Rodicuța prostuța, minte îți lipsește ție, nu mie!…

http://www.peginduri.com/2016/01/muuuuuuulta-minte-le-mai-traba-la-unii.html

Am scris în mai multe rînduri despre cum pocăiții tîmpiți și aroganți își lasă căcaturile în spațiul public, împuțindu-l.

Nu de puține ori, Rodica Boțan și-a adus contribuția la această acțiune SUSȚINUTĂ a pocăiților tîmpiți și aroganți, ultima data chiar declarînd: „pe blog imi desert gindurile de obicei”.

Am demascat și am sancționat în multe rînduri acest obicei idiot al pocăițilot tîmpiți și aroganți de a folosi spațiul public pentru gîndurilor lor „prețioase”, pe care le aruncă ÎNAINTE de a gîndi și de a-și folosi discernămîntul.

În primul rînd, TONUL cu care pocăiții tîmpiți și aroganți întîmpină reproșurile la adresa TÎMPENIILOR lor, care se vrea a fi unul inteligent-ironic, este de fapt unul ieftin-bășcălios. În numeroase cazuri, pocăiții tîmpiți și aroganți nu discută vreo IDEE, ci se aruncă asupra PERSOANEI cu agresivitate, nu sînt atente la ce scriu preopinenții lor, nu sînt în stare să conceapă că o polemică nu înseamnă neapărat agresivitate și CĂCAT verbal.

În al doilea rînd, pocăiții tîmpiți și aroganți recurg rapid la metoda de OSÎNDIRE (nu judecați, ca să nu fiți judecați), călcînd principiul DISCERNĂMÎNTULUI (cercetați toate lucrurile și păstrați ce este bun; nu judecaţi după înfăţişare, ci judecaţi după dreptate) – dintr-o dată, preopinenții lor nu se mai califică pentru a fi considerați creștini / evanghelici, ba chiar nici PERSOANE cărora să li se adreseze în public după cele mai elementare reguli.

Din arsenalul acestor pocăiți mitocani (vezi eseul „Metohuri, mitocani și autentici”, de H.-R. Patapievici, în volumul „Cerul văzut prin lentilă”) este „metrul scurt”, cu care încearcă să scurteze DISTANȚA imensă dintre culți și inculți, ba și dintre cei maturi spiritual și cei imaturi. Pentru pocăiții tîmpiți și aroganți, orizontalizarea este un deziderat căruia îi jertfesc principii nobile și idealuri autentice.

Retorica pseudo-pamfletară este caracteristică multor comentatori (anonimi), dar mai ales unor bloggeri evanghelici pe care i-am clasificat în categoria Guguștiuci, fiind niște amețiți cărora le lipsește atît exercițiul logic, cît și cel teologic – Vindecătoru, Barthimeu, Paul Dan, Marinel Blaj, Rodica Boțan, și nu am numit decît pe cîțiva.

Se poate observa relativ ușor că POLEMICA mea publică nu este cu PERSOANA fiecăruia, ci cu CATEGORIA în care se încadrează aceste persoane în calitate de figuri publice. N-am nici cea mai mică intenție de a reduce din activitatea mea de demascare publică a minciunilor, dezinformărilor și bădărăniilor.

Deși în numeroase rînduri, unii dintre aceștia au declarat că nu vor să mai aibă nimic de a face cu Alin Cristea (fiind evident că nu îmi pot ține piept în spațiul public, nici individual, nici în haită), ba chiar au şi instituit boicot pe blogurile lor în a-mi menţiona numele, există destule ocazii pe care nu le ratează pentru a se comporta în mod mizerabil implicînd numele meu și/sau activitatea mea publică.

Anul trecut chiar s-a putut înregistra un record de mizerie al blogosferei evanghelică prin acțiunea lui Barthimeu, care m-a numit, ÎNTR-UN SINGUR ARTICOL: Porc nerușinat, scroafă ordinară, papagal scrijilat, cîine de Oradea/Petroșani, lătrău, papagal neobrăzat și netrebnic, birjar spurcat, vidanjor ordinar, pervertitule, băiete-castravete, la troacă cu tine!

Cu greu va putea fi depășit acest record de limbaj căcăcios în blogosfera evanghelică.

Opiniile gogomane ale lui Barthimeu contrastează cu aprecierile autentice pe care le-am primit în public în privat de-a lungul anilor, inclusiv în ultimul an:

Referințe

Un alt instrument „de luptă” pe care îl folosesc pocăiții tîmpiți și aroganți îl constituie diminutivele pe care le folosesc la adresa unei persoane și a numelui ei. Diminutivele au rolul rol, desigur, în anumite momente de polemică publică, în replici rapide sau inteligent-construite, dar nu mă refer la ACELE momente. Mă refer la o practică greţoasă, la care a apelat din nou Rodica Boţan care se referă la persoană mea cu diminutivul „Alinuș”.

În mod categoric, nu există nici un motiv legitim pentru care Rodica Boţan să se refere la mine în acest fel! Ba chiar la nici o persoană!

Nu e singura persoană care a făcut lucrul acesta.

Mai mult, militez de mai mulți ani pentru ca referința obișnuită la o persoană să fie făcută prin PRENUME și NUME, nu doar prin prenume.

Reacționez, în numele acestui principiu (ELEMENTAR), nu numai în cazul meu, ci și în cazul altora:

Bă, mare nesimțit care scrii pe blogul lui Nicolae Rădoi, numele meu nu e Alin, ci Alin Cristea!
Bă, mare nesimţită Rodica Boțan, numele meu nu e Alin (cu atît mai puţin Alinuş), ci Alin Cristea!
Bă, mare nesimţită Monica Cristea, numele meu nu e Alin, ci Alin Cristea!
Bă, mare nesimțit Viorel Codreanu, numele lui Teofil e Teofil Stanciu! (23.08.2015)
Bă, mare nesimțit Viorel Codreanu, numele lui Teofil e Teofil Stanciu! (19.08.2015)
Bă, mare nesimțit Nicolae Rădoi, numele meu nu e Alin, ci Alin Cristea!
Bă, mare nesimțit Marinel Blaj, numele meu nu e Alin, ci Alin Cristea!
Bă, mare nesimțit Paul Dan, numele meu nu e Alin, ci Alin Cristea!

Modul în care gîndim PERSOANA, în care percepem PERSOANA, în care ne raportăm la PERSOANĂ, în care numim PERSOANA este fundamental în teologia creştină (Dumnezeu este unul singur, dar nu o singură PERSOANĂ), ba chiar și pentru modul în care se constituie comunitățile umane (de diferite religii).

Pocăiții tîmpiți și aroganți au obiceiul prost să se refere în mod pervers la mintea preopinenților căror nu le fac față. Formula tîmpită a Rodicăi Boțan, conform căreia multă minte îmi mai trebuie (s-a și găsit cine să o zică, Rodicuța prostuța, care de atîtea ori s-a dat în petec în spațiul pulic, plus în mesaje cu care mă deranjează, ultima dată i-am spus să nu mă mai deranjeze 45 de ani, în perioada asta unul dintre noi poate că o să moara) este în serie cu alte formule jignitoare ale guguștiucilor precum Vindecătoru, Barthimeu, Marinel Blaj – ultimul a îngăimat ceva scuze publice, dar apoi a revenit la prostul obicei de a face afirmații disprețuitoare la adresa sănătății minții mele.

Acești guguștiuci fac o greșeală imensă, dar se pare că nu se pot abține.

În legătură cu Alin Cristea, un lucru este clar – nu minte îi lipsește.

Atenționez, aşadar, a cîta oară?, că grațina dintre bădărănie și minciună este foarte subțire.

Unul dintre aspectele specifice ale activității mele publice este să demasc MINCIUNILE și să subminez dezinformările.

Fie și numai din acest punct de vedere, poziția mea în blogosfera evanghelică este stabilă, acești guguștiuci sau alți pocăiți tîmpiți și aroganți neputînd să miște cu nici un centimentru COLOSUL Mogulității mele.

Aspectul cu totul îngrijorător este însă că pierdem TIMPUL!

Desigur, reflexul pocăiților tîmpiți și aroganți este să FOLOSEASCĂ adevărul, să se folosească de ceea ce pare adevăr, dar, de fapt, ei nu sînt în slujba adevărului.

Cînd Rodica Boțan scrie că Alin Cristea o face „vacă”, acesta NU este adevărul.

Adevărul, în cazul acesta, are de a face cu faptul că Rodica Boțan a folosit o numită expresie la adresa ALTORA: „…ma gindeam la institutiile astea din Norvegia care stau ca boul la poarta noua si aproape ca nu inteleg care e problema…”

Eu nu am făcut altceva decît să-i dau replica PUBLICĂ la formula ei PUBLICĂ: Păi tocmai Rodica Boţan stă ca vaca la poarta nouă, dimpreună cu regimente de pocăiţi tîmpiţi şi aroganţi, care nu pricep O DROAIE de lucruri.

După cum se poate observa, eu nu am păstrat chestiunea pe palierul polemic dintre două persoane, ci am ridicat chestiunea pe un palier superior, unde atrag atenția asupra unui FENOMEN: pocăiții tîmpiți și aroganți.

Unul dintre reflexele pocăiților tîmpiți și aroganți este tocmai acela de a sta pe palierul PERSONAL, ceea ce eu nu evit, dar nu pierd TIMPUL, deoarece e mult mai important ca prestația mea să aibă loc pe un palier superior, unde abordez FENOMENE din mediul confesional evanghelic românesc.