Acum 1 an (07.11.2013) – Anca Manolescu: Anca Manolescu: Credința a devenit, în zilele noastre, individualistă, chiar intimistă…

…Omul religios înclină să elaboreze pe cont propriu rosturile credinței. Se concentrează pe propriile stări psihice, pe subiectivitate. Caută în religie consolări, securitate, căldură. Există apoi noile religiozități: diluate, difuze, bricolate. Ele pun accentul pe experiment spiritual, pe obținerea fericirii sau măcar a bunei stări psihice în viața de aici, cu refuzul oricărei doctrine și autorități religioase tradiționale. La extrema difuză și libertară a religiosului, rațiunea a fost înlocuită de un psihism despletit. La extrema cealaltă, dură, integristă, tot emoțiile ocupă centrul scenei. Desigur, doctrina e foarte importantă, dar și foarte brut, literal interpretată în mișcările protestante “de deşteptare”, în grupările evanghelice şi teleevanghelice americane, care s-au întins și în Europa Occidentală, după război. Ele se opun secularizării prin manifestări spectaculoase, predici incendiare, cotă înaltă a emoției pe stadioane. La fel, curentul de reînnoire charismatică din catolicism mizează “pe un anume exhibiţionism al credinţei şi al rugăciunii, pe încurajarea manifestărilor emoţionale” (H. Tincq).

Dilema veche, Nr. 508, 7-13 noiembrie 2013

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat: