“Majoritatea oamenilor cred că Dumnezeu mântuiește oamenii buni. Deci fii bun! Fii moral. Fii onest. Roagă-te rozarul. Ține Sabatul. Ține-ți promisiunile. Roagă-te de cinci ori cu fața spre răsărit. Nu te îmbăta. Plătește-ți taxele. Câștigă insigne de merit.
Totuși, în ciuda multelor discuții despre nevoia de a fi bun, nimeni nu poate răspunde la dilema fundamentală: Cât de bun trebuie să fii pentru a fi suficient de bun? Bizar. Este în joc destinația noastră veșnică, și totuși suntem mai siguri de rețeta de lasagna decât de condițiile necesare pentru a putea intra în cer.
Însă Dumnezeu are o idee mai bună: “Căci prin har ați fost mântuiți, prin credință, și acesta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu” (Efeseni 2:8). Noi nu avem nicio contribuție. Punct. Spre deosebire de insigna de la Cercetași, mântuirea sufletului nu se câștigă. Ea este un dar. Calitățile noastre nu merită nimic. Lucrarea lui Dumnezeu merită totul.” (p. 47)
Lasă un răspuns