Istoria evanghelică necosmetizată
22
„…goana nebună după traduceri de doi lei după care se dau în vînt, din păcate, aproape toate editurile evanghelice din din România, în vreme ce autori români care ar avea ceva de spus nu sunt încurajați și publicați.” – Dănuț Mănăstireanu
21
„Eu de fiecare data cind ma duc la o conventie intilnesc cunostinte pe care nu le-am vazut de ani de zile…vizitez orase …ascult predici bune… ceva muzica de calitate… cumpar carti… cd-uri
99$/night, 25$ intrarea… ptr. cel putin 12 ore de program/spectacol/slujba… ieftin… foarte ieftin….
Ma distrez de minune cind romanasii vin la hotel cu intreaga garderoba dupa ei….
de la moda anilor 70 la skinny jeans si la tocuri de 8″….
Sa nu mai vorbim de posete .. my oh my… valoarea posetelor cred ca ar platii conventia, cazarea si mincarea ptr. toti participantii…
Se merita… de toate ptr. toti…”
Comentariu Gabi Bogdan în Mahalaua lui Ionescu
20
Vasilică Croitor: „Cu privire la dezidenți, nu faptul că nu aparțin de cult este problema, ci doctrinele lor foarte ciudate. Dacă ai ști câte învață prin Dobrogea! Nu au avut cult de 50 de ani, dar în fiecare an parcă au inventat câte o nouă ciudățenie doctrinară.”
19
Cristian Ionescu: „Pe de altă parte, cauza anti-colaboraționismului a devenit un pretext pentru promovarea altor agende cu care nu vreau să am nimic de-a face. Acesta a fost un motiv pentru care m-am îndepărtat. Mai mult, la câteva zile după semnarea declarației de la Atlanta, câțiva dintre păstorii semnatari au început să-și exprime anumite rezerve și îndoieli. Aceasta este o luptă pe care eu nu am timp, resurse și energie să o port singur sau cu un număr foarte mic de asociați.”
Declarația de la Atlanta (septembrie 2010):
http://www.youtube.com/watch?v=9zdLVDcRYN8
18
Marius Cruceru: „Construim nişte săli de spectacole care seamănă pe dinafară mai mult cu nişte autogări decît aduc a biserică şi pe dinăuntru seamănă mai mult cu cinematografe decît a locuri în care s-ar putea imagina oameni egali în preoţie care au părtăşie unii cu alţii.”
17
Cristian Ionescu: „Moștenirea pe care am primit-o de la înaintașii noștri din timpul comunismului este foarte ștearsă dacă nu inadvertentă cu privire la lucrarea Duhului Sfânt. Sufocarea manifestării darurilor spirituale în biserici au canalizat-o spre medii obscure și dubioase unde, fără supraveghere și îndrumare , a degenerat adesea. După revoluție, aceste cuiburi (care – dacă nu altceva – au avut meritul de a fi păstrat flacăra, fie ea și cu mai mult sau mai puțin fum) au fost încadrate în biserici cu bunele și relele lor, fără o verificare prealabilă. Nu mai vorbim de faptul că la 20 de ani după revoluție încă nu am ajuns la o unitate doctrinară în ceea ce privește lucrarea Duhului Sfânt deși s-au făcut pași semnificativi în această direcție.”
16
Marius Cruceru: „Se apropie adunările generale din ianuarie – februarie. Pentru unele biserici atunci este vremea tăierii ramurilor uscate, vremea disciplinei. Este biblic? Nicidecum.
De obicei se trece direct la excluderi, fără preparative pastorale, fără vizite, fără încercări de recuperare.”
Dar MAI ÎNTÎI este Sărbătoarea Nașterii Mîntuitorului, despre care Marius Cruceru, pastor baptist (care se odihnește în prezent de la predicat), doctor în litere, decanul Facultății de Teologie a Universității Emanuel, nu prea scrie…
Au avut voie păstorii să se bucure, îngerii să cînte, magii să se închine, atîția compozitori de-a lungul secolelor să scrie colinde săltărețe și piese pline de speranță, dar noi nu, noi trebuie cică să ne întristăm mai întîi…
Articolul Pătrățosului din 18 decembrie face apel la textul din… Isaia 58 (nu o dată s-a lăudat Marius Cruceru că are darul… descurajării)!
Doară cum să se coboare la banalitatea unui text narativ din Evanghelii?
Să revenim însă la articolul lui Marius Cruceru de azi, 22 decembrie.
Afirmațiile citate sînt importante, deoarece un pastor baptist, blogger de notorietate, confirmă faptul că DE OBICEI disciplina în bisericile locale (baptiste) nu se face conform principiilor biblice! Excluderea se face fără încercări de recuperare!
Ironia sorții face ca Marius Cruceru să facă parte tocmai din gașca pastoral-academică din Oradea care practică DIN PLIN acest obicei nebiblic al disciplinării haotice, discriminatorii, agresiv-ideologice, manipulatorie, isterice, ipocrite, necreștinești, inumane!
Un proces la tribunal intentat de o victimă a acestor abuzuri ale grupului de pastori mincinoși Paul Negruț, Florin Negruț, Doru Hnatiuc, Marius Cruceru și alții ar dezvălui destule detalii din culisele ghetoului confesional baptist orădean. Din păcate, o asemenea acțiune ar discredita, în memoria publică, renumele Oradiei baptiste obținut în zeci de ani de viață comunitară religioasă, înainte și după ’89. (Apropo, sînt pastori-bloggeri care scriu în perioada aceasta despre ’89, despre valoarea libertății, despre Havel?)
Nici penticostalii nu stau mai bine, luptele lor intestine fiind grețoase, bădărane, compromițătoare, neputînd fi acoperite, în conștiința publică, de către diverse acțiuni religioase și de binefacere.
De-a lungul anilor, în mod consecvent, am sancționat public (și în discuții private) aceste reflexe ideologice ale procesului de disciplinare din ghetoul confesional evanghelic, care discreditează discursul religios pe care comunitățile creștine îl au, public, săptămînă de săptămînă, an de an.
Acum s-a trezit și Pătrățosu să amintească de acest subiect delicat!… Dar, de fapt, hoțul strigă: „Hoțul!”
Miza dezbaterii despre disciplina eclesială / confesională este MARE și este în strînsă legătură cu discuția despre autoritate: Ce legitimitate moral-spirituală mai are autoritatea formală care încalcă principiile biblice și stipulațiile documentelor de funcționare ale organizării confesionale?
Ce trebuie făcut în astfel de cazuri, cînd pastorii, presbiterii, comitetele bisericilor și conducerea regională sau națională a cultului se face vinovată de încălcări grave ale principiilor biblice și ale articolelor din Mărturisirea de credință și din Statutul de organizare și funcționare a cultului?
Răspunsul se găsește, CLAR ȘI RĂSPICAT, fără putință de interpretare, în cartea 9 semne ale unei biserici sănătoase – Mark Dever, Editura Făclia, Oradea, 2010.
„Cine este instanța supremă care are ultimul cuvânt? Nu este nici episcopul, nici papa, nici prezbiterul, nici comitetul, nici sinodul, nici convenția. Nu este nici măcar un pastor sau un comitet de lideri, un bord de diaconi sau comitetul bisericii. Instanța supremă este pur și simplu biserica – adică adunarea tuturor credincioșilor care fac parte din biserică.” (p. 269-270)
Așadar, miza dezbaterii despre cum se face disciplina eclesială / confesională nu are de a face în primul rînd cu apărarea bunului nume al victimei sau, dimpotrivă, al pastorului / presbiterului / comitetului care face disciplinarea – aceasta este un palier secundar al dezbaterii, dar și el important. În celebrul film (alb-negru) „Lista lui Schindler” apare o cugetare de prim rang: „Cine salvează un om salvează omenirea.”, subliniindu-se astfel importanța atitudinii față de o singură ființă umană și nu gîndirea managerială care ia în seamă cantitatea sau calitatea unor grupuri de oameni.
O astfel de gîndire ar trebui să caracterizeze viața dinamică a unui organism eclesial sănătos, nu activismul ipocrit, mercenariatul sau competiția (de tip managerial). Un organism eclesial sănătos respectă „drepturile” ORICĂRUIA dintre mădularele sale și va fi interesat, precum Hristos, Capul Bisericii, de recuperarea celui pierdut și pentru asta va lăsa 99 de programe cu orchestre, coruri, fanfare, grupe de copii, scenete, poezioare, colocvii, conferințe și tabere pentru a încerca recuperarea celui pierdut.
Iată 3 cazuri ORĂDENE:
1. Cazul Iosif Țon
Acum un an Paul Negruț și Marius Cruceru, PE BLOGURI, au dat tonul la campania mizerabilă de discreditare a lui Iosif Țon.
Comunicatul Consiliului Uniunii Baptiste de acum un an prin care i se retrăgea ordinarea lui Iosif Țon este un exemplu evident de abuz instituțional (cît de proști pot fi pocăiții?), deoarece nu este întemeiat pe documentele de funcționare ale asociației de biserici baptiste din România: Mărturisirea de credință și Statutul cultului.
2. Cazul Lucian Ciupe
La o săptămînă după ce, anul trecut, Iosif Țon a ținut 7 zile de prelegeri, cu sala plină, la Biserica Baptistă Providența din Oradea, pastorul Lucian Ciupe, la presiunea comitetului, și-a dat demisia în 21 noiembrie 2010.
Situațiunea s-a complicat enorm odată cu minciuna pastorului Doru Hnatiuc din 28 noiembrie 2010. (Această postare este cea mai vizitată dintre cele 14.000 de pe blogul România Evanghelică.)
Ca și cum nu i s-ar fi făcut destule nedreptăți lui Lucian Ciupe, unul dintre pastorii baptiști prețuiți în România, la începutul anului 2011 i s-a retras ordinarea de către Comunitatea Baptistă din Oradea. Știe cineva conform cărui articol din Statutul Cultului Baptist o Comunitate regională baptistă îi poate retrage ordinarea unui pastor baptist?!… Întreb și eu ca prostul!… Ba nu, proști sînteți voi, pocăiților, care permiteți să se întîmple astfel de nedreptăți în Biserica lui Hristos, Comunitatea Duhului!
În cazul lui Nelu Demeter care conduce Biserica Baptistă din Băile Felix, Consiliul Uniunii Baptiste a cerut BISERICII din Băile Felix să-l excludă!
Așadar, ultima instanță este BISERICA locală, nu Comunitatea regională sau Consiliul Uniunii Baptiste!
Retragerea ordinării lui Lucian Ciupe a avut loc în condiții suspecte, în mod pripit, la sfîrșitul unei ședințe a pastorilor bihoreni convocată nu pentru această chestiune. Florin Negruț, la sfîrșitul celui de-al doilea mandat ca președinte al Comunității Baptiste din Oradea, este cel care a manipulat în acest sens întrunirea, ÎN LIPSA împricinatului!!!
În Cazul Lucian Ciupe mai există două chestiune importante:
a). Lucian Ciupe a fost prezent în Biserica Baptistă Emanuel în duminica în care Doru Hnatiuc a mințit la adresa sa. Lucian Ciupe a alcătuit o scrisoare către Bisericii Baptiste Providența, în care făcea precizările de rigoare, dar Comitetul Bisericii Providența nu a adus-o la cunoștința bisericii.
b). Se înțelege de la sine că anul 2011 nu a fost un an ușor pentru familia lui Lucian Ciupe (4 persoane). A fost plecat prin Belgia, pentru a munci pentru a-și întreține familia. I s-a dat un ultimatum în toamnă de a-și găsi o altă biserică în care să fie membru ÎN DOUĂ SĂPTĂMÎNI! (Cică Comitetul a avut răbdare cu el un an!) Lucian Ciupe le-a comunicat că se află în Belgia și că nu are cum să-și găsească o biserică ÎN DOUĂ SĂPTĂMÎNI!
Așa că ce credeți că a făcut Comitetul Bisericii Providența? I-a comunicat în scris că nu mai este membru în Biserica Baptistă Providența. Excludere prin nefrecventare!!!
Cum dracu’ se face că îi apucă pe unii (pastori) baptiști să facă disciplină ÎNAINTE De Crăciun? Sau ÎNAINTE de Paște?
Anul trecut Marius Cruceru pornea mizerabila sa campanie de discreditare a lui Iosif Țon ÎNAINTE de Crăcinu!
Același Marius Cruceru scrie acum, în decembrie, că sărbătoarea trebuie precedată de… ÎNTRISTARE!
Dar INDIGNAREA nu e ÎNTRISTARE, bă, Pătrățosule hoțoman, rotunjiți-aș colțurile, obtuzitățile și ascuțișul limbii…
Modul în care bisericile se despart de pastorii lor, care i-au SLUJIT, spune destule despre caracterul organismelor eclesiale, interesate doar de grija zilei de duminică…
Săptămîna trecută, Lucian Ciupe și-a luat rămas bun în clădirea altei biserici din Oradea, unde au venit vreo 20 de amici să îl salute înainte de a se muta cu familia în Belgia.
Acest caz exemplifică chestiunea pe care am ridicat-o cu alte ocazii: Care este relația sistemului confesional cu valorile pe care le produce mediul evanghelic?
Paulian Petric, Alin Cristea, Lucian Ciupe, Dan Mierluț au fost cei mai buni studenți din cea mai bună perioadă, 1997-1998, a Universității Emanuel din Oradea. Nici unul dintre ei nu este „integrat” în sistem.
Bă, pocăiților, cît de proști puteți fi?
3. Cazul Alin Cristea
Cu mai mulți ani în urmă, cînd Biserica Providența a trecut printr-o perioadă grea (rămăsese fără 2 pastori și 2 presbiteri), am format un grup de 6 tineri de circa 30 ani cu care am ținut piept Comunității Baptiste din Oradea, condusă de Florin Negruț și manipulată de Paul Negruț, în conducerea ei fiind și Doru Hnatiuc și Marius Cruceru, grupul emanuelist încercînd să-și impună influența în Biserica Baptistă Provindeța, care, pînă anul trecut, pînă la demisia lui Lucian Ciupe, a fost privită ca o locație orădeană de rezistență în fața invaziei emanueliste.
În urma evenimentelor publice care au avut loc, la presiunea scrisă a Comunității Baptiste din Oradea, Comitetul de atunci mi-a comunicat în scris, PRIN POSTĂ, excluderea mea!
În mai multe rînduri, am oferit suficiente informații și precizări despre acea situațiune în care am fost și sînt pus.
De exemplu, am precizat că înregistrarea în secretariatul bisericii a deciziei de excludere a mea a fost făcută la o lună (!) de la luarea deciziei (care s-a luat a doua zi după primirea scrisorii din partea Comunității Baptiste din Oradea) și a fost trimisă prin poștă la 2 luni (!) de la luarea deciziei. În aceste două luni, acești oameni (care, conform hotărîrii lor, nu trebuiau să mai aibă de a face cu mine) dădeau mîna cu mine la biserică și ziceau „Pace!”. Pînă cînd nu am mai dat mîna cu ei, confruntîndu-le ipocrizia!
Am precizat și că nu am fost exclus de către biserică, ci de către un Comitet dezorientat și incompetent, care nu a acționat și reacționat biblic, nici statutar.
Acum s-a trezit să vorbească și Marius Cruceru despre disciplina nebiblică, cînd tocmai grupul emanuelist din care el face practică de mulți ani această disciplină NEBIBLICĂ și nestatutară!
Am continuat să frecventez Biserica Baptistă Providența, de la an la an cu tot mai puțin entuziasm și scîrbit de ipocrizia unora din noul comitet, care, an de an, afirmau PUBLIC (și în privat) că trebuie rezolvată „problema lui Alin Cristea”, dar nu au făcut nimic semnificativ în acest sens.
În anumite momente semnificative, am intervenit public pentru a comunica cu cei din biserică și a le aduce aminte că BISERICA este autoritatea finală, nu pastorul, presbiterul sau Comitetul.
PRECIZĂRI FINALE
Cele 3 cazuri prezentate sînt cazuri clare de VICTIME. A nu se înțelege cumva că cele trei victime manifestă același tip de victimizare!
Ceea ce ar trebui să ne îngrijoreze este relația organismului eclesial cu VICTIMELE. Enoriașii sînt, de ani buni, într-o letargie indusă de mentalitatea consumismului și a creștinismului de fațadă, cel de duminica.
Marius Cruceru a declarat public, în sfîrșit, că în bisericile baptiste nu se face disciplina în mod biblic.
Disciplina eclesială / confesională trebuie făcută avînd în vedere recuperarea celor excluși.
ACESTA este primul nivel al discuției!
Acesta este motivul pentru care am putut să stau în fața bisericii (fără să am „problema” rezolvată) și să îi arăt cu degetul pe toți: Nu ați recuperat pe nimeni dintre cei pe care i-ați exclus în ultimii 5 ani!
Puterea adevărului este mai mare decît puterea autorității formale!
Dar Dumnezeu îngăduie doar în anumite momente ale istoriei ca adevărul să triumfe.
Scriu acest articol și cu speranța că voi încuraja pe unii să își convertească indignarea, exasperarea și greața în răbdare, credincioșie și foame după adevăr.
Cineva spunea: Unul singur a avut dreptate la un moment dat în istorie. Și a fost răstignit!…
Azi, 22 decembrie 2011, Marius Cruceru a afirmat ceea ce eu am tot afirmat ani de zile: Disciplina în bisericile baptiste nu se face în mob biblic, creștinesc, uman!
Pătrățosu spune adevărul! În sfîrșit!
Dar îl spune în numele unui grup agresiv-ideologic din care face parte și al căror interese le-a slujit ani mai bine de 15 ani!
Rotundu a spus adevărul în numele Adevărului! Fără să facă partide și fără să caute aderenți pentru a-și susține declarațiile publice.
V-am oferit, de 10 ani de cînd sînt pe Internet, informații care pot fi verificate și articole care prezintă argumente, nu YouTube-uri și isterii ieftine!
V-am violentat urechile cu formule tari, doară-doară vă veți trezi la realitate, cu un an sau doi mai repede…
Iertați-mă că nu am reușit să fiu atît de dur precum am intenționat, așa cum am declarat, de la an la an, că ar trebui să-mi înnăspresc tonul.
Iertați-mă că nu mi-am cumpărat biciul pe care am vrut să-l cumpăr și să intru cu el în Biserica Baptistă Emanuel și să strig la Doru Hnatiuc și Paul Negruț: MINCINOȘILOR! Ați făcut dintr-o casă de rugăciune loc de spectacol și de exhibare a vanității personale!
Am tot sperat că se va găsi altcineva să o facă…
Iartă-mă, Doamne, că am crezut că, dacă zic adevărul, voi compensa oarecum lipsa de dragoste pe care ar trebui să o manifest pînă și față de mincinoși și ipocriți!
Iartă-mă, cuget al meu, pui de Dumnezeu (care mă faci conștient de legea morală din inima mea), iertați-mă, ochi ai mei (care vă minunați de slava lui Dumnezeu pe care o spun cerurile), că iar urez (în numele Adevărului):
Sărbători… nefericite!
Ruga-m-aș Doamne
Muzica și versuri: Alin Cristea
Ruga-m-aș, Doamne, astăzi iar
Cu darul sînt iar la altar
Un suflet obosit, amar
Mă-nvață, Doamne, ruga iar
Ruga-m-aș, Doamne, nu-n zadar
Că iert puțin și cu hotar
Să dau cum am primit în dar
Mă-nvață, Doamne, mila iar
Ruga-m-aș, Doamne, iar și iar
S-am pîine, apă, des sau rar
M-ai pus să merg către Canaan
Mă-nvață, Doamne, drumul iar
15
La moartea lui George W. Galiș, Petru Lascău îi dedică o rememorare emoționantă (dar care este, în cele din urmă, o eulogie, jenantă ca mai toate eulogiile scrise în stil „evanghelic”).
Cu această ocazie, Petru Lascău nu se poate abține să nu introducă elemente din registrul polemic, caracteristic discursului său relevat în alte momente de pînă acum.
Astfel pot să adaug încă un episod la rubrica „Istoria evanghelică necosmetizată”. Sublinierile îmi aparțin.
„La doar trei ani de la sosirea mea în Chicago a renunțat la poziția de pastor senior ca să mă promoveze pe mine în locul său. Cred că a fost una dintre puținele transferuri de autoritate din bisericile penticostale române într-o atmosferă de sărbătoare și bună înțelegere.”
„Cei mai mulți pastori ieșiți la pensie devin o problemă pentru biserica locală. N-a fost cazul fratelui Galiș.”
14
Alex Nădăban, comentariu pe blogul lui Dionis Bodiu: „paul negrut si navigatorii a fost ceva cam ca si cometa haley pt pamint. daca pn ar fi pus in practica numai 50% din ce au avut bun navigatorii ar fi fost fff bine. din pacate el a ramas un cleric baptist setat pe evanghelizare punct intr-o institutie asemanatoare templului iudeu din vremea lui irod de la care au ramas niste pietre. sunt putin rautacios, dar apa vie trece pietrele ramin.”
13
„Nu am fost de acord ca să mai aibă loc adunări generale, pentru că ele au degenerat în ani în neînțelegeri și certuri de partide. Ca orice pastor adevărat trebuie să te opui păcatului și dezbinării turmei. Am reușit timp de 4 ani. Este singura perioadă din cei 10 ani de pastorație când am avut liniște și pace.” – Petru Lascău
12
Florin Vancea: „La Congresul de la Sacramento fratele Sorin Covaci a semnalat o nevoie a Asociației de a ajunge ceea ce spunem că este, o Asociație a bisericilor, nu doar a păstorilor. Bisericile, în general, sunt izolate de Asociație, cu excepția evenimentelor în care păstorii se întâlnesc pentru diferite evenimente. În rest bisericile nu prea își practică asocierea.”
11
„Nimeni nu comentează de negura spirituală care a trecut din nou peste orașul Phoenix penru a câta oară în ultimii 20 de ani? Despărțirea cu ceartă a celor ce formează astăzi biserica Happy Valley… etc. Dar cea mai crâncenă dintre toate a fost sub conducerea unei alte super-vedete Rev. Dr. PhD. Dorin Druhora, ridicat în slăvi de enoriași, care știți bine cum s-a sfârșit. Acesta a expulzat cu ordin de interzicere penală de a călca pe proprietate pe mai multe familii fondatoare… în mai multe rânduri helicopterele poliției planau peste biserică pentru menținera păcii… și în sfârșit plecarea acestei famillii la Missouri și dezastrul pricinuit acolo…” – Comentariu Luciu pe blogul lui Petru Lascău
10
Alexandru Nădăban: „În ceea ce mă priveşte nu ştiu pe cineva care să fi fost angajat cu carte de muncă la Facultatea Betania, excepţie nefăcînd nici măcar portarul. Dotarea biblioteci era precară, atît în materie de carte cît şi de periodice. Nu existau standarde interne cu privire la notare, la examene. Unele cadrele didactice erau supraîncărcate, predînd cursuri din diferite discipline. Nu exista o departajare a catedrelor sau ceva de genul acesta. Se vehicula numele lui Pustan cu speranţa că va preda mai mult timp acolo, dar în afara unor apariţii episodice, cu impact emoţional sau spiritual, nu am putut constata un impact academic la nivel de facultate. Existau cadre didactice ce nu apăreau la cursuri, după cum puteai să apari la curs şi să constaţi că nu aveai nici un student în sală sau cel mult doi studenţi. Vacanţa se dădea cu o săptămîna mai devreme, cursurile începeau cu o săptămînă mai tîrziu faţă de celelalte facultăţi.”
9
Petru Lascău: „Pentru că nu am acceptat să plătesc câte $60.00 pentru fiecare predică am fost scos din program [RVE]. Predică altcineva care are şi poate să dea banii aceştia. Nu este vorba de nici un atac împotriva nimănui, şi nici de egalitate de participare între cele trei culte, şi nici de democraţia uzitată de acest comitet local. Alte interese decât cele ale Alianţei sunt la mijloc, şi ele au funcţionat şi în decizia de la Suceava. Păcat!
Anii trecuţi am fost invitat să fac parte din bordul RVE condus de Sammy Tippit. Mi-am dat seama curând că era doar o acţiune de coptarea a mea şi a bisericii pe care o păstoresc, la acţiunile de strângere de fonduri ale RVE. S-a dovedit că era doar abureala acestei politici, pentru că n-am fost invitat la nici o întrunire a bordului pe America şi nici n-am fost informat de nici o decizie a acestui bord (dacă există sau nu n-am nici o dovadă). Nu vreau să dau numele celui care m-a invitat să fac parte dintr-un astfel de for. Anual am primit delegaţii din partea RVE şi am făcut colecte, donaţii şi am înscris suporteri ai RVE. Cred că este vremea să-mi schimb atitudinea faţă de acest post de radio.”
RVE – Radio Vocea Evangheliei
8
Petru Lascău: „Nu neg elitismul unora dintre penticostali, dar el este o excepţie şi este cu totul periferic. Nu cred că veţi întâlni pastori penticostali să trateze pe cei baptişti ca fiindu-le inferiori. Eu aş spune fără să greşesc că fenomenul este invers, mai degrabă păstorii baptişti ne consideră pe noi penticostalii şi pastorii noştri ca fiind de joasă clasă. Aş putea argumenta cu exemple multe. Întrebaţi când a invitat pastorul Dvs. pe un penticostal să predice în biserica Dvs. Orice pastor baptist poate predica in orice biserică penticostală din America. Dar nu orice pastor penticostal într-o biserică baptistă.
Eu am o istorie cumplită de care nu-mi vine bine să-mi aduc aminte. Am fost invitat să predic într-o biserică baptistă din România cu prilejul unui eveniment. Am călătorit special pentru acel eveniment. Când să înceapă evenimentul am fost lăsat afară pe coridorul bisericii. Nu dau nume şi nici locuri.
Cât priveşte Alianţa Evanghelică, cred că ar trebui să vă rugaţi Domnului să mai puteţi avea cu cine participa la ea.”
7
Dănuț Mănăstireanu: “Iosif Țon are bunul simț (și curajul) de a declara în mod deschis (cel puțin din cînd în cînd) ceea ce crede, ceea ce aproape nimeni nu îndrăznește să facă între evanghelicii români, din pricina atmosferei de frică paranoică creată de lideri autocratici și manipulatori, de genul Paul Negruț, care este gata să acuze de liberalism și erezie pe toți cei care cred altfel decît el.”
6
Dănuț Mănăstireanu: „3. Lidia Ababei era mătuşa mea, sora tatălui meu, un lider al mişcării Zikron din Iaşi, care, cu largul concurs al conducerii Bisericii baptiste din Iaşi a fost dată pe mîna Securităţii şi a făcut zece ani de puşcări psihiatrică, ieşind de acolo o adevărată epavă.
4. Acest curent nou, neoficial (Zikron) era asociat oarecum cu mişcarea treziţilor, iniţiată de Jean Gligor, din Sighet.
5. Barbu Ionel este numele de cod al pastorului baptist Radu Cruceru.”
În perioada 1970-1975, Biserica Baptistă Nr. 1 din Iași a fost păstorită de Radu Cruceru. (Istoria bisericilor baptiste din România, p. 543)
Radu Cruceru a murit în 1975, nu în 1977, cum menționează Istoria Baptiștilor din România 1856-1989, p. 814.
5
“…ce s-ar fi intamplat cu Ton daca si-ar fi istorisit experientele lui supranaturale cu Dumnezeu. Exact ce se intampla si acuma. Ar fi fost excomunicat din randul bisericii baptiste de catre niste pastori scortosi , cu doctorate in teologie facute in America pe vremea comunismului ( si stii bine cine ajungea la studii pe vremea aia) , oameni fara Dumnezeu de altfel.
Ton a ales sa nu spuna despre aceste experiente exact asa cum Pavel nu a vorbit timp de 14 ani despre experienta lui.
Un exemplu elocvent este Buni Cocar,acualmente pastor in Chicago si care a fost pastor in anii 82-84 la o bisericuta mica in cartierul Giulesti. Buni Cocar era un baptist care credea in darurile Duhului Sfant, el personal fiind vindecat in mod miraculos de cancer. El era acuzat de baptisti ca este eretic, carismatic si a fost marginalizat. Nici un pastor baptist nu a avut nici un fel de legaturi cu el. Era insa o diferenta uriasa intre micura lui biserica si biserica Basarab spre exemplu. La Buni Cocar se pocaiau oameni la fiecare serviciu de inchinare. Buni Cocar a pornit biserica cu 20 de batrani care se adunau la rugaciune intr-o camera 4x4m iar in 2 ani a ajuns la 200 membri si s-ar fi extins si mai mult dar securitatea l-a fortat sa plece in America. La biserica Basarab canta un cor superb dar atmosfera era de moarte, moarte, moarte. Nu stiu sa fi vazut in 5 ani de studentie un singur om sa se ridice si sa spuna ca se pocaieste, in biserica Basarab. Avea sa aflu mai tarziu ca ‘pastorul’ Tunea a fost colonel de securitate si s-a pocait si el cu cativa ani in urma intr-o biserica mica din Canada.” – comentariu Cornel pe blogul lui Petru Lascău
4
E, probabil, cel mai dureros articol pe care l-am citit. Acum cîțiva ani aș fi plîns…
Așa cum am făcut cînd am citit, pe diagonală, scrisoarea publică a lui Dănuț Mănăstireanu către Paul Negruț.
Ca și lider al grupei de teologie care a absolvit în 1999, aș avea multe de confirmat și de adăugat acestui articol dureros.
În diverse ocazii, pe Internet, dar și față în față, am semnalat multe chestiuni care ar fi trebui rezolvate la timp.
Și am semnalat și faptul că avem nevoie unii de alții.
Desigur, ceva mai puțin de oameni precum Paul Negruț, Doru Hnaticu, Ilie Țundrea.
Să nu creadă cineva că am fost ÎNDEAJUNS de clar.
Acesta e comentariul meu la articolul lui Alexandru Nădăban:
Lumea academică (3): IBEO – Universitatea Emanuel din Oradea
La comentarii, Alexandru Nădăban s-a exprimat CLAR:
„ibeo s-a amestecat in viata oamenilor, si-a bagat nasul in chestii ce tineau de libertatea individului. a fost si cred ca a ramas o inchisoare, cel putin de constiinta. au o obsesie: controlul absolut, trasatura tipica dictaturilor.”
Iată și cîteva selecții din textul articolul amplu:
„Negruţ a manevrat foarte abil şi a reuşit să îşi impună voinţa în mod mai mult sau mai puţin diplomatic, folosind manipularea demnă de un absolvent al facultăţii de psihologie. În acelaşi timp folosind metoda recompensei şi a sancţiunilor a instituit ceea ce el avea să numească “cercul de protecţie” din care făceau parte printre alţii secretară şefă, Hnatiuc, Ţundrea, Marius Cruceru. Deşi Negruţ mi-a propus, nu am acceptat să intru în acest joc meschin ce m-ar fi transformat într-o marionetă cu postul asigurat.”
„Politica de cadre la IBEO-UEO era ciudată. De exemplu americanii erau preferaţi românilor din motive “politice” sau mai degrabă financiare. Nu o dată am cedat ore pentru a-i lăsa pe americani să îşi facă numărul. Întrebînd studenţii despre ce au vorbit americanii, am fost uimit să aflu că subiectul nu avusese nici o tangenţă cu teologia, nici măcar cu ceea ce în Anglia se numea Mickey Mouse Theology.”
„O scurtă privire asupra cadrelor didactice existente acum la UBEO vedem că printre cei ce predau se află fiica rectorului, ginerele rectorului, fiul pastorului instituţiei, iar decanul Facultăţii de teologie tot nu are nu are studii de teologie.”
„Dincolo de tentativa eşuată a actualului rector, cîndva preşedinte a Uniunii baptiste din România, de a desfiinţa instituţia de învăţămînt superior baptistă situată în Bucureşti, de obstrucţionarea deschiderii unei facultăţi protestante la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj, aceste acţiuni (în viziunea sa de “politică bisericească”) ar putea să fi semănat destul vînt ca la un moment dat să culeagă furtună, în spiritul relaţiilor frăţeşti.”
3
Alexandru Nădăban: “În prima sesiune la Istoria Bisericii Universale am căzut o droaie de studenţi din anul II ce avuseseră iluzia unei note bune după recitarea a două-trei propoziţii din curs, dar care nu aveau habar de materie. Anterior acestei sesiuni (din ianuarie 1995), două studente m-au informat la curs că studenţii erau obişnuiţi cu examene în care trebuiau să reproducă doar textul cursului, fără să emită unele judecăţi de valoare. Fiind un tip precaut, am comunicat aceasta rectorului care mi-a dat carte blanche. Mesajul lui a fost “În fiecare dumninică de la orele 16 fratele cutare ţine caticheza în biserică. Dacă nu au trecut de faza catichezei, pot să participe sau să plece acasă.” Mesajul a fost anunţat la curs aşa că cele două studente au trecut examenul cu 8, fără probleme. Începea o schimbare de optică. De asemenea am sesizat opoziţia anumitor studenţi din anul II a căror limba română nu era limba maternă. Ciudat sau nu, aceştia aveau impresia că vor lua note de trecere doar pentru că erau prezenţi/prezente. S-au înşelat.
Cu toate acestea şocul cel mai mare l-am avut la anul III la un curs de sistematică ţinut de Leslie McCurdy, un canadian ce nu cunoştea limba română şi care m-a rugat să corectez eseurile pe trei-patru teme date. Cu mici excepţii (cinci sau şase) eseurile erau un colaj de citate de prin cărţile bibliotecii institutului. La aşa ceva nu se putea da note de trecere. Am rămas cu un gust amar: în anul III studenţii la teologie nu ştiau ce înseamnă un eseu şi ce înseamnă plagiat. La fel de şocat, McCurdy s-a dus să îl întrebe pe rector care ar fi soluţia pentru un an ce nu promovase în proporţie de 90%. Indicaţia a fost să trateze problema pastoral. Aici cei doi nu au ajuns la un consens, având păreri diferite despre ceea ce ar însemna “pastoral”. Pentru McCurdy ar fi însemnat exmatriculare.”
2
Dănuț Mănăstireanu: “În mod deliberat nu urmăresc disputele de pe blogul lui Marius [Cruceru]. Am și așa destule pricini zilnice de enervare. Nu mai am nevoie de o sumedenie în plus. Deși am multă prețuire pentru talentele lui Marius și mai ales pentru ce era cîndva – așa cum se străvede din cînd în ceea ce scrie, așa cum am afirmat adeseori, am mari rezerve față de ceea ce a devenit sub influența paulină. Mai mult decît atît, sunt alergic la mulți dintre cei care frecventează acel forum de discuții. Și aici nu mă refer la cei sinceri căutători ai adevărului, ci la semidocții care cred că știu totul și pot pune cu ușurință etichete ieftine pe orice.”
1
Petru Lascău: “După câte ştiu eu, şi din experienţa mea proprie, nici un baptist n-a fost exclus dintr-o biserică penticostală, pentru că a fost baptist. În schimb vă pot da foarte multe exemple de penticostali excluşi din biserici baptiste pentru că erau penticostali. Pe plan profesional am suferit două retrogradări: comuniştii m-au retrogradat că eram pocăit şi nişte fraţi baptişti pentru că eram penticostal.”
Romania Evanghelica 
Lasă un răspuns