In memoriam Gligor Cristea (1897-1988)

01

În 7 februarie 1897, în satul Cristeşti, comuna Dealul Geoagiului, judeţul Alba, se năştea Cristea Gligor, al optulea copil (din 10) al soţilor Cristea Chifor (1853-1918) şi Verona (1852-1922).

A auzit Evanghelia în 1915. În 1917-18 a satisfăcut stagiul militar în primul război mondial, iar în 1919 a fost botezat.

A fost unul dintre pionierii credinței baptiste în România, fiind pastor la Alba Iulia, în anii ’20, în Dobrogea în anii ’30-’40 şi în Petrila (Valea Jiului), în anii ’50-’80.

1. Tata-mare

Dincolo de aceste informaţii răsare în memoria noastră o personalitate a cărei primă dimensiune rezultă din felul în care îl numeau nepoţii: tata-mare.

Nu era vorba doar de un bunic care ocupa cu prestanţa-i recunoscută locul întemeietorului (fără să ştim noi să-l denumim atunci astfel), ci, mai mult, era vorba de un tata-mare al întregii familii lărgite, primul dintre Cristeşti, cel dintîi în sfaturi şi fapte bune şi cel care avea un cuvînt de înţelepciune la sfîrşitul fiecărei întîlniri în care se dezbăteau probleme de familie.

El cerea binecuvîntarea asupra familiei la desele întîlniri, ocaziate de diferite prilejuri. De exemplu, la plecarea familiei Cristea Eftimie în SUA.

02

Tata-mare ocupa locul central în marea familie Cristea cu responsabilitate şi îşi exercita atribuţiile faţă de membrii familiei cu hotărîre şi cu dragoste.

Probabil că o imagine care sugerează cu forţă acest lucru este următoarea (din 1970), din binecunoscutul grupaj de poze care a însoţit ultimii de ani de viaţă ai lui tata-mare, pe peretele camerei.

03

În 1922 s-a căsătorit cu Elena Onea din comuna Almaşul Mare, judeţul Alba. Căsnicia lor de 60 de ani a fost binecuvîntată cu 3 băieţi şi 3 fete (în afară de al doilea copil, primul Beniamin, care a murit în primul an de viaţă): Daniel, Beniamin, Eugenia, Maria, Eftimie, Aurelia.

Toţi aveau alte apelative – nenea Danil, unchiu Minu, tanti Jeni (Ghereben), tanti Mari (Cartacari), unchiu Tenie, tanti Reli.

04

În 2004, cînd am propus ca 7 februarie, ziua de naștere a lui Gligor Cristea, să o marcăm ca Ziua familiei Cristea, scriam că am ajuns la concluzia că familia Cristea e deosebită prin cîteva caracteristici:

1). E o familiei mare: peste 60 de descendenţi (număr în care intră, bineînţeles, alianţele prin căsătorie)

2). A ajuns la cea mai mare dezvoltare, avînd în vedere că, dintre seniori, au murit doar Cristea Daniel şi Ghereben Simion, iar juniorii au familii cu mai mulţi copii.

Adaug acum, în 2016: Nu doar că juniorii, sau VERII, au la rîndul lor mai mulți copii, dar și copiii lor, Generația 2000, au copii – Next Generation. Vezi albumele Facebook de pe contul Alin Cristea.

3). Toţi membrii adulţi sînt botezaţi baptişti (eu nu mai cunosc o asemenea familie)

4). Seniorii (şi apoi alţii) au fost implicaţi în conducerea comunităţilor baptiste din care au făcut parte.

5). În aceeaşi ordine de idei, muzica a constituit o preocupare constantă, generată de perspectiva închinării.

6). Există un anumit spirit, pe care l-am menţionat, pe care cred că îl simţim cel mai bine cînd ne gîndim la întemeietorul familiei noastre, cel pe care îl numim tata-mare.

7). Nu au existat nenorociri mari care să marcheze istoria familiei, în schimb fiecare, la rîndul lui, a avut de îndurat asprimea obişnuită a vieţii într-un mod constant.

Îmi aduc aminte că atunci, în 2004, o verişoară a adăugat încă cîteva caracteristici, printre care faptul că cei din familia Cristea sînt ocoşi, în sensul de nonpasivi – gata de acţiune, chiar băgăreţi – isteţi şi îndemînatici.

