DEZ-MINȚIRI (12.03.2013) – Divorțul lui Alin Cristea

Pe unul dintre cele mai jegoase bloguri evanghelice, cel al lui Paul Dan, a apărut un comentariu în care este menționat numele meu în legătură cu mai multe chestiuni, printre care și divorțul meu.

Avînd în vedere și faptul că în ultimele 30 de zile printre termenii de căutare pe blogul România Evanghelică se găsesc sintagme precum „alin cristea divorteaza” (25), „alin cristea divort” (13), „divort alin cristea” (3), pun în practică hotărîrea (pe care am luat-o încă de anul trecut) de a prezenta precizări despre… divorțul lui Alin Cristea.

Am fost nevoit să mă mut din apartamentul familiei în data de 5 ianuarie 2013, așadar am avut la dispoziție două luni pentru a mă distanța emoțional / psihic de momentul cel mai neplăcut din istoria familiei mele, care a însumat 21 de ani de căsnicie.

1. Divorț

Primul lucru care ar trebui reținut este faptul CLAR că nu Alin Cristea a divorțat, ci soția lui.

Procesul de divorţ a fost intentat acum 2 ani, în martie 2011. În prima fază a divorțului, nu m-am prezentat la tribunal decît o dată, cînd am fost citat pentru a da răspuns la o listă de întrebări, alcătuită pe baza afirmației soției mele către avocata sa: „Alin Cristea nu minte!”, fapt pe care soţia mea mi l-a amintit cel puțin de două ori.

De asemenea, în discuțiile noastre, tot în mod voluntar, soția mea a menționat faptul că aș fi un om generos.

Aceste două chestiuni menționate de soția mea în mod voluntar (în mijlocul unor certuri, care erau, din păcate, rare!) au constituit pentru mine un suport moral în perioada grea din ultimii doi ani, înlocuind minima solidaritate pe care confrații mei de credință ar fi trebuit să o aibă față de oricine s-ar fi aflat într-o astfel de situație.

Faptul că nu m-am prezentat în prima fază la tribunal poate fi privit, din anumite unghiuri de vedere, ca fiind o greșeală, săvîrșită din ignoranță, din lentoare ardelenească, din lipsă de inițiativă, fiind ocupat cu creșterea fetiței și proiectele pe Internet. Nu mă interesează prea mult.

Mă interesează, ca și în alte multe chestiuni, ALTE perspective.

Desigur, ar fi interesant / instructiv să dau cîteva detalii din procesul prin care am trecut, spre informarea și luminarea altora. De exemplu, mai mulți oameni, rude, prieteni, cunoscuți, mi-au pus întrebări din care rezulta clar că nu știau că procesul de divorț e unul, iar procesul de partaj e altul.

Rostul postării de aici este însă altul.

În faza a doua, am făcut apel la întreg divorțul, susținînd că nu există motive întemeiate (în ceea ce mă privește) pentru divorț.

Faza a treia, cea mai scurtă, a fost recursul, în decembrie 2012 definitivîndu-se divorțul prin aceleași decizii din primele două etape, printre care era și evacuarea mea. Cum am menționat deja, în 5 ianuarie 2013 am început viața de chiriaș.

Întrucît nu a avut loc procesul de partaj, pe care eu ar trebui să-l intentez, nu am avut și nu am posibilități financiare minime pentru existența mea. La alt punct voi face precizări despre cum am supraviețuit pînă acum.

Divorțul soției mele o transformă într-o persoană parvenită – care a ajuns, fără merite deosebite, prin mijloace neoneste sau printr-un concurs favorabil de împrejurări, la o bună situație materială (DEX) -, faptul că are o firmă de contabilitate cu venit lunar (pe care nu îl cunosc de ani de zile) neputînd contrabalansa alte aspecte din viața ei, reușita ei (dacă, în condițiile actuale, îi mai putem spune reușită) bazîndu-se pe două resurse UMANE de calitate: pocăiții, respectiv, dintre ei, familia Cristea.

Cînd ne-am căsătorit, soția mea avea 80 de dolari. Am locuit, noi doi, în apartamentul de 3 camere din Petroșani (al părinților mei), mobilat, cu covoare persane și bibelouri (că așa era pe-atunci), cu cărți în toate cele 3 camere, iar eu, după ce fusesem un an în Viena (unde m-am botezat, la 24 de ani), adusesem 5 mașini second hand (nu aveam carnet de șofer și nu știam să conduc).

Am lucrat 2 ani la mină în Valea Jiului și am cîștigat bine, atît ca muncitor topograf cît și ca inginer miner.

Purtam un nume respectat de baptiștii din Valea Jiului și din alte zone din țară (și străinătate).

În 1995, cînd am venit la Oradea pentru a studia teologie la Institutul Biblic Emanuel, actualmente Universitatea Emanuel, numele Cristea era deja înaintea mea (la fel cum a fost în alte situaţii în alte oraşe). Prin 1998 am mers cu soţia la interviu pentru un post de contabil. Paul Negruț fiind plecat, ne-am întîlnit cu Doru Hnatiuc, care a spus direct: A, în cazul vostru nu e nevoie de interviu. Eu eram șeful grupei de teologie al cărei coordonator era Doru Hnatiuc. Care fusese pastor la Constanța, unde în comitet fuseseră vreo doi unchi de ai mei, cumnați ai tatălui meu.

Așadar, soția mea a obținut postul pentru că era soția lui Alin Cristea. A lucrat 4 ani acolo, unde a învățat meserie, așa cum a zis în repetate rînduri de-a lungul anilor.

Cu ce bani și-a făcut apoi firmă de contabilitate, dacă niciodată nu a dispus de vreo sumă consistentă de bani?

Împrumut, de la RomCom, cu recomandări de la… pocăiți!

Cum a reușit să pună pe picioare firma (cu o angajată)? Păi soțul avea grijă de fetiță acasă, atît pe vremea grădiniței cît și pe vremea școlii. Și, în același timp, am reușit să derulez mai multe proiecte pe Internet.

Lucrurile acestea trebuiau precizate, întrucît au umblat vorbe tîmpite de genul „Alin Cristea stă acasă pe banii soției”. Nu, soţia a parvenit datorită numelui de Cristea şi pe resursele familiei (lărgite).

Alin Cristea nu a stat pe banii soției, el beneficia, ca partener de căsnicie, de veniturile familie.

Dacă Alin Cristea avea o firmă, iar soția era casnică, ar fi umblat oare vorbe de-astea tîmpite: „Soția stă acasă pe banii soțului.”?

Bă, pocăiţilor, ce perspectivă aveţi asupra familiei de reduceţi chestiunile importante ale relaţiilor din familie la număratul şi învîrtitul banilor?

Codul Civil precizează: „Munca oricăruia dintre soţi în gospodărie şi pentru creşterea copiilor reprezintă o contribuție la cheltuielile căsătoriei.” (Art. 326)

Cînd a făcut firma, soția mi-a spus că nu m-a pus cu jumătate că e firmă de specialitate. Dar ideea era că jumătate era a mea. Așadar, nu aveam de ce să mă simt cu musca pe căciulă că aș fi stat pe banii soției.

În perioada divorțului, i-am spus: Dar jumătate din firmă e a mea.

Răspunsul a fost: Dar nu poți să dovedești.

Divorțul intentat de soția mea înseamnă și un act de imensă aroganță (un parvenit trebuie să fie neapărat și arogant, nu?) față de familia Cristea. Rudele mele directe, rude din străinătate din familia lărgită, prieteni din Petroșani, Oradea și din străinătate ne-au ajutat în MULTE feluri de-a lungul anilor. Asta pentru că Alin Cristea era fiul cuiva, nepotul altcuiva (bunic, unchi, mătușă), verișorul cuiva (am o droaie de verișori), din familia Cristea, apreciată pentru solidaritatea pe care a oferit-o altora și căreia i s-a acordat solidaritate în destule momente ale vieții.

Vă asigur că am scris doar foarte puține lucruri dintre cele pe care aș fi putut să le menționez aici.

Consider că cele menționate oferă destule informații celor onești care vor să aibă o perspectivă de ansamblu asupra divorțului lui Alin Cristea.

În ceea ce îi privește pe ceilalți, răutăcioși, ignoranți, sau tembeli de-a binelea, nu-mi fac prea multe iluzii. Dar, cine știe, poate că într-o zi se va mai trezi cîte unul să-și ceară scuze pentru diverse gînduri ignobile / gesturi nemernice pe care le-a avut cu privire la „aprigul” Alin Cristea. În ultimele luni am avut cel puțin 3 astfel de cazuri…

2. Andreea

(Și) Prin eforturile mele pe Internet (Facebook), Andreea e un personaj cunoscut. Sper ca, aşa cum eu am beneficiat de bunele relaţionări cu oamenii ale părinţilor mei şi ale rudelor mele, tot aşa Andreea să beneficieze în viitor de bunele mele relaționări pe care am reușit să le cultiv, în mod decent şi prietenesc, cu diverse persoane, pe unele cunoscîndu-le doar pe Internet.

De fapt, DEJA a beneficiat, cele mai multe dintre hainele pe care le-a purtat în 10 ani fiind de la rude și prieteni (din România și străinătate).

Iar anul trecut a fost, pe lîngă cel mai greu an al vieții mele (din toate punctele de vedere), și un an deosebit, pentru care i-am dat slavă lui Dumnezeu, care a strălucit cu și mai mare frumuseţe în mijlocul dificultăților de tot felul cu care m-am confruntat.

De Crăciun am trimis o epistolă de mulţumire şi informare unui număr de 14 persoane, care m-au ajutat semnificativ (şi în momente dificile) în anul 2012 în diverse moduri: 1) financiar, 2) cu împrumut, 3) cu plase mari cu alimente sau 4) mi-au oferit cazare în vară (la București), cînd am fost cu Andreea.

Anul 2012 rămîne important în istoria vieţii mele, dar nu numai a vieţii mele, ci şi a Andreei, prin faptul că s-au întîmplat două evenimente importante în viaţa noastră: 1). Excursia noastră de 2 săptămîni (Oradea – Timișoara – Petroșani – București – Constanța – Brașov – Oradea) şi 2) Ziua Andreei, cînd a împlinit 10 ani, și i-am făcut un cadou cu 10 cadouri.

ASTA a fost posibil prin harul lui Dumnezeu şi ajutorul unor oameni, pe unii nici nu i-am întîlnit vreodată.

Am pus anunț pe blog că vînd biroul, dar nu am primit nici o ofertă.. Doar comentariile unui nesimțit…

Dar în mai puțin de 24 de ore, o persoană, pe care nu o cunosc personal, dar care mă citeşte de cîţiva ani pe Internet, mi-a trimis cei 400 de lei pentru scaunul de pian pentru Andreea…

3. Viaţa

Cum reuşesc să trăiesc? GREU.

Zeci de pagini aș putea să scriu, în care să-mi înșir necazurile, mici și mai mari, dar și modalitățile inventive prin care existența mea trece de la o lună la alta, de la o săptămînă la alta, de la o zi la alta…

Dar oricîte aș menționa, Dumnezeu e mult mai inventiv!…

Unii, cărora le-am mai împărtășit din întîmplările neașteptate ale vieții mele, au zis că trăiesc prin credință…

Ce am scris despre evanghelicii români nu demult trebuie reținut:

De mai bine de un an, o persoană pe care nu o cunosc, dar care mă citește de cîțiva ani, îmi trimite oarecum periodic sume consistente de bani, astfel că în prezent am reușit să-mi achit primele două luni de chirie și să mănînc, urmează întreținerea, curentul, telefonul, Internetul etc.

