„După ce a înghițit un cui, A. M., în vârstă de 30 de ani, a fost operat și trimis într-o stare gravă cu ambulanța la Dumbrava. Bolnav psihic, fără locuință și refuzat de toate spitalele, a devenit pentru aproape un an unul dintre cei mai dificili pacienți pe care i-am avut vreodată. După vindecarea miraculoasă care i-a uimit și pe medicii care-l operaseră, a început să fie „interesat” de toate obiectele și lucrurile din jurul său. În scurtă vreme, în camera lui nu mai exista decât o saltea așezată direct pe dușumea. A smuls din pereți prizele, întrerupătoarele, becul și a dezmembrat tot ce se putea, respectiv patul, caloriferul și noptiera. În timpul zilei trebuia mereu supravegheat pentru a nu face sau recurge la lucruri nu doar ciudate și neobișnuite ci și deosebit de periculoase. Astfel trebuia sa fim „pe fază” când termina de mâncat pentru a-i lua imediat lingura ca să n-o înghită, să nu-l lăsăm să se urce pe vârful casei sau să-l împiedicăm să bea uleiul de drujbă lăsat la vedere de cel care tăia lemne. Se pare însă că nu puteam ține pasul cu el, deoarece s-a urcat pe casă, a băut și uleiul, și-a vârât capul în betonieră învârtindu-l în ritmul acesteia, iar lingura a fost scoasă cu greu de asistenta medicală cu o clipă înainte de a dispărea cu totul în „adâncuri”.
După un timp, însă, ne era din ce în ce mai greu să-l „convingem” să-și ia medicamentele iar el devenea tot mai neliniștit și agresiv. Conștienți de faptul că ar trebui internat într-o instituție de specialitate, am făcut diferite demersuri fără succes, până când în cele din urmă a fost internat cu mențiunea că după ce se va liniști ni-l vor trimite înapoi. La scurt timp, însă, am auzit că a decedat fără să aflăm mai multe detalii sau informații în acest sens.
În schimb, din satul lui, poliția și un reprezentant al primăriei ne-au adus pe tatăl lui A.M. cu rugamintea să-l luăm în grija noastră deoarece locuiește pe străzi, mănâncă ce găsește prin gunoaie și are șanse mici să scape cu viață din iarna care urma să vină. Așa se face că de patru ani I.M. este la noi, bolnav psihic, dar liniștit, singurele preocupări fiind mâncarea și deplasatul la WC făcând din acest lucru o pasiune sau obișnuință de neînțeles. În fiecare zi, de zeci de ori se duce la toaletă, și se întoarce înapoi fără „să facă nimic”, iar uneori când chiar e nevoie, își „rezolvă problemele” la jumătatea drumului, negăsind motivația necesară de a se duce până la capăt.
Privind la acești oameni, la capacitatea lor fizică și intelectuală, nu putem să nu realizam cât de mult ni s-a dat, cât de mulțumiți ar trebui să fim cu ce avem, și cât de „datori” suntem în a fi alături de aceștia. Activitatea din săptămâna care tocmai se încheie a fost intensă din punct de vedere administrativ, dar lipsită de evenimente speciale, ceea ce nu face însă ca implicarea noastră să fie mai puțin interesantă sau lipsită de entuziasm. Până săptămâna viitoare, fiți binecuvântați și fiți o binecuvântare.”
Digi24.ro: Viorel Pașca, fermierul care și-a transformat casa în cămin pentru 127 de oameni ai străzii
Observator.tv: Un om simplu, cu o inimă mare: un bărbat din judeţul Bihor şi-a transformat casa în azil
VoceaTransilvaniei.ro: Povestea bihoreanului Viorel Paşca, omul care îngrijeşte sute de persoane fără adăpost
Adevarul.ro: Îngerul oamenilor fără adăpost. Bihoreanul Viorel Paşca, de opt ani în slujba persoanelor abandonate de familie
Romania Evanghelica 