Mai mult decât simple păreri (10)

Mai mult decât simple păreri: trăiește credința pe care o declari – Ravi Zacharias (ed.), Editura Scriptum, Oradea, 2014, 454 p.

“Explicaţia ştiinţifică are limite? La capătul materialist al spectrului, sunt unii care susțin că știința este singura cale spre adevăr și poate (în ultimă instanță) să explice totul. Potrivit lui Peter Atkins, “nu există motive să presupunem că știința nu se poate ocupa de toate aspectele realității”. Concepția aceasta se numește scientism.

Dacă Atkins ar avea dreptate, aceasta ar însemna sfârșitul multor discipline de studiu precum filozofia, etica, literatura, poezia, arta și muzica. Dar cum ne-ar putea spune știința dacă o poezie este nereușită sau genială? Știința poate să ne spună că dacă punem stricnină în băutura cuiva, persoana respectivă moare, dar ea nu poate să ne spună dacă este bine sau rău din punct de vedere moral să torni stricnină în ceaiul bunicii ca să pui mâna pe averea ei.

În plus, scientismul este incoerent. Bertrand Russell a scris: “Când cunoașterea este posibilă, ea trebuie obținută prin metode științifice; iar ceea ce știința nu poate descoperi, oamenii nu sunt capabili să cunoască.” Însă enunţul lui Russell nu este un enunţ ştiinţific, de aceea nu putem şti dacă el este adevărat, şi acest fapt contrazice însăși aserțiunea pe care o face! Ca atare, el este incoerent.

Adepții scientismului consideră că orice enunț despre Dumnezeu și despre experiența religioasă se situează în afara științei, de aceea nu este adevărat din punct de vedere obiectiv, oricare ar fi beneficiile puse pe seama lui. Pentru ei, a te gândi la Dumnezeu este ca și cum te-ai gândi la Moș Crăciun, balauri sau zâne. Faptul că ne putem gândi la aceste ființe nu înseamnă că ele există. Scientiștii acceptă (uneori) să-i lase pe oameni să se gândească în continuare la Dumnezeu și la religie, atâta vreme cât nu pretind că Dumnezeu are o existență obiectivă sau că credința religioasă este o formă de cunoaștere. Ideea de bază este așadar că știința se ocupă de realitate, pe când religia nu. Evident, o asemenea concepție nu poate fi susținută de creștin.” (p. 150-151)

Publicitate