Cultura în schimbare (5)

cultura-in-schimbare-180

Cultura în schimbare: comunicând adevărul divin lumii contemporane – David D. Henderson, Life, Oradea, 2014, 303 p.

“Emoţia este cea care motivează divertismentul. Ceea ce creează emoția este caracteristica pe care Ken Myers o descrie drept “intensitatea frenetică” a televiziunii, activitatea și schimbarea constantă care duce privitorul de la o întorsătură neașteptată de situație la alta. Televiziunea este o continuă distragere a atenției, o mașină de mișcări continue, neobosită în atacul ei asupra ei asupra simțurilor. Este în mișcare chiar și în momentele ei cele mai liniștite și devine extrem de agitată în momentele ei cele mai tensionate.

Americanul obișnuit are parte de așa ceva mai bine de patru ore în fiecare zi. […]

Chiar dacă ne-ar oferi timp de discuții, televiziunea prezintă atât de rar ceva care să merite discutat. Ea evită cu conștiinciozitate să discute despre cele mai dificile întrebări ale vieții: problema sensului și a direcției, persoana și planurile luji Dumnezeu, limitele și frământările noastre ca ființe umane limitate, limitările morale ale umanității și punctele de referință, precum și multe alte chestiuni care au consecințe reale. De parcă am fi pe un vas de croazieră străbătând oceanul vieții, iar noi ne petrecem cea mai mare parte a timpului în piscina de pe vas în loc să ne avântăm în apele mai adânci și mai înfricoșate de sub vapor.

În consecință, cred că ne-am pierdut abilitatea de a gândi clar, profund, intenționat și cu îndrăzneală. Ne-am pierdut curajul de a pune acele întrebări grele, scrutătoare, stăruitoare. Ne-am pierdut iscusința reflecției personale, nu mai știm cum să intrăm în contact cu ea, darămite să mai înțelegem nemulțumirea, dezamăgirea, eșecul și pierderea pe care le experimentăm. Căutările noastre spirituale profunde, îndoielile și speranțele noastre cercetătoare, acele gânduri și sentimente atât de consistente încât uneori nu mai au nevoie de cuvinte, sunt pierdute în vibrațiile de bass al sistemelor noastre de sunet.

După ce am fost blocați de hiperstimulare patru ore în fiecare seară, viața obișnuită seamănă mai degrabă cu o veche poză în alb și negru. Începe să ne placă acel sentiment de parcă ne-ar sufla aerul în păr când suntem loviți de stimuli succesivi. Căutăm ceva rapid, un nivel susținut de emoție. Vrem să ne pierdem într-o poveste, să fim prinși într-o intrigă ce ne ia cu sine. Am ajuns să ne placă și să ne dorim acea mișcare continuă, zgomotul neobosit, întorsăturile continue de situații.

Luăm această așteptare cu noi și în alte domenii ale vieții. Vrem să fim distrați oriunde mergem: când stăm la rând la magazin, când mergem la serviciu, când așteptăm la telefon, când luăm cina la restaurant cu familia când așteptăm să înceapă filmul. Așteptarea de a fi stimulați a ajuns un dat.” (p. 91-93)

Un răspuns to “Cultura în schimbare (5)”

  1. Alin Cristea Says:

    A republicat asta pe RoEvanghelica.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat: