Buni Cocar: Amintiri (9)

Nu stiu cati l-au cunoscut sau cati isi mai amintesc de Eugen Jurenco … Eu n-am cum sa-l uit fiindc-a fost vecinul nostru, al seminaristilor, timp de cativa ani (intre 74 si 78)…

Familia Jurenco nu era singura familie care locuia pe atunci in cladirile Seminarului, dar la celelalte doua era de-nteles, una se numea Socaciu iar cealalta Bunaciu si daca in loc de Jurenco as fi dat acolo peste „Popovici” sau „Trutza”, nu m-as fi mirat, dar …, Jurenco?

Incetul cu incetul am aflat ca fratele Eugen Jurenco este membru in Biserica de pe Titulescu, ca este si-n comitet, tine si scoala duminicala, dar nici aceste informatii nu explicau prea multe.

Intr-o zi mi s-a spus ca apartamentul lui Jurenco este „depozit” de Biblii … Nu mi-a venit sa cred. Nu era de crezut. Depozit de Biblii sosite clandestin in tara, tocmai in curtea Seminarului? Cine si-ar fi imaginat? M-am convins ca este totusi adevarat cand, prin seminaristul Daniel Branzei, Jurenco ne trimitea cate o Biblie, cate-o brosura noua …

Intr-o zi am aflat ca la Jurenco sosise „un transport” de carti (Biblii) si bineinteles, m-am bucurat, dar bucuria asta n-a tinut mult. La vreo doua zile dupa acel „transport” casa lui Jurenco a fost supusa perchezitiei … Stiam ce-nseamna si mi s-a facut mila de bietul frate care se apropia de 80 de ani … Spre seara impreuna cu Daniel Branzei, l-am vizitat. Mi-era inima stransa. Ma temeam sa nu-l fi arestat sau sa nu-l fi batut cumva … Nimic. Jurenco ne-a primit de parc-am fi fost niscai oaspeti sositi de departe. Ne-a si servit cu cate ceva, ce mai …, amfitrion perfect.

Nu m-am rabdat si l-am intrebat: Cum a fost cu perchezitia? Calm, Jurenco mi-a raspuns: da, „dansii” au trecut pe aici, au gasit cateva Biblii, le-au luat si au plecat. „Doar cateva”? Da, mi-a raspuns batranul: Eu le-am plasat in locul unde ei le puteau descoperi …, trebuia. Pe celelalte …, normal, nu le-au gasit. Ma uitam la el si nu-mi venea sa cred, el lasase „la vedere” cateva Biblii ca sa scape „intreaga turma” … „Turma” ce fusese perfect ascunsa. Sunt sigur c-au dat si ingerii o mana de ajutor. Cum altfel?

Dupa cateva luni de la acest incident, ne-a vizitat la Seminar un fost pastor din Bucuresti, care, ca sa ajunga la noi, trebuia sa treaca prin fata usii lui Jurenco … De cum a intrat in clasa a-nceput sa ne vorbeasca despre Jurenco: „ce individ dificil si acest batran Jurenco … Cat este de opinionat este el la sedintele de comitet …” Personal nu l-am ascultat prea mult si m-am retras la locul meu din ultima banca. Din cand in cand auzeam cate o vorba sau cate un hohot de ras…

Deodata usa se deschide si intra Jurenco. Imperturbabil, ca un profesionist al calmului, se apropie de catedra si depune acolo cateva mii de lei. Apoi, parca scuzandu-se, ni se adresa noua: banii sunt pentru dumneavoastra, frati seminaristi. Si fara sa mai spuna alte cuvinte, Jurenco s-a retras. Odata cu el s-au retras in banci si seminaristii, care brusc si-au amintit de teologia sistematica. Nimeni nu-si mai amintea de musafir …, care bineinteles se facuse si el nevazut. Se pare ca seminaristii n-au fost singurii care au avut „de-nvatat” in acel Sabat.

Dupa alte cateva luni, Jurenco a fost chemat sa conduca o ora de scoala biblica, la Biserica de pe Titulescu. Serviciul urma sa-l tina presedintele Aliantei mondiale, unul Cole sau asa ceva. Jurenco s-a asezat pe o banca si-a potrivit notitele si astepta sa se incheie ceasul de rugaciune. Pe cand se ruga, a fost „adaugat la poporul lui”, spre uimirea intregii Adunari. Nu prea multi crestini pleaca acasa din mijlocul Adunarii, in Ziua dintai a saptamanii, dar Jurenco asa a plecat. Prea traise in clandestinitate …

Publicitate