Argument pentru Dumnezeu (6)

argument-pentru-dumnezeu-180

Argument pentru Dumnezeu – Timothy Keller, Editura Kerigma, Oradea, 2013, 296 p.

“Despre creștinism unii spun că este o limitare a potențialului și creșterii personale deoarece ne-ar constrânge libertatea de-a ne alege credința și practicile de viață. […]

În multe domenii ale vieţii, libertatea nu este atât absenţa restricţiilor cât identificarea restricţiilor benefice, care ne aduc eliberare. Restricţiile care se află în acord cu realitatea naturii şi a lumii noastre conduc la dobândirea unei mai mari măsuri de energie şi la lărgirea posibilităţilor de a ne folosi capacităţile, precum şi la o mai profundă bucurie şi împlinire interioare. Experimentele, riscurile şi greşelile conduc la creştere numai dacă, în timp, ne ajută să ne cunoaştem atât limitele cât şi capacităţile. Dacă intelectual, vocaţional şi fizic nu creștem decât prin constrângeri corect impuse, de ce nu ar sta lucrurile la fel și în ce privește creșterea noastră spirituală și morală? În loc de-a insista pe libertate pentru a crea realitate spirituală, oare n-ar trebui să căutăm să descoperim această realitate și să ne disciplinăm pentru a trăi în acord cu ea?

Conceptul general – anume că orice ființă umană are libertatea și dreptul de a-și stabili propria moralitate – se întemeiază pe credința că lumea spiritului nu se aseamănă deloc cu lumea în care ne ducem existența cotidiană. Dar chiar crede cineva acest lucru? Ani la rând, după fiecare serviciu divin de duminică dimineața sau seara, mai rămânem încă o oră în sala mare a bisericii pentru a răspunde la întrebări. Sute de oameni rămâneau la discuții. Una dintre cele mai frecvente afirmații pe care le auzeam era: “Fiecare om are dreptul şi libertatea de a stabili pentru sine însuşi ce este bine şi ce este rău.” Celui care făcea această afirmaţie, îi răspundeam întotdeauna printr-o întrebare: “Există în lume, chiar acum, în acest moment, o persoană care să facă lucruri pe care tu crezi că ar trebui să înceteze imediat să le facă, indiferent dacă persoana respectivă este convinsă că ceea ce face este bine?” Răspunsul, invariabil, era: “Da, bineînţeles.” Apoi puneam o a doua întrebare: “Nu înseamnă aceasta că eşti convins că există o realitate morală care ne transcende, care nu este definită de noi şi căreia trebuie să i se dea ascultare, indiferent de ce crede sau simte o persoană?” Aproape întotdeauna, răspunsul la această întrebare era tăcere, fie că era una meditativă, fie una din care răzbătea nemulţumirea.” (p. 67-69)

Un răspuns to “Argument pentru Dumnezeu (6)”

  1. Alin Cristea Says:

    A republicat asta pe RoEvanghelica.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat: