Recomandate (3)

Domnule pastor Daniel Brânzei,

Regret enorm că mă puneți în situația să vă spun, public, cum i-am spus și pastorului Marius Cruceru:

Sînteți laș, nu puteți purta o polemică.

Cred că de data asta o să fie clar că nu am deloc de gînd să trec peste acest episod jenant pe care l-ați generat din motive despre care cred că nu vă interesează doar pe dvs., ci și pe noi, cititorii blogului / blogurilor dvs.

Postarea dvs. din 18 august încă poartă titlul: Beniamin Poplăcean a colaborat cu Securitatea.

De asemenea, prima dvs. propoziție e ciudată: „O inițiativă a Uniunii Baptiste de la București ?”

Desigur, nu e atît de ciudată precum cea a lui Mariusc Cruceru:

„Nu se înțelege cînd și de care președinte a fost solicitată cercetarea. Aia este problema.” (comentariu, pe blogul lui, în 19 august, 10:03 pm)

Vă reproșez 3 chestiuni:

1. Titlul postării dvs. nu e titlul știrii inițiale, ci e titlul deformat pus de Ziare.com. Afișînd acest titlu, ați luat locul instanței, care încă nu s-a pronunțat. Ca să nu mai vorbesc de faptul că ați fost indus în eroare și nu văd că ați fi recunoscut încă acest lucru.

(Marius Cruceru însă dă de înțeles că ați fost indus în eroare: „mare este ispita titlurilor.. . cred ca si Daniel a cazut in acesta ispita. Poate ca eu am un pic mai multa experienta. Atit. Dar si eu pot cadea si am cazut alta data la fel de usor.” – comentariu pe blogul lui în 23 august, 7:15 am)

2. Propoziția referitoare la Uniunea Baptistă nu are prea multă legătură cu textul știrii. Ar trebui să avem mai multe detalii despre acțiunea Uniunii Baptiste. Încă nu avem. Dar ce e clar e că este vorba de acțiunea CNSAS.

(Dacă doriți să puneți în discuție acțiunea Uniunii Baptiste, atunci consider că trebuie ALTFEL să procedați, de exemplu scriind o postare în care ridicați această chestune.)

3. La 5 zile de la postarea dvs. încă nu ați indicat sursa știrii pe care ați preluat-o.

Spre deosebire de dvs., CHRIST 4RO, care a preluat același titlu deformat, a afișat comentariul meu:

Sursa este NewsIn, unde titlul este:

CNSAS cere instantei sa constate ca un reprezentant al cultului baptist a colaborat cu Securitatea

Titlul postarii, la fel ca si titlul deformat al articolului (preluat) pe Ziare.com, este problematic, avind in vedere ca instanta nu s-a pronuntat inca.

Cu dezamagire,

Alin Cristea

DAR nu și-a cerut scuze cititorilor pentru titlul deformat și pentru că nu a indicat sursa știrii, nu a schimbat titlul, nu a avut nici un demers reparatoriu.

Pentru cei care își folosesc mintea mai degrabă pentru suspiciuni și prejudecăți decît pentru a trudi pentru aflarea adevărului, precizez că nu am nici un fel de legături cu Beniamin Poplăcean. De asemenea, nu mă interesează acum dacă, cînd, cît și de ce ar fi colaborat cu Securitatea.

Acum mă interesează atitudinea față de știrile pe care le citim, adică: (1) Trebuie să acordăm o minimă încredere demersului jurnalistic și (2) în același timp trebuie să avem la dispoziție date care să ne permită să verificăm măcar o bună parte a știrilor, dacă nu chiar pe toate. Aici intervine, desigur, și chestiunea credibilității. Unele instituții și publicații au credibilitate, altele mai puțină.

Acum mă interesează ca dvs., ca pastor, să dați dovadă de curaj și să vă recunoașteți greșelile pe care le-ați făcut în chestiunea amintită. Dacă nu veți face asta, și dacă Marius Cruceru nu face asta, atunci pun în discuție legitimitatea demersurilor dvs. și ale lui Marius Cruceru cu privire la chestiunea colaborării.

Cu alte cuvinte, dacă pînă și Daniel Brânzei și Marius Cruceru sînt așa de confuzi și lași (referitor la faptul că nu pot purta o polemică în public), atunci la ce mai folosește, pentru mediul confesional evanghelic, să se afle care pastori au colaborat (și de ce) cu Securitatea?

Ce speranțe le mai putem da generațiilor care acum sînt la vîrsta adolescenței și tinereții?

Mare miză, nu-i așa?

Asta e declarația mea de „necolaborare” cu dezinformațiile: Aici stau, şi nu pot face altfel.

Pătrățoase (9)

De data aceasta, episodul de la rubrica Pătrățoase va fi total diferit de celelalte, în sensul că sînt obligat să comentez citatele, nu doar pentru că conțin subiecte importante, ci și pentru că e vorba de persoana mea.

Scopul acestui episod este, așadar (1) de a identifica cîteva chestiuni importante, (2) de a arăta, precum au făcut și celelalte 8 episoade, unele slăbiciuni ale discursului public pătrățos (pe care îl întîlnim la diverse persoane din mediul evanghelic) și (3) de a-mi prezenta poziția în chestiuni, menționate public, referitoare la persoana mea.

Chestiunea nostimă care m-a amuzat a fost că Pătrățosu susține: “Nu despre Alin Cristea este vorba.”

Bine-ar fi fost să nu fie vorba de mine. Avem multe alte chestiuni importante de dezbătut. Precum avem și trudă zilnică, rutină care ne consumă în multe feluri. Ca să nu mai vorbesc de neplăcutele simțăminte provocate de jigniri și intervenții inoportune care ne epuizează psihic, dacă nu sîntem atenți. Și să nu uităm de victimele colaterale – cei care, citind fără a avea un nivel mediu de protecție, sînt atacați spiritual prin vorbirea nostră dură în public.

Acest episod se referă la postarea Să iertăm…cînd și cui? din 19 august de pe blogul lui Marius Cruceru (Pătrățosu), care a ajuns la un moment dat pe WordPress pe locul 2 în Topul postărilor pe blogurile de lb. română.

Precizări preliminare:

I. Articolul Pătrățosului a fost scris și postat DUPĂ ce eu am postat articolul Beniamin Poplăcean – chestiunea colaborării pe blogul România Evanghelică în 19 august.

II. Postarea Pătrățosului începe cu numele meu, care este apoi amintit încă o dată în prima parte.

III. Numărul comentariilor postării ajunsese la 92 în 21 august, ora 21.00.

IV. Citatele pe care le comentez mai jos sînt doar din comentariile Pătrățosului.

V. Deși titlul postării Pătrățosului NU conține numele lui Beniamin Poplăcean, postarea ESTE despre persoana pastorului baptist (la fel ca și cîteva comentarii care atrag atenția), așa cum scriam:

Lupta pentru adevăr se dă mai ales ÎN noi. Fiecare trebuie să ne definim, cotidian, o anumită atitudine față de ceea ce ne aduce viața în față.

Pentru mine, azi, 19 august, nu chestiunea colaborării pastorului Beniamin Poplăcean reprezintă primul dosar pe rol în instanța cugetului, ci cum “colaborez” eu cu astfel de informații pe care le-am prezentat mai sus.

[nota mea acum: era vorba de 2 titluri deformate preluate de două bloguri evanghelice]

VI. Deși titlul postării mele conține numele lui Beniamin Poplăcean, subiectul postării NU este despre persoana lui sau a altcuiva, ci despre persoana mea:

Trecînd la citate și comentarea lor, primul lucru care se poate observa este că, de fapt, DESPRE ALIN CRISTEA este vorba la comentarii:

Pătrățosu menționează numele meu în 14 comentarii și face referire la persoana mea în alte 8.

Alți comentatori menționează numele meu (în diverse feluri) în 7 comentarii și fac referire la persoana mea în alte 4.

Numele meu apare de 2 ori în postare și de 26 de ori în comentarii.

Numele lui Beniamin Poplăcean apare de 5 ori în postare și de 16 ori în comentarii.

Am ales cîteva citate ale Pătrățosului în care apare numele meu sau mi se adresează direct, pe care le voi comenta.

1. “sint subiecte despre care n-are rost să facem vorbire. Pur si simplu. Previzibiltatea lui Alin Cristea? Este unul dintre aceste subiecte. Sînt lucruri clare și bine conturate. Nu despre Alin Cristea este vorba.”

Ăsta-i comentariul care m-a amuzat. După cum am arătat mai sus, o trecere în revistă a comentariilor arată că, dacă nu despre Alin Cristea e vorba, atunci e cel puțin un personaj dintre cele două ale postării și comentariilor.

Faptul că Pătrățosu amintește de previzibilitatea lui Alin Cristea e, ÎN SINE, previzibil. Am vrut cu alte ocazii să demonstrez acest lucru. O las pe altă dată și acum.

Care este însă chestiunea importantă aici? Că sînt subiecte despre care n-are rost să vorbim. DAR acest lucru are o încărcătură de înțelepciune și mai mare DACĂ știm despre care lucruri ARE rost să vorbim.

Din această perspectivă, postarea Pătrățosului începuse destul de bine, întrucît se focaliza (doar la început) asupra căutării a ceea ce este MAI IMPORTANT:

“Nu titlurile sînt preocuparea esențială. Asta sesisează și Alin Cristea. Preocuparea mai dihai importantă este cum reacționăm azi, acum, față către față sau în spațiul public, în biserici sau în spațiul electronic față de astfel de vești.”

2. “faci tot posibilul ca sa bruiezi orice incercare de dialog.”

Dacă la început Pătrățosu era atent la sesizarea mea de a distinge ce e MAI IMPORTANT, în scurt timp iată că am devenit CEL care… bruiez. Și care bruiez… ORICE încercare de dialog.

Care este chestiunea importantă aici? Trebuie să recunoștem că ajungem, în unele situații, să exagerăm. MONSTRUOS.

Deși aș avea multe de spus în legătură cu conceptele de dezbatere, dialog, conversație, mă voi limita acum doar la a aduce aminte că (1) în postarea mea am translatat subiectul de pe colaborarea unora pe chestiunea “necolaborării” mele, adică am interiorizat chestiunea, spre deosebire de modul grosolan în care este de obicei externalizată chestiunea, dînd naștere la comentarii uneori de neconceput; (2) pe blogul România Evanghelică, la intervenția Pătrățosului la postarea mea, am dialogat cu el, dar el a renunțat la a mai conversa cu mine; (3) pe blogul Pătrățosului am participat consistent la dialog.

Așadar, nu-mi rămîne decît să etichetez afirmația Pătrățosului ca fiind minciună.

Nu este prima minciună a lui în ceea ce mă privește, dar las și această chestiune pe altădată.

Dar aici ne putem aduce aminte de o chestiune ȘI MAI IMPORTANTĂ: evanghelicii nu sînt obișnuiți să discute ÎN ALTE condiții decît vor ei.

Ca să rămîn la exemplul nostru, de ce a comentat Pătrățosu pe blogul meu cînd știa modul previzibil în care eu “bruiez” ORICE încercare de dialog? Aceeași întrebare se poate pune și pentru blogul lui: de ce nu s-a orientat spre chestiuni care merită a fi discutate?

3. “Marturisesc ca si eu am fost ispitit sa sterg o gramada din sirul acesta lung de contrari fara sens. Le-am lasat totusi pentru a avea arguemente data viitoare cind Alin vine cu acest fel de abordare. QED!”

Aici chiar că și-a dat în petec! Păi asta are de făcut Pătrățosu, decan, pastor, vicepreședinte, scriitor etc.? Să își pregătească argumente pentru data viitoare cînd vine Alin Cristea?

Iartă-mă, Doamne, că mă simt din ce în ce mai important (cel puțin în blogosfera evanghelică, unde mogul am fost numit, guru al Internetului da, polițistul Internetului – și asta, ca să le amintesc doar pe cele rele, nu și pe cele bune, și mai și sînt în stare să bruiez ORICE încercare de dialog)!

Care-i chestiunea importantă aici? NICI UNA. Să ne păzească Domnul să vorbim cînd sîntem obosiți!

4. “nu unii, numai Alin Cristea din cind in cind are dorinta de a ma pune la punct, ceea ce imi face bine INTOTDEAUNA. oricind o jignire noua determina o reactie care ma face sa ma gindesc la felul in care trebuie sa reactionez. Mie astfel de chestini imi pun caracterul la incercare si intotdeauna descopar ca mai am ceva de corectat, de indreptat. de asta il iubesc eu pe Alin Cristea, ca imi face numai bine.”

Trecînd peste încă o minciună a Pătrățosului (știm bine că mai sînt și alții care au dorința de a-l pune la punct, ba chiar au și făcut-o), nu-mi rămîne decît să recitesc și iar să recitesc despre grețoasa iubire față de mine – se observă, nu?, dar, iarăși, Doamne, ce mă fac cu această arogantă conștiență a faptului că Pătrățosu ar lua-o razna fără mine, după cum spune? Ar fi un mototol (cum sînt atîția prin biserici) care și-ar uita acasă caietul cu bastonașe de corectat fără un ajutor potrivit precum îi sînt…

Chiar nu avem chestiuni mai importante de discutat?

5. “Alin face afirmatii despre mine, despre altii. Mi se pare normal ca si altii sa faca afirmatii despre el.”

Iată, pe cît de simplistă pare această simplă chestiune, pe atît de complicată devine atunci cînd începem să reflectăm asupra ei.

Cum, din punct de vedere creștin (că Pătrățosu e pastor baptist), dacă X face afirmații despre Y, atunci e normal ca Y să facă și el afirmații despre X?

Facem afirmații ca o consecință a faptului că alții au făcut afirmații? Sîntem defensivi?

Știu că Pătrățosu a vrut să spună altceva, dar a ieșit ceva stupid.

Care e chestiunea importantă aici? Uneori ajungem să spunem lucruri stupide pentru că nu sîntem atenți. Sau pentru că nu avem destulă răbdare. Sau pentru că ne-a bătut soarele în cap. Sau din cauza altor motive aparent banale, care ajung să fie factori perturbatori la nivel spiritual.

6. “eu cred că ești tratat, așa cum a observat mai multă lume pe aici, preferențial, ți se îngăduie să zburzi nestingherit, să te adresezi cum altora nu li se permite, să îți dai cu bîta în bălțile pe care le alegi…”

Hm… Asta e o chestiune care m-a făcut să mă gîndesc și să mă tot gîndesc…. Și mi-a adus aminte că pe blogul La Pătrățosu mi se cerea imperios să mă consider a fi egal în drepturi cu ceilalți comentatori (ceea ce am refuzat). Ce s-a schimbat de atunci? Mă refer la Pătrățosu. Dar, Doamne iartă-mă!, s-o fi schimbat ceva și la mine de sînt tratat, cică, preferențial?

De cîțiva ani, tot spun în spațiul public: Nu oricine poate spune orice oricînd oricum oriunde.

Asta e chestiunea importantă aici.

Dacă democrația e diabolică în biserică și în familie, cum spunea un comentator, pare-se că e la fel de diabolică și pe bloguri. Nu merg mai departe aici cu detalii.

Închei amintindu-mi de faptul că mi s-a pus filtru pe blogul Pătrățosului. Precizez că nu știu în ce constă acest filtru.

Cu altă ocazie, cînd am mai fost pedepsit pe blogul La Pătrățosu, am mai abordat această chestiune a sindromului stăpînului de blog: nu prea văd practicată o disciplină tehnică (ce să mai vorbim de una duhovnicească) pe blogurile evanghelice. Cînd se va încheia filtrul? În ce condiții? Încă mai speră Pătrățosu să îmi schimb stilul? Dacă nu mi-l schimb, am interdicție pe viață pe blogul lui?

Chestiunea RELAȚIONĂRII echilibrate, lucide, în public rămîne una dintre cele mai incomode probleme ale evanghelicilor români. Mi-e teamă că mai incomodă decît colaborarea pastorilor cu Securitatea. Pe aceștia îi va condamna un manual de istorie. Pe noi, care ne credem cu conștiința deschisă în fața Atotstăpînului, ne condamnă inima. În fiecare zi. Nu e de mirare că dezvoltăm reflexe defensive, dacă nu învățăm să ne trăim viața ca miei în mijlocul lupilor.

Este evident că Pătrățosu a făcut pași semnificativi în ceea ce privește tehnica moderării comentariilor, dar mai e încă distanță de parcurs.

“Flegma creștină” e încă groasă. Aș prefera în doze mai mici, și cu stropituri pe maxilar, nu în orbitele oculare. Că sar ca ars.

UPDATE 23 august, 21.30

În continuare, numele meu e mult mai pomenit la comentariile postării lui Marius Cruceru decît numele personajului în discuție.

– Alin Cristea e pomenit, în diferite moduri, de 42 de ori.
– Beniamin Poplăcean e pomenit, în diferite moduri, de 22 de ori.

UPDATE 31 august, 17.15

– Alin Cristea e pomenit de 57 de ori.
– Beniamin Poplăcean e pomenit de 25 de ori.

Recomandate (2)

Stimate pastor Daniel Brânzei,

Ați schimbat titlul postării dvs. care AFIRMA că Beniamin Poplăceanu a colaborat cu Securitatea.

Ați fi putut pune semnul întrebării, dar tot v-aș fi acuzat de tendențiozitate. Vă reproșez gradul scăzut de informație al postărilor dvs. Și vă reproșez, așa cum reproșez oricui, faptul că nu ați pus ghilimele cînd ați preluat articolul. Și nu ați menționat sursa primară: NewsIn, nu Ziare.com, care a deformat titlul articolului.

Acum ați pus titlul: „O inițiativă a Uniunii Baptiste de la București ?”

Păi din text nu reiese că ar fi o inițiativă a Uniunii Baptiste de la București (neinspirată formulă, Uniunea Baptistă nu e „de la București”, adică înainte era Uniunea Baptistă „de la Oradea”? Vă jucați cu vorbele…).

Din text reiese că este acțiunea CNSAS.

Așadar, consider al doilea titlu aproape la fel de nepotrivit ca și primul, dar, cu siguranță, mult mai nepoluant decît primul. Prin primul aduceați atingere unei persoane (îmi place să cred că am făcut ceea ce aș vrea să facă și alții pentru mine), prin al doilea observ că vreți să aduceți atingere unei instituții.

Mi-am pus această întrebare: ce semnificație are menționarea faptului că „acțiunea CNSAS a fost introdusă în instanță în aprilie, după ce, anterior, Cultul Creștin Baptist din România – Uniunea Bisericilor Creștine Baptiste din România a solicitat verificarea lui Poplăcean în baza Legii 187/1999”.

Deocamdată nu am indicii. Dar cineva mă întreba pe Mess în această seară: cum a rezolvat Paul Negruț chestiunea colaboratorilor. Am rîs amîndoi. Astea-s… istorii paralele, vorba Pătrățosului.

De asemenea, nu am căutat să văd ce prevede Legea 187/1999. După cum lesne se poate observa, nici unul dintre cei implicați azi în chestiunea în discuție nu a amintit de această Lege.

Avînd în vedere procedura dvs. inițială, consider că trebuie să vă cereți scuze public pentru titlul inițial. Acest lucru nu are de a face cu persoana sau activitatea lui Beniamin Poplăcean, ci cu persoana ȘI activitatea pastorului baptist Daniel Brânzei. Și mai are de a face cu respectul pentru cititori.

Regret că sînt în situația să vă solicit acest lucru. Dar face parte din angajamentul meu de „necolaborare” cu dezinformările în spațiul public.

Ați trimis linkul postării pe lista Roboam_visitors, așadar consider că aveți datoria să prezentați scuze publice și acolo.

Întrebați, ‘gingaș’, pe blogul lui Marius Cruceru:

„Dragii mei, am schimbat titlul. S-a schimbat ceva în situație?”

Nu apreciez felul lipsit de demnitate în care vreți să treceți peste incidentul pe care l-am semnalat.

Ați fi putut spune: „De gura lui Alin Cristea, am schimbat titlul.” Nici atunci nu apreciam prea mult tactica, dar era puuuuțin mai bună decît să ne întrebați dacă s-a schimbat ceva în situație?!?

Desigur, pentru mine e evident că vă referiți la persoana lui Beniamin Poplăcean și, probabil, la chestiunea largă a colaborării pastorilor cu Securitatea.

Dar oare pentru dvs. e evident faptul că eu nu am pus în discuție ceva în legătură cu Beniamin Poplăcean?

Ca să fie clar: Eu am pus în discuție ceva în legătură cu noi, ceilalți (ceva asemănător cu demersul lui Marius Cruceru la discuția despre Rick Warren).

Vă semnalez încă un lucru clar, de data asta pe blogul dvs., la postarea în discuție:

Numele lui Beniamin Poplăcean a apărut în 3 feluri:

1. În linkul postării: Poplăceanu Beniamin (și probabil în titlu).
2. Beniamin Poplăceanul – la comentariul lui Nelu (6:17 am)
3. Doinel Octavian Beniamin Poplăcean – în articolul preluat

Tind să cred că ultima varianta e cea corectă.

Observ, de cîțiva ani, că destui evanghelici nu sînt în stare nici măcar să menționeze un nume corect (și Doamne ferește să le atragi atenția, că sar în sus). Cum am putea, atunci, avea reflexe și instrumente de lucru pentru chestiuni mult mai important și mult mai complexe?

Ca să închei epistola mea publică, sînt dezamăgit și îngrijorat.

Puteați să dați un exemplu prin a vă cere scuze pentru neatenția dvs. Cum putem aștepta de la alții să recunoscă marile lor măgării cînd Daniel Brânzei, Marius Cruceru (și mai sînt o droaie de exemple în spațiul public) nu recunosc micile lor măgării?

Cred că e prima dată în viață, la 42 de ani, cînd mi-a fost rușine că sînt baptist. Și cîte am mai pătimit de le baptiști pînă acum… Dar nu credeam ca doi pastori baptiști pe care îi prețuiesc și pentru care aș sta alături în mai multe situații să-și piardă uzul rațiunii și al conștiinței pînă la acest nivel.

Probabil v-a bătut prea mult soarele în cap zilele astea.

Nu-i nimic. Pentru bătuții în cap sînt soluții de umidificare și repunere în circulație optimă a materiei cenușii.

De inimă / conștiință… nu zic prea multe. E prea complicat să vă explic de ce încă vă mai simpatizez, dragi pastori ce-mi dădurăți de lucru azi. Trecutul, probabil. Eram și eu mai tînăr… Nimeni nu-i perfect – celebra replică din Some Like It Hot.

UPDATE 20 august, 08.00

Al 4-lea mod în care apare numele lui Beniamin Poplăceanu e într-un comentariu (19 august, 12.26 am) pe blogul lui Marius Cruceru: Poplăcianu.

Același comentator face și următoarea remarcă:

„Se pare ca barzilaiendan se joaca cu situatiile astea. Care sint totusi extrem de serioase. Nu numai ca a schimbat si reschimbat titlul, dar si introduce si sterge comentariile, fara explicatie. O fi de felul lui o fire schimbatoare, dar sper ca nu dupa cum bate vintul. La un moment dat erau trei comentarii, apoi cinci, apoi doua si din nou trei.”

Precizare: Daniel Brânzei a revenit la titlul „Beniamin Poplăceanu a colaborat cu Securitatea”.

Pentru care consideram că ar trebui să-și ceară scuze, nu pentru că s-ar fi referit la o anume persoană, ci pentru că a anunțat verdictul ÎNAINTE ca instanța să se pronunțe.

UPDATE 20 august, 20.20

Al 5-lea mod în care apare numele lui Beniamin Poplăcean este… prescurtat: D-l Plop.

Într-un comentariu pe blogul lui Marius Cruceru, 6:50 pm.

UPDATE 21 august, 09.00

Al 6-lea mod în care apare numele lui Beniamin Poplăcean este… și mai prescurtat: DOBP.

Într-un comentariu pe blogul lui Marius Cruceru, 20 august, 13:38 am.

UPDATE 23 august, 21.50

Al 7-lea mod în care apare numele lui Beniamin Poplăceanu, în comentariile pe blogul lui Marius Cruceru: fratele Binu.

Pătrățosu tot pătrățos rămîne…

Din păcate, Marius Cruceru, pripit și buric al pămîntului ce se crede (mă rog, al parcelei baptiste mioritice), nu e atent la chestiunea pe care am ridicat-o în postarea anterioară – Beniamin Poplăcean – chestiunea colaborării, și-și croiește postarea LUI – Să iertăm…cînd și cui?, cizme pe calapodul lui, dar cu pielea pe care o ia de la mine: cică eu aș fi sesizat, în cuvintele lui, că „preocuparea mai dihai importantă este cum reacționăm azi, acum, față către față sau în spațiul public, în biserici sau în spațiul electronic față de astfel de vești”.

NU.

Mă delimitez categoric de interpretarea pe care Pătrățosu o dă postării mele.

Sesizarea mea nu era despre Beniamin Poplăcean, ci despre modul inadecvat în care creștini evanghelici au preluat un titlu deformat, anunțînd un verdict ÎNAINTE de a se pronunța instanța.

Postarea mea nu are de a face cu chestiunea colaborării, ci cu chestiunea circulației informațiilor.

Nu mă interesează acum ce a făcut sau face Beniamin Poplăceanu, ci sînt dezamăgit și îngrijorat de cum procedează CHRIST 4RO, Daniel Brânzei, Marius Cruceru, lîngă care putem adăuga o lista lungă de evanghelici mai mult sau mai puțin obsedați de acest subiect specific: colaborarea.

Sînt oripilat de ultima postare a lui Marius Cruceru, Beniamin Poplăceanu îi mai lipsea din galeria baptiștilor români pe care cică ÎI ROAGĂ să se disculpe sau să-și ceară iertare.

Mai bine și-ar confrunta colegii pastori din gașca orădeană din care face parte și el – vezi scurta mea intervenție Istorii paralele (1).

Postarea mea nu avea de a face cu chestiunea iertării (căci nu avea de a face cu chestiunea colaborării), postarea Pătrățosului cică are. Helas!

Pătrățosu tot pătrățos rămîne…

Postarea mea are de a face cu responsabilitatea pe care o avem în a mînui cu atenție informațiile în spațiul public.

Și cu ce înseamnă INSTANȚĂ.

Recunosc, uneori sînt mai neclar, rotunjit. Și mă bucur că sînt așa. Ăsta-i farmecul meu.

Beniamin Poplăcean – chestiunea colaborării

Chestiunea colaborării e una problematică, dar chestiunea circulației informațiilor e la fel de problematică.

Lupta pentru aflarea adevărului nu se dă doar în sălile de judecată sau în arhivele diverselor instituții, ci și în modul în care, zilnic, folosim cuvintele și spațiul public pentru a comunica într-un mod mai mult sau mai puțin adecvat.

Iată 3 titluri de ieri, 18 august, despre chestiunea colaborării pastorului baptist Beniamin Poplăcean:

NewsIn:

CNSAS cere instanţei să constate că un reprezentant al cultului baptist a colaborat cu Securitatea

Ziare.com:

CNSAS: Un lider al cultului baptist a colaborat cu Securitatea

CHRIST4RO:

Un lider al Cultului Baptist din Romania a colaborat cu Securitatea

Prima observație care se poate face este că cele 3 titluri sînt diferite.

Primul reprezintă titlul original, celelalte două sînt deformate: al doilea pentru că anunță vinovăția pastorului ÎNAINTE ca instanța să se pronunțe, iar al treilea pentru că preia „verdictul”, eliminînd primul cuvînt din titlu, „CNSAS”, ceea ce ar fi sugerat măcar că e în legătură cu instituția CNSAS.

Atunci cînd citim articolul, căci e vorba de ACELAȘI articol, citim că „acțiunea CNSAS a fost introdusă în instanță în aprilie, după ce, anterior, Cultul Creștin Baptist din România – Uniunea Bisericilor Creștine Baptiste din România a solicitat verificarea lui Poplăcean în baza Legii 187/1999”.

Ceea ce atrage atenția aici e faptul că acțiunea CNSAS a fost introdusă DUPĂ acțiunea Uniunii Baptiste.

Așadar, dacă am vrea să știm despre cum a fost inițiată PUBLIC chestiunea colaborării pastorului, Uniunea Baptistă ar fi sursa. Dar avînd în vedere fluxul penibil de știri pe site-ul Uniunii Baptiste, nu ne așteptăm la comunicate de presă care să precizeze poziția instituției (precum fac adventiștii, de exemplu).

Dar trebuie să avem așteptări de la site-uri precum CHRIST4RO (care se prezintă ca fiind Romanian Christian Media) să dobîndească reflexe și proceduri adecvate în circulația informațiilor.

Citind titlul (deformat) „Un lider baptist a colaborat…” m-a pufnit rîsul. Numai unul? :))))

Nu ne trebuie acțiunea Uniunii Baptiste sau a CNSAS sau a instanței ca să știm că pastori neo-protestanți, ca și preoți ortodocși, au colaborat cu Securitatea (sau colaborează cu servicii secrete).

Dar avem nevoie de acțiunile lor pentru a se clarifica MĂSURA în care au fost implicate persoane și categorii sociale.

Altfel, fie vom ajunge nepăsători și cinici („toți au colaborat”), fie isterici gen Daniel Mitrofan sau pătrățoși.

Lupta pentru adevăr se dă mai ales ÎN noi. Fiecare trebuie să ne definim, cotidian, o anumită atitudine față de ceea ce ne aduce viața în față.

Pentru mine, azi, 19 august, nu chestiunea colaborării pastorului Beniamin Poplăcean reprezintă primul dosar pe rol în instanța cugetului, ci cum „colaborez” eu cu astfel de informații pe care le-am prezentat mai sus.

Sînt diferite niveluri de instanță. Cea a cugetului e definitivă.

Dacă nu ne osîndeşte inima noastră, avem îndrăzneală la Dumnezeu.

UPDATE 11:25

Mai este un gen de isterie, soft, e adevărat, dar e trist că pastorul Daniel Brânzei îl practică, prin preluarea fără prea mult discernămînt (dar cu oareșce tendențiozități) a unor articole cu priză la evanghelicii români din Statele Unite. A se vedea și preluarea articolelor antiObama.