„Candidații la funcția de rector vor depune la Secretariatul general al Universității Emanuel din Oradea
1. Intenția de a candida la funcția de rector
2. Programul managerial pentru următorii 4 ani
3. Curriculum vitae
4. Avizul Bordului de Garanți al universității
Candidaturile se vor depune în perioada 01.02.2016 – 02.03.2016”
http://www.emanuel.ro/academic/alegeri
Bordul de Garanți?
„Universitatea Emanuel funcționează sub autoritatea spirituală a Bisericii Baptiste Emanuel din Oradea, păstorită de Petru Vidu, Dorin Hnatiuc și Paul Negruț. Pastorii bisericii, împreună cu un grup de personalități recunoscute în spațiului evanghelic internațional, alcătuiesc Bordul de Garanți.”
http://www.emanuel.ro/despre-ueo/istoria-noastra
Avînd în vedere că în perioada 2-10 martie 2016 1) se depun candidaturile pentru funcția de rector, 2) au loc audierile candidaților, 3) are loc alegerea rectorului, 4) are loc validarea alegerii rectorului de către Senatul universitar, nu ar trebui să apară raportul anual al rectorului Paul Negruț?
Ultimul raport e din 26 martie 2015, care „reflectă starea Universității Emanuel din Oradea (UEO) la data de 1 aprilie 2015”:
http://www.emanuel.ro/wp-content/uploads/2015/04/Raportul-Rectorului-20151.pdf
Dar ce pretenţii să avem de la un rector care rescrie, după bunul său plac, istoria istituţiei pe care o conduce:
„De la înființare, Universitatea Emanuel funcționează sub autoritatea spirituală a Bisericii Baptiste Emanuel din Oradea, păstorită de Petru Vidu, Dorin Hnatiuc și Paul Negruț. Pastorii bisericii, împreună cu un grup de personalități recunoscute în spațiului evanghelic internațional, alcătuiesc Bordul de Garanți.”
http://www.emanuel.ro/despre-ueo/istoria-noastra
Universitatea Emanuel din Oradea a fost înființată în 1990 (1989?), în 1 octombrie 2015 sărbătorind 25 de ani de existenţă.
Iosif Ţon este menţionat în diferite surse ca fiind fondatorul Institutului Biblic Emanuel, cum s-a numit în anii ’90. Fondatorul nu este însă menţionat în „istoria înnegrită” a rectorului actual.
Iosif Țon a fost rectorul instituției în perioada 1991-1994 și prorector în perioada 1994-1996. A fost unul dintre pastorii Bisericii Emanuel în prima jumătate a anilor ’90.
Nicolae Gheorghiţă a fost un alt pastor al Bisericii Emanuel în prima jumătate a anilor ’90. De asemenea, a fost primul Secretar general al Uniunii Bisericilor Baptiste de după Revoluția din 1989, între anii 1991 – 1995. Nu „secretar general al Uniunii Baptiste din Oradea”, cum se menționează în broșura Centenarului Bisericii Emanuel (13 decembrie 2009). Nici el nu e menţionat în „istoria înnegrită” a rectorului actual.
Cornel Iova a fost un alt pastor al Bisericii Emanuel, în perioada 1989-2002 A fost președinte al Comunității Baptiste Oradea. Nici el nu e menţionat în „istoria înnegrită” a rectorului actual.
Marc Cosmin este unul dintre păstorii Bisericii Emanuel, începînd din 1999. Nici el nu e menţionat în „istoria înnegrită” a rectorului actual.
Așadar, cînd site-ul instituției scrie că „Universitatea Emanuel funcționează sub autoritatea spirituală a Bisericii Baptiste Emanuel din Oradea, păstorită de Petru Vidu, Dorin Hnatiuc și Paul Negruț. Pastorii bisericii, împreună cu un grup de personalități recunoscute în spațiului evanghelic internațional, alcătuiesc Bordul de Garanți.”, triada Vidu-Hnatiuc-Negruț nu reprezintă nici măcar jumătate din echipa pastorală emanuelistă care a vegheat asupra Universității Emanuel în cei 25 de ani de existență.
Rectorul / pastorul Paul Negruț dă dovadă de lipsă de integritate și de lipsă de excelență.
Sînt de 20 de ani în Oradea, am absolvit Institutul Biblic Emanuel în 1999 (perioada cea mai bună a istoriei Universității Emanuel a fost în anii ’97-’98) și un lucru am auzit tot timpul din MULTE părți: Paul Negruț manipulează.
Și nu doar la nivelul instituției eclesiale sau la nivelul instituției academice, ci la nivelul instituțiilor confesionale regionale și naționale.
Pretenția rectorului referitoare la excelență și integritate – „Comunitatea Universității Emanuel din Oradea este dedicată excelenţei academice la toate programele de studiu; integrităţii caracteriale în toate aspectele vieţii” – nu are acoperire în realitate.
Dimpotrivă, o serie de evenimente indică corupţia din instituţia emanuelistă, unde domneşte nepotismul, nu excelenţa şi integritatea – 1) Situațiunea cu totul grețoasă iscată de vizita lui Victor Ponta, Pinocchio-ul României, la Universitatea Emanuel, fără să se clarifice în ce condiții a apărut pe-acolo (2014), 2) Atitudinea belicoasă față de mișcarea Străjerilor (2010), 3) Conflictul cu Iosif Ţon „finalizat” cu campania de denigrare din 2010-2011 (Cazul Iosif Ţon 2010-2011), 4) Anularea vizitei lui Iain Torrance (2007), 5) Acuzația de plagiat la adresa lui Paul Negruț 2007.
Decanul Facultății de Management, Sebastian Văduva, ginerele păpuşarului-șef, a contribuit (în 2008), împreună cu Dacian Palladi, la realizarea unui sondaj, în care Mihai Groza era creditat cu 45,73%, iar Ilie Bolojan cu 0,96%.
Sondajul a fost categoric infirmat de realitate: Mihai Groza a obţinut 20,5%, iar Ilie Bolojan a cîştigat din primul tur cu 50,37%.
Asta nu seamănă deloc a excelenţă, nu?
Decanul Facultății de Teologie, Marius Cruceru, zis Pătrățosu, a trebuit în repetate rînduri să-și ceară scuze pentru gafe care au avut loc în incinta campusului Emanuel sau pe blogurile sale.
Mi-aduc foarte bine aminte de o EXCELENTĂ „Coffe-ring-ță” – Neomedievismul postmodern (2012), dar la care publicul a constat dintr-o singură persoană: Alin Cristea.
Pastorii de la Biserica Emanuel, cu diplome și funcții, care girează Universitatea Emanuel, n-au fost în stare nici măcar să scrie o broșură autentică cu ocazia Centenarului din 2009.
Au preluat fraze întregi de-ale altora FĂRĂ SĂ INDICE autorul și sursa:
Biserica Baptistă Emanuel „este, la ora actuală, cea mai mare biserică baptistă din Europa, atât ca număr de membri cât și ca proporții ale noii clădiri. S-au realizat multe lucruri în această biserică din anul 1912, când avea doar 12 membri și se întrunea într-o clădire închiriată!” – Micromonografii realizate de Leuca Florian, Lacatoş Daniel şi Lasca Ştefan, în Istoria Bisericilor Baptiste din România, 2006, editor Ioan Bunaciu
Vezi și primele 3 paragrafe din micromonografia din cartea editată de Ioan Bunaciu, al 5-lea, al 6-lea, al 9-lea, al 10-lea, al 11-lea ȘI ALTELE.
Asta nu seamănă a excelență, nu?
Nici a integritate!…
Paul Negrut, exponentul curentului politic-confesional care a dominat perioada postdecembristă în România baptistă, alături de mercenarii lui, reprezintă una dintre cauzele catastrofei memoriei istorice, care subminează identitatea confesională a baptiștilor români.
Rescrierea istoriei baptiștilor, pe care o practică Paul Negruț, prin selectarea doar a unor momente care sînt convenabile pentru scurtele sale incursiuni publice în istoria baptiștilor, nu face parte din spiritul autentic al baptiștilor români, care s-au confruntat de-a lungul istoriei lor cu destule crize, inclusiv cu separarea, în două Uniuni Baptiste, în anii ’30.
Incursiunile manipulatorii ale lui Paul Negruţ in istoria baptiştilor, jocurile psiho-intelectuale ale mercenarului Marius Cruceru, atît pe Internet, cît şi în diverse conferinţe, dar mai ales în seriile de la Iris Cluj şi Providenţa Oradea, „editorialele” impotente ale lui Samy Tutac, voivodul baptist de Banat, şi apariţia unui lider baptist naţional precum Viorel Iuga, care se laudă cu „peste 90 de cărţi şi broşuri pe tema familiei, tineretului, bisericii etc.”, dar personaj de o mediocritate debordantă, nu onorează istoria baptiştilor români (şi mondiali), fiind, de fapt, îngrijorătoare semne evidente ale încremenirii în proiect a baptiştilor români.