Omul nu este din mediul evanghelic…

Spre rușinea evanghelicilor români, Alin Cristea, cel mai vechi jurnalist evanghelic român și evanghelicul român cu cea mai mare vizibilitate pe Internet (am folosit formulele altora despre mine) își poate continua activitatea (deși în condiții tot mai grele) în legătură cu mediul evanghelic românesc datorită unei persoane DIN AFARA mediului evanghelic.

Evanghelicii români, a treia forță evanghelică, după număr, din Europa, nu au o revistă, nu au măcar un site cu informații, nu există o agenție de știri care să transmită știri din mediul evanghelic și să preia știri de interes major pentru evanghelicii români.

4. Internet

Relația cu Andreea și continuarea proiectelor pe Internet reprezintă cele două direcții majore ale vieții mele în prezent.

În acești ani grei (actele pentru divorț au fost pregătite, fără să știu, acum vreo 6 ani), am ales să fiu consecvent în proiectele pe care le derulez pe Internet.

Consider că au fost destule evidențe ale faptului că activitatea mea publică pe Internet este de importanță EXTREMĂ pentru mediul evanghelic românesc.

O dată cu creșterea prestigiului meu, am considerat că am o responsabilitate din ce în ce mai mare și am încercat să o onorez.

Dincolo de intențiile și preferițele omenești este, desigur, Dumnezeu și buna plăcere a voii Lui, Cel care ne va judeca și ne va răsplăti!

Prezența mea publică pe Internet implică și confruntarea unor gesturi publice, a unor personaje mai mult sau mai puțin dubioase.

În cazul care generează postarea aceasta e vorba de următorul comentariu apărut pe blogul lui Paul Dan:

„MM | March 11, 2013 at 4:58 pm

Inca nu am vazut pe cineva cu judecata intreaga sa admire batjocora lui Alin Cristea, din faimoasele sale bloguri asa zis evanghelice( ce tupeu) omul care a resusit sa divorteze, din
pricina ca pt el Cuvintul lui Dumnezeu e totalmente necunoscut;
pt.ca daca L-ar cunoaste, nu ar mai dormi de teama ca va da socoteala de orice cuvint nefolositor.
Sa numesti Romania ev. orice blog pe care il faci din intentie
de preamarire a ideilor tale pe care le consideri super, este un sacrilegiu si o sarlatanie fara de seaman.
Noi romanii seriosi din tara ne dezicem total, putini sunt semneaza
sau voteaza vrind sa culeaga furtuna, dupa ce au semanat vint.
El batjocoreste asa cum ii vine la gura nesfintita, nearsa cu carbune .
Silviu Axente esti un clorportor de birfe.
Cum de ai omis toate lucrurile bune si ai ales din gunoaie doar cele urit mirositoare, poate ca se mai putea gasi macar un firicel de iarba verde.
Da, meriti o eticheta mult mai pe masura, deorece esti un caracter
jalnic, ca si altii care neavind argumnete isi dezvalui starea sufletului lor, jalnica.
Uita te in jur, la cei din lume, nu faca ei la fel?
Nu, nu toti, cei morali nu au treaba cu noroiul, cu insalubritatea,
voi in schimb, v-ati unit la rele.
Nu poti macar compara pe Alin Cristea cu fratele PD, pentru ca nici macar nu intra in competitie.
Unul respecta valorile, altul ia in ris insasi Cuvintul,
care spune totul despre cei batjocoritori si minciosi, care nu vor avea parte cu sfintii.
Urmariti Pacea si Sfintirea fara de care nimeni nu va intra in Imparatie.”

DEZ-MINȚIRE: Nu Alin Cristea a reușit să divorțeze, ci soția lui.

DEZ-MINȚIRE: Pentru Alin Cristea Cuvîntul lui Dumnezeu nu e totalmente necunoscut.

Formulele pe care le folosește tembelul anonim MM sînt incoerente. Chestiunea ignoranței (totalmente, sic!) are de a face cu divorțul sau cu faptul că doarme bine-mersi? Nu contează, cu toate are de a face, e de fapt același stil nemernic de a demoniza pe cineva, numai să cunoști cîteva chestiuni despre el și apoi, dă-i și dă-i!, că nesimțiții precum Paul Dan permit minciunile, și dezinformările, dar mai ales RĂUTĂȚILE, ticăloșia care nu e în cuvinte, ci în inima celui care folosește cuvinte (nu IDEI, Doamne ferește!) în mod belicos.

AȘA se adună jegul pe unele bloguri evanghelice. Strat după strat! Bîrfele despre Alin Cristea constituie doar încă un strat de jeg pe blogul lui Paul Dan, nu cu mine a început și nici nu se termină jegul de pe blogul lui Paul Dan.

Să intrăm puțin în textul comentariului nemernic.

Poate că un astfel de comentariu nu ar fi apărut dacă un alt comentator, menționat ca fiind „clorportor de birfe” (clorportor înseamnă purtător de clor?), nu ar fi scris un comentariu în care menţiona:

„Blogul Ioan8 a fost votat de catre cititorii evanghelici ca fiind “cel mai jegos blog evanghelic”…”

E vorba de sondajul pe care l-am propus pe blogul România Evanghelică:

Care e cel mai jegos blog evanghelic?

Au participat pînă acum 70 de votanți, dintre care 38 de voturi au fost acordate blogului lui Paul Dan.

Silviu Axente s-a grăbit să folosească acest sondaj ca armă în comentariul său, provocînd astfel apariția comentariului lui MM.

Astfel de proceduri sînt pripite, astfel de arme trebuie folosite cu grijă, la momentul potrivit.

Silviu Axente pare a fi neexperimentat. Eu însă nu sînt!

Nu de puține ori am asemănat stilul polemic pe care îl regăsim în blogosfera evanghelică cu lupta de gherilă. Trebuie să te antrenezi, inclusiv psihic, să înveți din greșeli, să te folosești de orice tufă de pe teren pentru a te proteja și a aștepta momentul potrivit cînd să mai înaintezi un metru. Sau poate doar jumătate de metru!…

Război de uzură!…

Cei care au proviziile asigurate în spate au șanse mai multe…

Cei care știu că e important a cîștiga războiul, nu neapărat o luptă pe un delușor, au strategia mai bună…

Din acest punct de vedere, sînt de acord cu anonimul MM: Nu mă pot compara cu Paul Dan…

E un așa pitic, lipsit de experiență, inclusiv TEOLOGICĂ, dar mai ales blogărească, încît trebuie să fac efort să îl reperez cînd se învîrte printre picioroangele mele… Și ale altora…

Paul Dan, la fel ca și trăsnitul Ioan Pop (mult mai cunoscut pentru activismul său deșănțat), e SEMNUL vizibil al mediocrității MORALE a evanghelicilor români.

Mediul evanghelic românesc produce personaje consistente, cu coloană vertebrală și cu farmec relațional, dar și pitici ghetoizați, de o hidoșenie sufletească greu de imaginat…

Nu faptul că apar ASTFEL de comentarii e cel mai îngrijorător, ci faptul că unii administratori de bloguri, precum Paul Dan, afișează ticăloasele exprimări ale unor ofuscați zănatici…

Aduc încă o dată aminte că Marius Cruceru a recunoscut în mai miulte rînduri că a permis prea multe comentarii de acest fel…

Iar Vindecătorul și-a cerut scuze lui Alin Cristea, după 3 ani, pentru un anumit comentariu, presupun că e vorba de cel în care cineva cu gura mare (și sufletul mic) scria minciuna conform căreia eu aș fi fost exmatriculat de la Institutul Biblic Emanuel…

A trebuit și atunci să pierd timp să dau dezmințire, ca să nu mai vorbesc de faptul că o alta comentatoare, care avea acelaşi prenume şi iniţială a numelui, s-a grăbit să mă asigure că nu despre ea e vorba… I-am spus că mi-am dat seama că nu despre ea era vorba…

Nu voi comenta toate rîndurile tembele ale comentatorului anonim MM, dar putem lesne observa cum, încercînd să mă acuze, se acuză pe el însuși.

Adică, zise MM, în încheiere: „Urmăriți Pacea şi Sfinţirea fără de care nimeni nu va intra în Împărăţie.”

Păi Pace şi Sfinţire a urmărit MM cînd a scris comentariul ăsta la adresa mea şi la adresa lui Silviu Axente, pe care l-a numit „caracter jalnic”?…

Dar, oricum, în astfel de cazuri, se aduc în discuție, în mod mai mult sau mai puțin legitim, cuvintele dure ale lui Isus și ale lui Ioan Botezătorul… Dacă ei au ajuns în rai, Ioan Botezătorul cu siguranță, atunci poate om ajunge și unii dintre noi care nu ne jenăm să fim mai duri uneori…

De reținut însă că acest comentariu în discuție nu ține de subiectul postării lui Dan Paul: Cristian Barbosu şi căderea unor lideri la cel mai important examen teologic! Este foarte grav!

5. DISCUŢIA

Discuţia teologică este mult mai importantă decît să ştim oareşce despre Alin Cristea sau alții.

Lipsa dezbaterii teologice în spaţiul public este un semn al piticeniei evanghelicilor români.

Nu o să cer tuturor enoriașilor baptiști, penticostali, creștini după Evanghelie, carismatici etc. să posede concepte teologice. Sau, chiar dacă unii posedă, să-și piardă timpul și energia pe Internet cu oameni precum Paul Dan și cohortele sale de comentatori anonimi, de obicei impertinenți și aroganți…

Dar, la fel ca în cazul Mişcării Străjerilor, școlile teologice de la București și Oradea nu au produs texte care să clarifice problemele ridicate pe Internet.

În schimb, au crescut numărul youtuburilor în detrimentelor propozițiilor coerente, bine formulate și apărute la momentul potrivit.

Pastorii se ascund după amvoane, evitînd cu obstinație spațiile publice LIBERE, precum sînt cele de pe Internet, unde e incomod să faci față dezbaterilor (care sînt aproape întotdeauna amestecate cu asaltul grețos al haitei de consumatori la gîtul celor care și-l țin neplecat în fața tîmpeniilor, al celor care subminează ignoranța și aroganța care se manifestă în Mahalaua Evanghelică).

Activismul evanghelic (cu o droaie de conferinţe, seminarii, evanghelizări, tabere, festivaluri) nu poate face față soluției imorale, de a folosi Internetul în mod nemernic, pe care o adoptă cei precum Paul Dan și Ioan Pop, mahalagioaice precum Elisa și alte gureșe femei, pastori-bloggeri care afurisesc public tot felul de manifestări din mediul evanghelic (afurisenia nu ţine loc de discuţie) sau tineri necopți care folosesc un stil cvasi-pamfletar pentru a-și vîntura frustrările).

DISCUȚIA nu poate avea loc fără INFORMAȚIE.

Bă, pocăiților, nu discutați despre ceva dacă nu v-ați informat mai întîi!

Și, înainte de a deschide gura, asigurați-vă că este conectată la creier! (formulă preluată de pe Facebook)

Eu, Alin Cristea, Rotundu, Mogulul, Primarul blogosferei evanghelice (sau oricum vreți să mă numiți, numai să aibă de a face cu realitatea), vă ofer INFORMAȚIE!

Pe multe canale, nu doar pe blogul România Evanghelică! Și de mulți ani!

Eu sînt reprezentantul jurnalismului evanghelic independent, că nu fac parte din nici o gașcă confesională și îmi fac treaba cu conștiinciozitate.

Nu vă păcăliți singuri: Nu puteți participa la o discuție fără să fiți informați! O să cădeți în penibil altfel!…

Dacă Alin Cristea e divorțat contează mai puțin în ceea ce privește adunarea de date și integrarea lor într-un flux de informații pentru mediul evanghelic românesc.

Dacă aveți acces la informații CONTEAZĂ!

Paul Dan se poate da în spectacol pentru că aveți acces redus la informații!

Decretele mahalagioaicei Elisei n-ar fi existat în așa cantitate într-o blogosferă evanghelică bazată pe INFORMAȚII, nu pe opinii…

Bisericile evanghelice ar fi pur și simplu mai puternice, spiritual și social, dacă ar învăța să folosească informații care există și pot fi verificate.

Dacă ar reduce cantitatea de bîrfă și ar fi interesate mai mult de calitatea informațiilor.

DISCUȚIA contează!

Dezbaterea IDEILOR are potențial… relațional!

Bîrfirea oamenilor mai puțin!… Te degradează!…

Cine pe altul bîrfește, cu tine, azi
Mîine te va face pe tine… CAZ!

Anunțuri

4 răspunsuri to “DEZ-MINȚIRI (12.03.2013) – Divorțul lui Alin Cristea”

  1. Delia Says:

    Cu toate ca (probabil si din lipsa informatiilor si din cauza sensibilitatii de femeie) nu va aprob in toate demersurile si tacticile dvs. vreau sa va spun ca va admir si va apreciez pentru fluxul stabil si constant de informatii pe care ni-l furnizati, pentru disciplina in proiectele pe care le incepeti, cat si sirguinta cu care amendati lipsa de respect si preocupare in comunicare a evanghelicilor (gramatica, coerenta, adresare, etc.)
    Eu insami fiind una din persoanele amendate de dvs. (si altii) am avut ocazia sa-mi fac mea culpa si sa ma pocaiesc de porniri/scrieri iresponsabile sau necumpanite… un proces care continua, binenteles si pentru care va multumesc cu intarziere.
    De asemenea apreciez la dvs verticalitatea pe care o aveti in micile sau marile scandaluri aparute pe bloguri evanghelice si faptul ca luati pozitie in fata exagerarilor cerand mereu dovezi si fapte. In felul acesta m-ati educat in a privi cu ochi critic si retinere afirmatiile si confesiunile de pe internet, indiferent de pe degetele cui se scurg.
    De asemenea ca si mama de fetita si cu un al doilea copilas pe drum, inima mea nu poate sa ramana surda la suferinta Andreei in aceste vremuri grele. Domnul Isus sa o tina in palma Sa si sa va dea resursele necesare!
    Fiti binecuvantat.

    PS. Scuzati lipsa diacriticelor. Scriu de pe tel.

  2. Fratele meu naşpa | Vindecătoru Says:

    […] citit cu mare interes pe blogul „România Evanghelică” un articol care m-a pus pe gînduri. Am încercat să pun ideile în ordine şi să vi le împărtăşesc şi […]

  3. Cȃt de „evanghelică” e Romȃnia evanghelicilor? | Frică şi cutremur Says:

    […] Un provocator  demers al lui Răsvan Cristian legat de o problemă mai mult intuită pȃnă acum, ȋnsă reflectată mai detaliu de un articol recent al lui Alin Cristea, cred că merită toată atenţia noastră. Este vorba de situaţia actuală a administratorului blogului Romȃnia Evanghelică, despre care puteţi afla mai multe citind AICI. […]

  4. eduard orasanu Says:

    Imi pare rau de zbuciumul puternic ce azi il aflu in viata ta

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: