1.
Minutul 24.52 – Cristian Ionescu: Sînt sută la sută convins că apostolul Pavel ar fi avut cont pe Facebook şi ar fi avut blog.
Sînt de acord cu formula lui Cristian Ionescu. Dar, ca și în cazul lui Marius Cruceru, și în cazul lui Cristian Ionescu trebuie să fim foarte atenți la contextul în care apar astfel de formule și, mai ales, cît se poate, la INTENȚIA celor doi pătrățoși.
Ca în numeroase alte cazuri, și acum am mari rezerve față de elanul MEDIATIC al pătrățoșilor. Simt briza pătrățoasă și cînd sînt pe vîrf de munte…
În finalul articolului voi face cîteva comentarii în legătură cu această formulă.
2.
În toamna anului 2006, Marius Cruceru a pornit blogul La Pătrățosu, din primăvara următoare postînd cu o medie de o postare pe zi timp de 4 luni, apoi de două postări pe zi în următoarele 7 luni, revenind la o medie de o postare pe zi în 2008.
Prima etapă de blogging a celui mai citit blogger evanghelic român a fost stopată în mai 2008 de scrisoarea adresată Consiliului Uniunii Bisericilor Baptiste din România de către Beniamin Lup, în care îl acuza pe Marius Cruceru de denigrarea unor pastori baptiști cu nume sonore.
Din august 2008 există blogul Marius Cruceru, orădeanul fiind, până în vara lui 2013, unul dintre mogulii blogosferei evanghelice, mă refer la acei bloggeri care au avut o contribuție majoră de-a lungul anilor în ceea ce privește consistența şi dinamica blogosferei evanghelice.
În 2010-2011, Marius Cruceru, reluîndu-și vechiul obicei, a desfăşurat pe blogul său o campanie de denigrare a lui Iosif Țon. Acesta rămîne cel mai celebru caz de denigrare publică din istoria evanghelicilor români.
Vezi:
Cazul Iosif Țon – Cronologie
Cazul Iosif Țon – Declarații
În 2006 a apărut La Pătrățosu, în 2007 am lansat La Rotundu, păstrînd legătura polemică care exista deja, eu declarîndu-mă un oponent onest al Pătrățosului.
Ani la rînd am fost interesat de fenomenul pătrățos, ajungînd să fiu un specialist al Cazului Marius Cruceru, însă trebuind să acord prioritate Cazului Iosif Țon.
În ceea ce-l privește pe Cristian Ionescu, îmi iscă zîmbet în ambele colțuri ale gurii, nu doar într-un colț, precum Pătrățosu…
Pătrățosul penticostal, ca și cel baptist, a avut numeroase ieșiri la rampă isterice, incompetente, gogonate, dintre care cea mai celebră rămîne Peniel – Oradea 2011: Un festival al Satanei (11 iunie 2011), care a generat peste 300 de comentarii.
Alte formule pătrăţoase pot fi lecturate în colecţia de 100 de citate: Pocăiţii spun lucruri trăsnite.
3.
Episodul 13 din ciclul de emisiuni „Între Scriptură și ziar”, realizate de Marius Cruceru pentru Credo TV, i-a adus în față pe cei doi pătrățoși exponenți ai unor segmente majore ale mediului confesional evanghelic românesc. O nesperată șansă pentru mine de a împușca doi iepuri. :)
Cei doi iepuroi nu au urechi lungi, ci urechi pătrățoase – pavilioanele lor auditive sînt pătrățoase în raport cu realitatea înconjurătoare – iar nu de puține ori manifestă caractistici de… Cap Pătrat.
Mă grăbesc să menţionez că i-am privit cu oarecare simpatie pe acești oameni de-a lungul anilor. Marius Cruceru m-a și numit, pătrățoșenic desigur, prieten, de a trebuit să dau dezminţire. În mijlocul celor mai aprigi polemici publice, m-a invitat într-o călătorie cu mașina în doi pînă la Iași și înapoi (și într-alta pînă la Târgu Mureș și înapoi).
Marius Cruceru și Alin Cristea sînt cunoscuți ca persoane predispuse la discuții… :) Dar, reveniţi în oraşul de reşedinţă, ne-am reluat polemicile… :)
În legătură cu Cristian Ionescu fac acum, cred că pentru prima oară, următoarea mărturisire: cînd a venit, anii trecuți, în Oradea, și a trecut pe la Liceul Penticostal Betel, m-am întrebat de ce nu mi-a dat un semn, coboram și eu din bloc să-l întîlnesc, locuiam atunci pe strada unde e liceul.
Dar nu simpatia sau antipatia mea contează, ci faptul că cei doi sînt exponenți ai mediului evanghelic și că e necesară o analiză a unei emisiuni precum cea cu cei doi pătrățoși.
Aș prefera ca analiza să fie citită din această perspectivă „obiectivă”. Dar nu-mi fac iluzii… :)
De asemenea, precizez că în mai multe rînduri de-a lungul anilor am făcut publică opinia mea conform căreia evanghelicii români, un număr relativ mic într-o țară majoritar ortodoxă, au nevoie și de Paul Negruț și de Iosif Țon, și de Marius Cruceru și de Alin Cristea.
Dintotdeauna, poziția mea nu a fost în favoarea segregării şi înmulţirii grupusculelor dizidente, ci pentru disciplinare, sancționare, dar conlucrare. Într-o țară majoritar ortodoxă, evanghelicii nu pot avea un glas public decît ÎMPREUNĂ.
Nu sancționarea mișcărilor dizidente reprezintă punctul central, focalizarea ar trebui să fie pe sancționarea liderilor evanghelici care forțează apariția mișcărilor dizidente și se folosesc de ele pentru a căpăta preeminență în cadrul instituțiilor confesionale.
Sancționarea acestor lideri evanghelici oficiali, dar lipsiți de potență, ar putea face în timp ca mediul evanghelic să producă lideri autentici, preocupați mai degrabă de acel glas pe care evanghelicii români nu îl pot avea decît ÎMPREUNĂ.
4.
Mediul evanghelic românesc are destule personalități gonflate.
Viorel Iuga cică a scris peste 90 de cărţi şi broşuri.
Marius Cruceru cică cîntă la 30 de instrumente muzicale de diferite tipuri (în 2010 cînta doar la 22 de instrumente, o fi învăţat la încă cîteva în timpul pauzelor de ciclism), cică profesor care a văzut peste 1000 de destine studenţeşti.
La rîndul lui, Cristian Ionescu s-a prezentat ca un apărător al adevărului pe Internet, dar Luptătorul Luminii a lipsit în 2014 peste 250 zile de la slujba lui de pe Internet.
De asemenea, Cristian Ionescu a avut anul acesta o postare în ianuarie, după care a urmat o pauză de 4 luni, revenind cu cu 10 postări în ultimele luni.
Nu e de mirare că Cristian Ionescu evită să se numească blogger. Asta nu îl face să nu se dea mare cu formula: Sînt sută la sută convins că apostolul Pavel ar fi avut cont pe Facebook şi ar fi avut blog.. :)
La rîndul lui, Marius Cruceru încerca anii trecuți să nu fie încadrat în rîndul bloggerilor, considerînd că ceea ce face el e cu totul altceva decît ce face în mod obișnuit bloggerii.
Pe de altă parte, același Marius Cruceru a tot menționat că ar trebui să scrie un manual de… blogging. (De ar fi fost singura restanță… – vezi: Restanțele lui Marius Cruceru.)
Sună în consonanță cu formula ionesciană, nu? :)
Apostolul Pavel ar fi blogărit, desigur, dar de ce să facă efort și Ionescu?
Apostolul Pavel ar fi avut blog, desigur, dar de ce să facă efort, într-ale bloggingului, Pătrățoșenia Cruceriană?
5.
Ipocrizia și lașitatea sînt cel puțin două caracteristici pe care le regăsim atît la pătrățosul baptist cît și la pătrățosul penticostal.
Nu de puține ori, crucerianul s-a folosit de cifre și circumstanțe pentru a evita polemica publică și pentru a-și face agenda publică.
Ultima oară, după ce l-a denigrat, DIN NOU, pe Iosif Țon, care a devenit marota existențială a decanului orădean, Marius Cruceru a anunțat decesul fratelui său, neuitînd să menționeze că „este al 8 lea sicriu în ultimele 19 luni în familia noastră apropiată”.
Este lesne de observat că nici un sicriu nu l-a împiedicat pe Marius Cruceru din pregătirile sale pentru 530 km de ciclism.
Fără să cunosc circumstanțele, aș fi apreciat un astfel de pelerinaj la Auschwitz (deși ar fi putut fi făcute altele, mai scurte, dar mai multe, la diverse locuri simbolice din România).
Avînd în vedere obiceiurile agresiv-resentimentare ale Pătrățosului, cît și faptul că și-a găsit timp pentru 13 emisiuni (pe care le-aș fi apreciat, dacă nu aș cunoaște circumstanțele), dar nu și pentru BLOGGING și pentru polemică onestă, resping perdelele de fum pe care Marius Cruceru le trimite periodic în spațiul public și nu îi acord nici un fel de circumstanțe atenuante.
Dimpotrivă, fac eforturi să fiu sever atît în cazul lui cît și în cazul pastorului din Chicago.
Și Ionescu a folosit un astfel de pretext – boala și moartea mamei – pentru a-şi scuza lipsa de la slujba lui de pe Internet în 2014 – nu mai puțin de 250 de zile!
Dar în 2015 IAR a lipsit 150 de zile!
Marius Cruceru a menționat că își întrerupe „postul mediatic”, indignat de așa-zisa greșeală tehnică a unei interpretări din limba greacă a lui Iosif Țon. Însă demersul său, resentimentar, a fost mult mai amplu decît o discuție tehnică despre o chestiune din tarlaua profesională a orădeanului indignat.
Vezi:
Ce îl interesează pe Marius Cruceru: chestiunea tehnică legată de greacă sau lipsa de caracter?
Am cele mai mari îndoieli că postul lui Marius Cruceru a avut dimensiunea biblică, iudeo-creștină, întrucît a eludat tocmai cerința principală, fundamentul postului autentic: dezlegarea lanțurilor răutății (Isaia 58).
Mai mult, trebuie abordată și o altă chestiune, pe care am amînat-o pînă acum: Ce competență are Marius Cruceru în ceea ce privește limba greacă? Fiind profesor la Universitatea Emanuel, e de înțeles că ACOLO i se recunoaște autoritatea profesională. Dar pe plan național? Dar pe plan internațional?
Chestiunea tehnică în discuție e de nivel INTERNAȚIONAL.
Pe cine a convins Marius Cruceru? Pe cei care acceptă orice scrie el?
Ce argumente a folosit Marius Cruceru? A citat pe ALȚI profesori de greacă din mediul evanghelic internațional? Doară la Universitatea Emanuel așa îi pun pe studenți să abordeze diverse chestiuni, folosind… BIBLIOGRAFIE.
Nici Iosif Țon nu folosește bibliografie în răspunsul la acuzațiile din partea lui Marius Cruceru. Continuă doar să repete punctul său de vedere: „Textul în limba greacă spune fără îndoială ”credința Fiului lui Dumnezeu”.”
Iosif Ţon afirmă că problema nu este una de traducere, ci este una de interpretare: Ce înseamnă credința Fiului lui Dumnezeu?
Evanghelicii români s-au pricopsit cu încă o polemică sterilă între doi încăpățînați… Nicidecum cu o clarificare a chestiunii în discuție, sau cu argumentarea convingătoare a celor două interpretări.
6.
Deși emisiunea se numește „Între Scriptură și ziar”, nu a fost menționat cuvîntul ziar (sau revistă).
Emisiunea a fost cu doi bloggeri, fiecare evitînd a se prezenta ca… blogger!
Lumina Scripturii să ne spele de toxinele care vin din mass media, dimprejurul nostru, din contactele de fiecare zi – spune, în introducere, Marius Cruceru (min. 2).
Apoi: În această ediție a emisiunii „Între Scriptură și ziare” [nota mea: Emisiunea se numeşte Între Scriptură şi ZIAR, la minutul 3 Marius Cruceru repetă din nou greșit titlul emisiunii SALE!] am invitat am invitat un… pot să-i spun personaj. Este controversat, poți să-l iubești, să-l urăști, discuți în contradictoriu, este carismatic prin personalitate [nota mea: niciodată nu mi l-aş fi închipuit pe Ionescu carismatic, indiferent ce semnificație îi dăm termenului carismatic, folosit în mod nefericit aici de Marius Cruceru], este o personalitate autoritară, cunoscută de cei din jur, ca un om care convinge ușor [nota mea> SERIOS?!..], are putere de persuasiune [nota mea: nu am remarcat aşa ceva la personalitatea invocată]. Este în acelaşi timp blogger, fără voia dânsului, spune uneori [nota mea: cum adică FĂRĂ VOIA DÎNSULUI?… Dar la emisiune a venit de bună voie?…], împins spre acea zonă, a pornit niște proiecte absolut ciudate, ar putea spune cineva, pentru un păstor, cu atîția ani de experiențe, și anume să pătrundă în lumea mass media.
7.
Prima parte a emisiunii a ratat un subiect important: EVENIMENTUL la evanghelici.
În stil pătrățos, cei doi comentatori ardenți incriminează EVENIMENTUL la evanghelici, pentru ca, surpriză mare pentru cei care ascultă întreaga emisiune, la sfîrșit să anunțe organizarea unui… EVENIMENT! Da’ mare, nu aşa, oricum!…
Min. 6.56 – Cristian Ionescu: Una din cursele creștinismului modern este să organizeze servicii de evanghelizare care nu reprezintă viața de biserică.
Min. 8.15 – Marius Cruceru îi ține isonul: Este un trend, mai nou, această modă a evenimentelor, megaevenimentelor. Creăm megaexplozii, artificii, și aicea, după cum spuneați, putem comunica o imagine falsă asupra bisericii. Oamenii vin la astfel de evenimente, și apoi, cînd asistă la închinarea noastră obișnuită, spun: Da’ numai atît? De ce nu este la fel ca atunci cînd am fost la acel megaeveniment? [nota mea: SERIOS? Așa zic oamenii? Sînt atît de proști încît nu fac diferența între un eveniment și viața obișnuită a bisericii?] Este un pericol sau trebuie să păstrăm un echilibru între crearea de evenimente și viața de zi cu zi a bisericii? Sau probabil biserica este lăsată să trăiască în puterea ei, viețuind zi de zi, slujbă de slujbă, la temperatura și la ritmul inimii ei lăuntrice, care merge de-a lungul veacurilor, iată, neoprit, de 2000 și ceva de ani [nota mea: SERIOS? De 2000 și ceva de ani?], fără explozii de artificii de genul acesta? [nota mea: păi la un anumit tîrg de sărbătoare, acum APROAPE 2.000 de ani, nu a avut loc primul megaeveniment al bisericii, cu limbi ca de foc? Cu translatori cu tot. 3.000 de suflete s-au adaus atunci la numărul ucenicilor.]
Răspunde Ionescu: Cel mai mare pericol al evenimentelor, şi nu că aş fi neapărat împotriva evenimentelor, sau a exploatării lor, dar problema pe care o văd, dacă nu sînt bine gestionate, este că vom încerca duminică duminică să creăm serviciile de închinare sub formă de eveniment. În momentul în care îi păstrezi pe oameni la acel nivel de tensiune al evenimentului, al exploziei, trecem pe lîngă şi nu beneficiem de ceea ce Watchman Nee intitula ca viaţă creştină normală. Dumneyeu vrea ca închinarea noastră, ca trăirea noastră spirituală să fie o normalitate de zi cu zi, nu o viață de eveniment. Evenimentul poate avea rostul lui, poate că de a motiva, eu aș produce evenimentul mai mult pentru membrii bisericii, ca să-i scoatem din starea de amorțeală. [nota mea> Păi cum așa? Ei nu sînt DEJA în starea spirituală normală de zi cu zi? Superioară, din punct de vedere spiritual, evenimentelor?] Pentru oamenii nemîntuiți, pentru sufletele nemîntuite, aș menține propovăduirea Evangheliei la nivelul cel mai simplu posibil.
Marius Cruceru amintește de depresia posteveniment și se referă la pericolul ca unii credincioși să devină clienți doar ai evenimentelor, după care, ATENȚIE, cică revine la tema discuției, care ar fi „această respirație între înăuntru și afară a bisericii”, mult mai bine formulată într-o întrebare (min. 16.30):
De ce am aveam emisiuni de încercare de a lectura realitatea dimprejurul nostru, realitatea din ziare, realitatea din mass media, prin grila Sfintei Scripturi?
8.
La o altă întrebare a inepuizabilului Marius Cruceru, în legătură cu blogul pastorului din Chicago, acesta are următoarea pledoarie (min. 19.23): Toate aceste căi media din ziua de astăzi au devenit formatoare de opinie. Pentru creștini, să abandoneze, să demisioneze dintr-un asemenea spectru de formare a opiniei cred că ar fi o mare înfrîngere.
În primele două săptămîni din luna iulie, Ionescu a afișat pe blogul său 2 postări, iar Cruceru la fel!
În mai multe rînduri, am atras atenția asupra inconsecvenței celor doi pătrățoși în ceea ce privește ritmul postărilor.
Dar, mai mult, se ridică problema: CUI se adresează cei doi – cititorilor evanghelici sau și celor din afara mediului confesional evanghelic?
După formulele lor sforăitoare din această emisiune, BLOGGERII Marius Cruceru și Cristian Ionescu ar trebui să fie prezenți mult mai mult pe blog și cu contribuții CONSISTENTE!
La un moment dat, Cristian Ionescu a spus un lucru FOARTE important:
Am considerat la un moment dat că Biserica pe care o păstoresc nu este chiar așa de izolată și imună precum credem noi la prima vedere. Zidurile ei nu mai sînt așa de impenetrabile. Trăim într-o lume a construcțiilor cu pereți de sticlă. Toată lumea se uită în interiorul tuturor spațiilor. (Marius Cruceru: Deci nu mai putem face abstracţie de realitatea care ne apare împrejur. Cristian Ionescu: Absolut nu!) Tot ceea ce se întîmplă la 20.000 de km distanță va intra pe poarta bisericii pe care o păstoresc într-un timp foarte scurt datorită rapidității mediilor de comunicare. [sublinierea mea]
Marius Cruceru face, din nou, duet cu Ionescu: Vedeți, de lucrul ăsta mi-este foarte greu să-mi conving unii colegi cînd le spun că dacă, este o spusă a cuiva, un fluture bate din aripi în Japonia în America va fi un cutremur. Este atît de greu să-mi conving unii colegi să nu-și închidă porțile bisericii ca într-o cetate așezată pe un munte, dar care doar se apără, fără a mai fi agresivă, fără a mai ataca realitatea în care noi viețuim. Este imposibil să nu im afectați. Cum totuși putem să păstrăm echilibru între a ne bibliciza gîndirea și cu această gîndore biblicizată să răspundem realităților dimprejurul nostru?
Consider acest duet din partea a doua a emisiunii ca fiind centrul de greutate al discuțiilor.
Desigur, trebuie să evităm cuvintele superlative care apar în formulele ionesciene – toată lumea, tot ce se întîmplă. Reformulările ar putea fi: Oamenii se uită…; Tot ceea ce se întîmplă… poate să intre la un moment dat…
Marius Cruceru abordează subiectul GHETOIZĂRII comunităților eclesiale, fără a folosi termenul ca atare.
Iar formulele la care ajung cei doi implică faptul că întotdeauna ființele umane / urmașii lui Hristos trebuie să se confrunte cu REALITATEA. Cum am subliniat, Ionescu accentuează RAPIDITATEA mediilor de comunicare.
Din nou trebuie să fac observația că, în ceea ce privește activitatea actuală a celor doi bloggeri pătrățoși, nu sînt prea rapizi…
De asemenea, și faptul că sînt prea puțini creativi… (Marius Cruceru a amintit de importanța creativității cu cîteva minute înainte de finalul emisiunii)
9.
Ultimele minute nu au fost alocate unor concluzii, ci anunțării unui… EVENIMENT. La Sala Sporturilor din Oradea, în 20 septembrie, ora 17.00.
Evenimentul este organizat de Credo TV și Comunitatea regională penticostală Bihor și urmărește popularizarea misiunii Credo TV. Acesta este primul dintr-un șir de astfel de evenimente.
MENȚIUNI FINALE
A.
Avînd în vedere că Biserica Elim din Chicago este instituția care susține Credo TV, nu Cristian Ionescu a fost invitatul emisiunii lui Marius Cruceru, ci Marius Cruceru a fost invitatul televiziunii lui Cristian Ionescu.
Cei care știu de vizitele protocolare Emanuel Oradea – Elim Chicago nu pot decît să continue să fie circumspecți la această nouă postură de realizator Credo TV a lui Marius Cruceru, binecunoscut de ani buni ca fiind unul dintre mercenarii lui Paul Negruț.
B.
Deși emisiunea se intitulează „Între Scriptură și ziar”, nu a fost vorba nici despre Scriptură, nici despre ziar.
S-au făcut referiri (scurte) la Internet, Facebook, blog, spațiu virtual, mass media.
Accentul evident a fost pe televiziunea Credo TV.
C.
Nu au fost date exemple relevante din ziare, reviste, Internet care să susțină discursul celor doi. Emisiunea nu pare a fi fost pregătită într-un mod nonmediocru, ci alcătuită doar din interogații și comentarii generale, neavînd direcții clare de reflecție și propuneri de soluții.
D.
Cei doi reprezintă la ora actuală exemple de bloggeri mediocri.
Cei doi nu au reprezentat vectori ai afirmațiilor lor. Pe de o parte, afirmă că bisericile și liderii evanghelici TREBUIE să ia în considerare REALITATEA, pe de altă parte cei doi nu au o dinamică în spațiul PUBLIC laic care să arate o corespondenţă între aserțiunile lor și FAPTELE lor.
Menționez, a cîta oară?, că nu-mi aduc aminte, din ultimii ani, de articole ale evanghelicilor în presa națională, în presa culturală, decît de articolul lui Iosif Țon despre Catedrala Mîntuirii Neamului, în România liberă din 13 iunie 2013, sau de articolul lui Natan Mladin despre vizita lui Os Guinness în România, pe Contributors.ro, în 5 decembrie 2014.
Ce îi împiedică pe Marius Cruceru și Cristian Ionescu să scrie articole în presa românească? Ghetoizarea? Mediocritatea? Lipsa de creativitate? Lipsa de disciplină intelectuală și afectivă?
E.
Faptul că Ionescu și Cruceru își exprimă opinia că evanghelicii români ar trebui să folosească mediile rapide de comunicare nu are echivalent în activitatea lor actuală în mediul virtual, dar nici în hiperactivitatea unor bloggeri evanghelici români, care strălucesc prin superficialitate și lipsă de viziune (ca să nu amintesc de numeroasele dezinformări, MINCIUNI și bădărănii practicate pe scară largă în blogosfera evanghelică).
Este însă important faptul că acești doi exponenți ai mediului evanghelic românesc au adus în atenția publică, fie și în formă mediocră, chestiuni legate de prezența evanghelicilor în spațiul public (virtual).
F.
Videoclipul a fost postat pe YouTube pe contul Credo TV în 12 iulie 2015. În 13 iulie a ajuns la circa 100 de vizualizări, în 14 iulie a trecut de 200 de vizualizări.
Fie și numai dacă luăm în considerare acest deficit statistic, înțelegem că situația nu e deloc bună.
Biserica Elim din Chicago are circa 600 de membri majori (900 împreună cu copiii), Biserica Emanuel din Oradea are peste 4.000 de membri (din care cam jumătate merg duminica dimineața la biserică).
O să dau încă un exemplu – pe contul lui Dacian Palladi de pe YouTube există mai multe înregistrări cu Paul Negruț, nu știu să existe vreun alt cont evanghelic care să aibă atîtea înregistrări cu Paul Negruț. Unele au vizualizări de ordinul miilor, altele, peste 10, au vizualizări de ordinul sutelor, ba un filmuleț are doar 58 de vizulizări.
Așadar, nu doar chestiunea depozitării este importantă, ci ci chestiunea circulației informațiilor despre depozit.
Din cele peste 1.200 de videoclipuri de pe contul YouTube Creo TV, un sfert au sub 1.000 de vizualizări și doar 35 au peste 10.000 de vizualizări.
G.
În emisiunea Credo TV nu a fost amintit Twitter, un instrument util pe care alții, precum John Piper, Timothy Keller, Rick Warren, Ed Stutzer știu să-l folosească.
Ce-i împiedică pe Ionescu și Cruceru să transmită scurte formule pe Twitter?
Oare faptul că românii încep greu un discurs, cu lungi introduceri (și scărpinări după ureche) și apoi greu se mai opresc?…
H.
Îmi exprim, încă o dată, îngrijorarea pentru faptul că bloggerii pastori, precum Marius Cruceru și Cristian Ionescu, sînt prea puțin dedicați adevărului.
În spațiile publice pe care le administrează au apărut de-a lungul anilor dezinformări și MINCIUNI pe care eu le-am demascat.
Prezența în spațiul public a unor exponenți ai mediului evanghelic TREBUIE să aibă de a face cu adevărul.
I.
Cristian Ionescu: Sînt sută la sută convins că apostolul Pavel ar fi avut cont pe Facebook şi ar fi avut blog.
Eu sînt sută la sută convins că apostolul Pavel nu ar fi pedalat sute de kilometri (decît în scop misionar) cînd ar fi putut scrie în presă şi pe blog sute de articole despre realitatea înconjurătoare „prin grila Sfintei Scripturi”.
Încă de acum 3 ani am atras atenţia în legătură cu prezența bloggerilor pastori pe Internet.
Marius Cruceru, Cristian Ionescu, Petru Lascău – cei trei pastori bloggeri constituie un exemplu evident de eșec al bloggingului evanghelic românesc.
Dacă ar avea, fiecare, mai puține articole într-o săptămînă, probabil că ar crește calitatea lor. Și poate ar avea nițel timp să reflecteze critic asupra activității lor pe bloguri deja cu dimensiuni ample.
Ar avea poate timp să interacționeze public cu contribuțiile altor bloggeri, nu doar cu cele ale comentatorilor proprii, care, nu de puține ori, sînt în registru maniheist și agresiv-ideologic.
Deloc lipsit de importanță, ar avea timp să cugete mai serios asupra necesității moderării comentariilor (Marius Cruceru a făcut-o de cîteva ori)…
Prezența celor trei pastori în blogosferă nu contează în ceea ce privește dialogul teologic, este evident că se feresc de astfel de discuții publice, care, în primul rînd, necesită timp. Apoi chiar și ceva efort intelectual, nu doar glumițe și youtubițe…
J.
Îmi displace faptul că trebuie să menționez numele lui Cristian Ionescu lîngă o formulă așa importantă – Sînt sută la sută convins că apostolul Pavel ar fi avut cont pe Facebook şi ar fi avut blog.
Nu îi recunosc lui Cristian Ionescu un rol suficient de benefic în blogosfera evanghelică pentru a trece cu vederea tîmpeniile pe care le-a scris de-a lungul anilor și tîmpeniile pe care le-a permis altora să le afișeze pe blogul său.
Iar implicarea sa în defăimarea publică a Institutului Teologic Penticostal, cu ocazia vizitei lui Miroslav Volf la București de anul trecut, a întregit imaginea publică a unui personaj mărginit, cel puțin intelectual, dacă nu și spiritual.
Am mai scris și mai scriu:
Penticostalilor, vă faceți de rușine dacă veniți cu astfel de personaje în spațiul public. Trebuie să găsiți un ALT tip de exponenți care să vă reprezinte în spațiul public.
În ceea ce-l privește pe Marius Cruceru, el dat semne de-a lungul anilor că pe cît de inteligent și serios poate fi uneori, pe atît de smintit și imatur poate fi alteori.
Să-i dea Dumnezeu lui David Marius (măcar) un Natan care să-i deschidă ochii în momentele de rătăcire.
Cui i s-a dat mult i se cere mult!
Lui David Marius i s-a dat mult, lui Cristian Ionescu i s-a dat mult.
În videoclipul lor, ei au dat puțin.
Romania Evanghelica 
16 iulie 2018 la 21:05
A republicat asta pe RoEvanghelica.