Buricul pămîntului, „tinerelul” orădean (-olteano-ieșean), blogger fără cravată și neostoit sfătos (pentru toate vîrstele, genuri și rotunjimi), Pătrățosu, alias Marius Cruceru, iar și-a dovedit NEPUTINȚA de a trece pe lîngă anumite subiecte.
Mentorul lui din tinerețe, Dănuț Mănăstireanu, amintea deunăzi despre revista Creștinul azi că a fost o vreme cînd aceasta era „o revistă serioasă, de dezbateri, nu doar un simplu oficios baptist (și nu a ajuns așa din pricina actualei conduceri a cultului)”.
Era doar o șopîrlă introdusă de mănăstirean într-un scurt anunț.
Stilul acesta se poate recunoaște și în cel al Pătrățosului. Mi-ar plăcea să apuc vremurile cînd unul dintre ucenicii lui Marius Cruceru (dacă sînt de-ăștia, că de-ai lui Paul Negruț nu știu să fie) să-i dea peste nas așa cum o face el acum cu cel care i-a pus întîia aripă pentru zburat (dar care l-a învățat și obrăznicia ciugulitului).
– Marius Cruceru: „Fiecare conducere cu autorii ei de articole.”
Dincolo de opiniile celor doi, de la care cei care au vrut au avut de învățat destule de-a lungul anilor, rămîn niște formulări care ar trebui să ne dea de gîndit.
Faptul că polarizarea și gîndirea ideologică domină spațiul confesional baptist (cît despre penticostalii români, fiefurile lor îmi aduc aminte de filmele cu mexicani) este unul dintre cele mai triste concluzii la care poate ajunge cineva în prezent.
Promovarea culturii evanghelice rămîne, din punctul meu de vedere, o prioritate pentru următorii 20 de ani. Într-o astfel de cultură au loc și baptiștii și penticostalii, și țoniștii și „tinereii”, și Paul Negruț și bucureștenii, și trupele de închinare și enoriașii-carne-de-tun.
Intervențiile pătrățoase sînt de multe ori pierdere de vreme și distrag atenția de la obiective strategice care ar trebui promovate în mic-burgheza societate evanghelică, o sub-cultură de tip provincial care are nevoie de reformă și învigorare.
E trist că o revistă a unui cult nu poate depăși conflictele regionale, contextuale, fals teologice, de mahala în cele din urmă.
– Dănuț Mănăstireanu: „E greu să faci din mîrțoagă cal de curse.”
Cu această formulă finală, ieșeanul ne face să ne întristăm și mai mult întrebîndu-ne: Unde-s caii de cursă ai evanghelicilor?
În lipsa acestor exemplare de rasă, Marius Cruceru a ajuns un mic voivod care se indignează la te miri ce situații și subiecte, interoghează, metaforizează, pătrățoșează, iar mîrțoagele evanghelice obosesc sub cîtă povară li se pune în cîrcă, după care sînt puse să alerge… (dacă nu cumva aleargă singure, șontîc-șontîc, după mici bucățele pătrățoase de zahăr…)
„După ce Paul Negruț a preluat conducerea Uniunii, cu obsesia lui psihanalizabilă față de ceea ce se scrie (te rog nu-mi cere să dau detalii, căci ele sunt, așa cum bine știi, prea compromițătoare pentru el) a transformat revista cultului într-un plicticos și banal oficios, trîmbiță a președintelui (un fel de ‘Răcnetul Carpaților’), din care dezbaterile au fost alungate definitiv, ca o iarbă rea, și toți cei de alte opinii au fost etichetați drept liberali. Așa, ca să se învețe ei minte și să se sparie boborul.”
Nu știu ce categorii de oameni vor citi aceste rînduri, dar ar trebui ca studenții de la teologie baptistă să le citească Lent. Extrem de… Lent.
Unii poate își vor putea imagina ce mîrțoage vor fi peste 10-20 de ani, mutîndu-și copitele dintr-un amvon într-altul.
O bună parte din mîrțogenie se datorează lui Paul Negruț și lui Marius Cruceru, rectorul Universității Emanuel, respectiv decanul Facultății de Teologie.
Dar astea sînt deja vorbe mari. Pe care o să vi le aduceți aminte cînd cel care le-a spus nu va mai fi. Dar o să rămînă în conștiința voastră ca o voce incomodă, niciodată redusă definitiv la tăcere.
Mai bine să observăm acum un lucru banal.
Iată ce comentează Pătrățosu:
„draga Danut,
nu prea vad rostul unui comentariu de genul asta (pe vremea cind aceasta era o revista serioasa, de dezbateri, nu doar un simplu oficios baptist (si nu a ajuns asa din pricina actualei conduceri a cultului).) aici, la prezentarea unui asemenea material…”
David-ul nostru zice că nu e drept…
Dar de fapt asta face el ZILNIC pe blogul lui. De ani de zile. Uitați-vă la cum deviază comentariile de la subiect ajungîndu-se la te miri ce ALTE subiecte. Și, trist, foarte trist, se deviază de la IDEI la oameni.
Mahalaua Pătrățosului e uneori fermecătoare, dar, în ultimă instanță e doar un grajd imens în care și caii care ar putea fi de cursă lungă ajung mîrțoage.
Universitatea Emanuel la fel. Șobolanilor, ați distrus elita evanghelicilor din România!
Cele două scurte comentarii, scrise de Marius Cruceru, respectiv Dănuț Mănăstireanu, au, de aceea, o mare miză, ascunsă printre rînduri.
Din păcate, ele dovedesc că evanghelicii români nu au… viitor. Nu s-au împăcat cu trecutul și gestionează groaznic prezentul.
În cele două comentarii are loc, orwellian, rescrierea… trecutului.
Romania Evanghelica 