Mama-mare a fost un personaj mai misterios pentru mulţi dintre nepoţi, fiindcă ultimii ani şi i-a petrecut în pat, fiind paralizată, iar la sfîrşitul vieţii nici nu mai vedea. Iat-o însă într-o poză în care se văd bine trăsăturile fizice moştenite de mai mulţi urmaşi.

Îmi aduc bine aminte de vizita lunară pe care familiile noastre din Petroşani o făceau la Petrila. Casa bunicilor se afla la scurtă distanţă de biserică şi după închinarea de după-amiază urma această vizită ritualică, cînd treceam fiecare pe la patul unde era mama-mare şi o pupam. Ea ne întreba: Da’ tu cine eşti? Şi ne recunoştea după glas. Nu ni-l putem aminti pe tata-mare decît alături de mama-mare.

05

2. Predicatorul

În 1925 Gligor Cristea a fost ordinat ca pastor în Biserica Baptistă din Alba Iulia, pe care a păstorit-o pînă în 1929, după cum se menţionează în micromonografia Bisericii Baptiste din Alba Iulia (întocmită de Cornel Marcu și Ioan Crișan) în Istoria Bisericilor Baptiste din România (ed. Ioan Bunaciu).

Istoricul baptist Marius Silveșan a găsit în arhive o sentință din 1924 pentru plata unei amenzi – documentul face referire la ținerea unor adunări de rugăciune în casa personală, adunări la care au participat persoane de confesiune baptistă, dar și de alte confesiuni fără ca persoana respectivă să fi avut autorizație pentru astfel de întruniri.

Vezi articolul:

Persecuția baptiștilor în perioada interbelică. Studiu de caz – sentință de condamnare Gligor Cristea (1924)

În perioada 1932-1935 au existat două Uniuni Baptiste în România. În 9-10 septembrie 1932, la Timișoara s-au ținut două congrese. Uniunea veche, cu sediul la Curtici și condusă de Ioan Socaciu, nu a fost recunoscută de autorități. Uniunea nouă a fost condusă de Constantin Adorian, din membrii comitetului, pe care îi menționează Alexa Popovici în istoria sa, făcînd parte și Gligor Cristea:

„La congresul desfășurat la biserica germană a fost aleasă următoarea conducere: Constantin Adorian președinte, Teodor Luguzan vicepreședinte, Lucașa Sezonov secretar general, Adam Sezonov casier; iar membri de comitet Pavel Boșorogon din Alba Iulia, Petre Balc din Oradea, Aranasie Pascu din Parța, Mihai Vicaș din Husasău, Ilie Mîrza din Deva, Gligor Cristea din Alba; cenzori: dr. Gheorghe șimonca, Nicolae Sava și Ioan Balc.” (p. 560)

În 1933, o dată cu colonizările din Dobrogea, 11 familii de credincioşi baptişti au venit în comuna Grădina, judeţul Constanţa. Printre ei, familiile Cristea, Nicula (socrii lui Cristea Daniel), Trif, Lugoja. Aceste familii au constituit o comunitate religioasă care s-au închinat la început într-o baracă în curtea lui Petre Lugoja.

Despre începuturile bsericii din Grădina scrie Alexa Popovici în Istoria baptiștilor din România 1856-1989, menționînd faptul că din 1935 pastor al bisericii a fost Gligor Cristea și „an de an, biserica a avut botezuri, până la închiderea din decembrie 1942 sub regimul antonescian” (p. 457).

72
Marioara Nicula (cumnata lui Daniel Cristea) povestește cum a fost botezată noaptea, într-o vale, de către Gligor Cristea:

În revista Farul Creștin din 15 septembrie 1935 este menționat Gligor Cristea botezînd 3 persoane, alături de Dumitru Baban, cea mai importantă figură din istoria baptiștilor din Dobrogea:

fc-15sep1935

Ioan Bunaciu scria: „Nicăieri în țară credincioșii baptiști n-au suferit atîtea prigoane ca în Dobrogea. În perioada 1923-1936, au suferit de pe urma credinței lor mulți credincioși baptiști. […] În aceste condiţii şi împrejurări vitrege a trebuit să se răspîndească credinţa baptistă în Dobrogea şi deşi ea n-a făcut paşi gigantici ca în Transilvania, totuşi mărturia baptistă este prezentă în Dobrogea.” (Istoria răspîndirii credinței baptiste în România, 1981, p. 46-47)

Gligor Cristea a predicat în judeţele Constanţa, Ialomiţa, Durostor, Caliacra, în multe din localităţile respective oficiind botezuri nou testamentale. A fost prieten cu alţi pionieri ai credinţei baptiste din România, precum Ilie Mîrza (Deva), Artenie Zdrînc (Alba), Teofil Ciora (Lupeni). Iată-l alături de o figură interesantă, recunoscută de Ioan Bunaciu ca fiind Pavel Popa din Bălaia.

06

În 1950 Gligor Cristea s-a stabilit cu familia în Petrila şi a slujit timp de 32 de ani ca păstor. A fost un bun organizator şi un bun colaborator în lucrarea din Valea Jiului. A avut prestanţă şi a fost îndrăgit de fraţii în mijlocul cărora a slujit, avînd o comportare creştinească în sfat şi trăire.

Îi plăcea să citească. Mulţi îl vizitau pentru a sta de vorbă cu el. Pînă în ultimi ani de viaţă a avut obiceiul să îşi noteze meditaţii inspirate din Scriptură. Mi-e dor de scrisul tremurat şi ascuţit, precum pomeţii săi înalţi şi trupu-i ciolănos, în care bătea o inimă dîrză şi un suflet nobil.

Ioan Bunaciu, în Istoria răspândirii credinţei baptiste (1997), menționează:

„După ce s-au deschis bisericile în toamna anului 1944, Trif Ioan, îndemnat de pastorul Cristea Gligor, a început să predice Evanghelia.” (p. 142)

Jean Chiforeanu, care mi-a spus că bunicul meu l-a descoperit, amintește următoarele (min. 15.08):

„…confirmat de către mare păstor şi formator de caractere Cristea Gligor, originar din Alba, şi mai apoi colonist în Dobrogea mea natală, în Scitia Minora, Grădina, şi care într-o zi mi-a spus: Ionică, tu ai stofă de slujitor! Indiferent de ce-ți vor spune oamenii, mergi înainte și uită-te numai la Hristos! El trebuie să-ți fie model.”

3. Patriarhul

Imaginea cea mai larg răspîndită despre Gligor Cristea a fost cea a unui patriarh. Fie în comunitatea de credincioşi, fie în mijlocul necredincioşilor, a fost respectat şi considerat unul dintre oamenii care te motivează să spui: “Mai bine să trăiesc decît să mor!”

A străbătut deşertul comunist cu demnitate, dar nu a mai apucat să vadă căderea sistemului ateist. A încetat din viaţă în 22 septembrie 1988, la vîrsta de 91 de ani. A avut fericirea să-şi vadă 21 de nepoţi şi 5 strănepoţi.

Salutul său, pe care mi l-a adus aminte cineva care a plecat din Petrila de peste 30 de ani, răzbate peste ani: “Pace şi bucurie!”

gligor-cristea daniel-cristea alin-cristea

Cele 3 fotografii evocă nu doar 3 generații ale familiei Cristea, al cărei patriarh a fost, indiscutabil, Gligor Cristea, ci și 3 epoci diferite din istoria României și din istoria baptiștilor români.

Cei trei au prins perioade de mari schimbări – cea postbelică, cea postdecembristă, respectiv trecerea în mileniul 3.

John Adams, primul vicepreşedinte (1789-1797) şi al doilea președinte al Statelor Unite ale Americii (1797-1801) scria:

„Eu trebuie să studiez politica şi războaiele, pentru ca fiii mei să aibă libertatea de a studia matematică şi filozofie. Fiii mei ar trebui să studieze matematică şi filozofie, în afară de aceasta geografie, ştiinţele naturii, construcţii de nave, navigaţie, comerţ şi agricultură, pentru ca fiii lor să aibă dreptul să studieze pictura, poezia, muzica, arhitectura.”

În familia Cristea, eu sînt a treia generaţie, care am avut dreptul de a studia teologia, muzica, poezia datorită celorlalte două generaţii care mi-au deschis drumul.

Astăzi, de Ziua Familiei Cristea, prin această evocare a lui Gligor Cristea, doresc să onorez public bunul nume pe care mi l-au lăsat bunicul și tatăl meu și să-mi exprim public recunoștința pentru ceea ce mi-au oferit în viață, alături de bunul nume.

Anunțuri

Un răspuns to “In memoriam Gligor Cristea (1897-1988)”

  1. Alin Cristea Says:

    A republicat asta pe RoEvanghelica.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: