerile stabilite. Dacă acele înțelegeri sînt considerate depășite, atunci liderii confesionali trebuie să inițieze dezbateri și întîlniri pentru redactarea unor noi înțelegeri, pe baza cărora să funcționeze asociația de biserici.

Faptul că, an de an, de fapt duminică de duminică, bisericile și liderii lor confesionali se complac într-o situație care menține funcționarismul eclesial / confesional, în detrimentul unor inițiative consistente care să reformeze mediul evanghelic românesc, indică existența unei crize, prelungite, care ne face să punem în discuție semnificația oricărei aniversări, a oricărui jubileu, a oricărei luni noi.

Tot la sfîrșitul acestei săptămîni, penticostalii din SUA jubilează și ei la al 44-lea Congres (căruia îi spun Convenție). De ce jubilează? Nu știu. Din obișnuință probabil…

Ar fi culmea să vezi penticostali stînd calmi și analizînd situația, tot mai proastă, din bisericile lor din România și din diaspora. Să dea Domnul să nu (mai) fie așa!

Tot mai multe biserici, tot mai multe clădiri de tot felul apar la penticostali, țoale tot mai aranjate, muzică tot mai răsunătoare. Și comunicate tot mai tîmpite…

Oricît se îmbracă în haine negre pastorii penticostali, eu tot în culoarea rozului bombon îi văd… Rozul bombon al cosmetizării… Al fățărniciei… Al minciunii…

Penticostalii s-au înmulțit în România. Să fie acesta un motiv de bucurie? Dacă s-au înmulțit clădirile bisericilor, întrebarea adevărăcioasă e dacă s-au înmulțit și oamenii onești, dedicați lui Dumnezeu, în comitetele bisericilor. Sau au rămas aceleași reflexe autoritariste, fie la generația în vîrstă, fie la următoarea generație, căci viața e grea, de unde timp și energie să învățăm, pas cu pas… dreptatea, adevărul, mila?

Și, totuși, parametrii lui Dumnezeu nu s-au schimbat. Mîntuirea, sfințirea, răsplătirea (în veacul ce va să vie) au loc DOAR în termenii divinității, nu în termenii grupusculelor creștin-religioase.

Ce muzică cîntăm în biserică? Da’ ce, asta contează? NU contează mai mult dreptatea, adevărul, mila? Și mai sînt o droaie de alte coloane ale Templului Duhului Sfînt!…

Cîte ore stăm la biserică? ASTA contează? Nu contează mai mult cîte ore stăm cu copiii noștri și îi învățăm ce îi place lui Dumnezeu – dreptatea, adevărul, mila? Nu contează mai mult să ne dezvoltăm virtutea generozității față de semenii noștri? OARE se învață așa ceva duminica la biserică? CUM? La ce mașinoace înconjoară biserica, oricine își poate pune întrebări serioase cu privire la perspectiva creștinilor despre relația cu proprietățile…

Și nici nu au trecut 25 de ani de libertate…

Cîtă LIBERTATE autentică, a sufletului, au dobîndit oare, în acești ani, evanghelicii din România? Dar cei din străinătate?

Libertatea se dă la pachet cu responsabilitatea.

Într-o astfel de săptămînă neagră a festivismului evanghelic românesc, oare CINE, CUM, UNDE îi va provoca pe evanghelicii români să renunțe la zdrențele festivismului și să ia în seamă ultima modă retro, coborîtă tocmai din sferele cerești, a jugului libertății și a artei responsabilității?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat: