Lumină pentru pasul următor

lumina-pentru-pasul-urmator

Lumină pentru pasul următor – Stormie Omartian, Life Publishers, Oradea, 2012, 171 p.

1

“Eu ştiu cum este să umbli fără lumina Sa. În tinereţea mea eu am rătăcit printr-o confuzie de droguri, alcool, practici oculte, religii orientale și relații nesănătoase, încercând să găsesc o eliberare din durerea emoțională pe care o înduram zilnic. Mă luptam cu disperare să trăiesc, dar cu fiecare decizie pe care o luam și cu fiecare pas pe care îl făceam, eu mă apropiam de moarte. Experimentasem totul, dar nimic nu mă ajutase și eram disperată. Mă pregăteam minuțios de sinucidere, dar știam că în adâncul inimii eu nu doream să-mi iau viața. Dar nu mai puteam trăi cu durerea și nu știam nicio altă cale de a scăpa de ea.

Când o prietenă apropiată a văzut disperarea mea și m-a dus să-l întâlnesc pe pastorul ei, am găsit ceea ce căutasem de multă vreme. Pastorul Jack Hayford mi-a arătat că eu plâng după dragoste, acceptare, scop, împlinire, pace și bucurie și că toate acestea se pot găsi într-un singur loc. Când m-am rugat “Isuse, vino în inima mea. Iartă-mă că nu trăiesc cum vrei Tu și condu-Mă pe calea pe care Tu o ai pentru mine,” am știut că am găsit acel loc. Era la picioarele Lui. Pentru prima dată, a încolțit în mine speranța. Acela a fost pasul inițial și crucial dintr-o călătorie care avea să-mi transforme viața.

Indiferent cât de departe de Dumnezeu te-ai dus, când îi predai Lui viața ta, se croiește o cărare din locul unde te afli până în locul unde ar trebui să te afli și El îți pune pașii pe acea cărare.” (p. 14-15)

2

“Când eram gravidă cu al doilea copil, am fost foarte bolnavă. În fiecare lună a trebuit să mă internez, mi-era atât de rău, mi-era greață și de-abia mai funcționam. Simțeam că mor și sincer nu credeam că pot duce sarcina la termen. În timpul acestei perioade foarte întunecate nu înțelegeam de ce Dumnezeu nu mă vindecă sau nu-mi dă măcar o ușurare. Oricine a umbla prin noaptea neagră a suferinței fizice știe despre ce vorbesc.

Într-o dimineață, în mijlocul disperării adânci, L-am întrebat pe Dumnezeu cu amărăciune unde am greșit ca să merit această agonie. În secunda următoare am primit un telefon de la pastorul Jack care voia să știe dacă eu și soțul meu dorim să devenim lideri într-o nouă lucrare de slujire a bisericii noastre. Aceea era o poziție de mare încredere și – în lumina atitudinii mele recente de confruntare cu Creatorul meu – m-am simțit foarte nevrednică. Când am închis telefonul eram de-a dreptul spășită.

Experiența mea m-a învățat că nici chiar în cele mai întunecate vremuri noi nu trebuie să ne îndoim de Dumnezeu. Chiar și atunci când poate părea că viața noastră s-a terminat și El ne-a uitat, El de fapt ne crește pentru viitorul nostru.

Uneori ceea ce pare ca locul cel mai întunecat unde am pășit vreodată este intrarea în cea mai strălucitoare lumină de care am avut parte vreodată.

De aceea noi nu putem să ne supărăm că ne aflăm în întuneric. Oamenii care se îndoiesc de Dumnezeu în mijlocul întunericului și-L acuză pentru disconfortul lor nu-L cunosc cu adevărat pe Dumnezeu. Dacă L-ar cunoaște cu adevărat, nu s-ar manifesta niciodată așa.

Era evident că nu-L cunoșteam atât de bine cât credeam eu că-L cunosc. Dar am ajuns că-L cunosc mult mai profund prin acea experiență. În cele din urmă am fost vindecată de boala aceea, am născut o fetiță sănătoasă, mi s-au deschis uși pentru cariera mea de scriitoare iar familia noastră a fost binecuvântată în nenumărate feluri. Mi-e rușine când mă gândesc că m-am îndoit de bunătatea lui Dumnezeu. În întunericul situației renunțasem la speranță, în vreme ce El pregătea lucruri minunate.” (p. 32-33)

3

“Când noi avem cu Domnul o relaţie personală şi adâncă, nu percepem momentele dificile la fel ca cei ce nu-L au pe El. Pentru necredincioşi, vremurile întunecate şi tulburi sunt fără speranţă. Chiar și pentru credincioșii care nu înțeleg tot ce le-a pregătit Dumnezeu, experiențele dificile sunt pline de teamă și îndoială în loc să fie susținute de un sentiment al prezenței înviorătoare a lui Dumnezeu.

Prietenul meu Bill credea că Îl cunoaște bine pe Domnul, dar el de fapt avea o vagă cunoaștere despre El. În fiecare duminică dimineața el avea nevoie să facă din nou cunoștință cu Dumnezeu pentru că neglijase să hrănească zilnic acea relație. El nu realizase că aceea era cea mai semnificativă și mai transformatoare relație pe care o putea avea, așa că nu îi oferise prioritate în viața lui. Ca urmare, atunci când a trecut prin vremuri dificile, incapacitatea lui de a auzi vocea lui Dumnezeu și de a vedea mâna Lui în situația respectivă l-a lăsat cu un sentiment de neputință și înfrângere.

Cum ar arăta o relație de familie în care soțul și soția se văd doar o oră pe săptămână? Ar fi superficială și de calitate inferioară. Ar fi lipsită de speranță. Și probabil că nu ar rezista prea mult, Dar mulți oameni au o astfel de relație cu Dumnezeu pentru că ei nu petrec timp de calitate cu El. Ei nu-L aduc pe El în viața și în experiențele lor de zi cu zi. Ei nu Îl caută pe El în mijlocul dificultăților și nevoilor lor.” (p. 40)

4

“Grijile lumii acesteia, influența celor necredincioși, lenea, preocupările, obsesiile, ignorarea căilor lui Dumnezeu sau propriile noastre inimi nesupuse, pot fi ca acei curenți subtili care ne duc atât de departe de locul unde ar trebui să fim încât nu mai este posibil să ne întoarcem decât dacă primi ajutor. E periculos să nu realizăm în ce direcție ne deplasăm. Și ca să alunecăm de pe direcția cea bună nu este nevoie să fim într-o rebeliune fățișă. Tot ce se cere e o neglijență într-o mică zonă de supunere și o derivă subtilă se produce fără ca măcar să observăm.

Biblia spune că oamenii care nu Îl iubesc pe Dumnezeu și care în mod voit fac lucrurile așa cum le place lor, pentru propria lor satisfacție și fără să se gândească la consecințele pe care le cauzează altora sau ce spune Dumnezeu despre acea situație, se numesc oameni răi și vor ajunge în întuneric adânc. Pentru ei, și lumina pe care o au este întuneric.” (p. 55)

5

“Cea mai dificilă parte când este vorba de a-L lăsa pe Dumnezeu să lupte în bătălia ta este că El așteaptă uneori până în ceasul al unsprezecelea, așa încât tu să nu ai nicio îndoială cu privire la sursa puterii.” (p. 65)

6

“Te-ai surprins vreodată supărat, indispus sau devastat când lucrurile nu s-au întâmplat așa cum ai dorit? Data viitoare când se mai întâmplă, priveşte mai adânc la cea situaţie şi cere-i lui Dumnezeu să-ți dea o nouă perspectivă.

Noi putem de obicei să găsim o altă modalitate de a privi la situația noastră dincolo de ceea ce am văzut inițial. Pentru că noi umblăm în lumina Domnului, în fiecare moment binecuvântările Lui pentru noi sunt din abundență. Totuși, uneori trebuie să le căutăm cu atenție. Lumina lui Dumnezeu nu ne orbește, dar noi putem fi orbi la lumina Lui. Noi nu vedem întotdeauna întregul adevăr. Uneori vedem totul, cu excepția adevărului.” (p. 69)

7

“Când Dumnezeu ne duce spre un loc unde nu am mai fost înainte, noi ne imaginăm că este mai bun decât acela unde suntem în prezent. Și până la urmă așa este. Dar adeseori noi avem de mers printr-un pustiu ca să ajungem acolo.

Dumnezeu are un scop cu acel pustiu, dar este greu de observat acel scop când ne găsim în pustiu. Dacă nu știm la ce trebuie să ne așteptăm, ne putem speria. Cel mai înspăimântător gând cu privire la el este că aceasta ar putea fi destinația noastră finală. […]

Pustiul este locul unde suntem forţaţi să lăsăm în urmă ceea ce ne este familiar, confortabil, succesele din trecut, realizările și vechiul sac cu trucuri care a funcționat întotdeauna înainte. Pustiul este locul unde Dumnezeu ne duce atunci când vrea să scoată Egiptul din inimile noastre.” (p. 87-88)

8

“Doamne, oriunde ești Tu, eu mă simt acasă. Dacă Tu mă chemi în pustiu, voi primi cu bucurie pentru că Tu ești acolo cu mine. Ajută-mă să nu umblu în teamă și îndoială, ci în credință. Fă să strălucească lumina Ta pe cărarea pe care trebuie să merg, pentru că eu știu că toate zilele mele sunt în mâinile Tale. Iartă-mă când murmur sau când am o inimă mai puțin mulțumitoare în ce privește locul în care mă aflu acum. Îmi dau seama că atitudinea mea va cântări nemijlocit în desfășurarea evenimentelor viitoare și în funcție de aceasta mă voi învârti în cerc, voi reveni mereu și mereu în același loc sau voi înainta către Țara Promisă pe care Tu o ai pentru mine. Ajută-mă să mă încred în Tine pentru fiecare pas. Dă-mi capacitatea de a vedea toate binecuvântările care sunt chiar aici în acest moment. Eu am încredere că harul Tău este de ajuns pentru această zi și pentru fiecare zi care urmează.” (p. 92)

9

“Îmi amintesc cum la scurt timp după ce m-am întors la Dumnezeu și i-am predat Domnului visurile mele, am simțit că viața mea se întoarce cu susul în jos și este scuturată bine, astfel încât tot ce n-ar fi trebuit să fie în ea a zburat de acolo – inclusiv cariera mea de actriță. După ce ușile acelui vis au fost închise, am trecut printr-o perioadă de așteptare. Desigur încă nu învățasem să salut o perioadă de așteptare ca pe un timp în care să învăț răbdarea. Eram obișnuită să-mi împlinesc propriul destin. Au trecut luni de suferință nerăbdătoare, până când, în cele din urmă, am zis lui Dumnezeu: “Doamne, ce vrei să fac?”” (p. 104)

10

“O mare parte din ceea ce Dumnezeu vrea să lucreze în noi se va întâmpla pe măsură ce noi creștem în relația cu oamenii pe care Dumnezeu îi pune în viața noastră.” (p. 131)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: