Un foarte interesant și lung comentariu scrie Virgil Titarenco în 21 august la postarea lui Marius Cruceru intitulată, cu ghilimele, “Pastorului meu nu-i pasă de biserică!”.
Rețin acest comentariu pentru nominalizările la categoria Cel mai bun comentariu – Premiile Thymos pentru bloguri evanghelice, ediția a III-a, dar poate candida, într-un top mult informal dar mult mai amplu, pentru cel mai bun comentariu scris vreodată pe un blog evanghelic.
“Biserica lui Hristos nu este o democrație (nici măcar reprezentativă). Oamenii (inclusiv pastorii) în biserică trebuie judecați (sau evaluați) de către Scriptură – sau mai corect, în lumina exclusivă a Scripturii. Trebuie să existe în sensul acesta o cunoaștere corectă și cît mai completă a Scripturii, o interpretare corectă și cu bun simț (atît intelectual cît și spiritual) și o loialitate (față de literă în spirit) a Scripturii, loialitate care să nu scoată dar nici să nu adauge nimic la ceea ce a vrut să spună Scriptura.”
Fantezia pamfletară a lui Răsvan Cristian Stoica a mai produs încă un articol ridicol, mă refer la cel intitulat, fără ghilimele, “Odă unei scule bune”. Despre faptul că, dintre blogurile evanghelice, Vindecătoru are cel mai ‘strălucitor’ strat de jeg am scris încă de acum un an – Turul blogurilor (10.04.2008) – Straturi de jeg.
Neostoitul Ioan Pop a devenit, pentru un foarte scurt timp, “personaj al blogosferei”, în ceea ce scria recent Emanuel Conțac, încercînd să facă precizări necesare (desigur, necesare, dar nu pot să nu zîmbesc din nou văzînd scrupulozitatea tînărului penticostal, de apreciat, dar nu prea eficientă în fața jegoșilor).
Nu pot decît să-mi exprim satisfacția că i-a schimbat încadrarea – de la personaj al blogosferei la bîntuitor al ei –, în urma comentariului meu:
Cred că “personaj al blogosferei” e o formulă neinspirată, din moment ce personajul respectiv nu știu să dețină vreun blog, ci folosește mai ales emailul.
O mică victorie în lupta mea, în spațiul public, pentru exactitate, acolo unde e necesară.
Romania Evanghelica 